Momente inedite din viaţa Cazinoului din Constanţa. De la spital de campanie în vremea războiului la vedetă în spoturi publicitare
0
Clădirea-simbol de la malul Mării Negre este acum închisă, căutându-se soluţii pentru reabilitare ei. Dar acest lucru nu i-a împiedicat pe artişti sau pe marile companii să filmeze aici scene memorabile.
Prima care s-a apropiat de ruina de pe faleza din Constanţa a fost Andreea Bălan. În urmă cu câţiva ani, cântăreaţa a filmat videoclipul piesei "Decor" pe care o interpretează alături de Criss Blaziny.
În acelaşi an, în videoclipul piesei "Ploaia" interpretată de Mihai Ristea şi Don Baxter, artiştii au reuşit să pătrund în cladirea cazinoului şi în imagini este surprinsă cel mai bine starea deplorabilă în care se află clădirea.
"Nu putem schimba trecutul că nimic nu s-a schimbat accidental" cântă Mihai peste imaginile care arată holul principal de la etaj, candelabrul de deasupra scărilor şi sala de spectacole.
Videclipul semna de Khaled Mokhtar este în ton cu mesajul trist al piesei, dar camera insistă pe detaliile odinioară superbe ale Cazinoului. Pe lîngă artişti, porumbeii care acum locuiesc în Cazino sunt şi ei vedete la TV.
Compania Sony Europe a lansat pe Youtube joi, 22 septembrie, un spot publicitar filmat la Constanţa în preajma şi în interiorul Cazinoului.
Filmul de 1 minut şi 35 de secunde suprinde în toată splendoare clădirea abandonată ruinei în hăţişul birocratic al statului român.
Potrivit informaţiilor postate pe blogul cristianchinabirta.ro, spotul a fost realizat de regizorul american Andre Stringer la o calitate video extrem de înaltă. La filmări au fost folosite 4.000 de baloane şi peste 1.500 de kilograme de sclipici.
Imagine din reclama filmată de Sony la Constanţa FOTO Youtube/Sony Europe
Aceeaşi sursă indică faptul că reclama va fi lansată oficial, pe mai multe canale, la începutul lunii octombrie, şi că va fi destinată consumatorilor din Marea Britanie, Irlanda şi Germania.
Cazinoul lui Daniel Renard
Cazinoul a fost proiectat de arhitectul Daniel Renard, în stil Art Nouveau. Primarul liberal Cristea Georgescu a încheiat la data de 23 iulie 1903 un contract cu arhitectul Daniel Renard pentru proiectarea noului Cazinou, ca urmare a unor decizii ale Consiliului Comunal. Este actul de naştere al clădirii emblematice.
Român după mamă şi elveţian după tată, Renard s-a născut în Neamţ şi a făcut studii la Paris. La Constanţa a locuit pe strada Romană, actuală Revoluţiei, În afară de Cazino, el a mai proiectat Pavilionul restaurant din faţa Cazinoului, actualul Acvariu, Hotel Regina (Intim), Hala Pieţei, dispărută, complexul administrativ de lângă gara veche (Prefectura, Palatul regal şi Tribunalul), biserica din Hârşova.
Culoarea politică a administraţiei constănţene se schimba destul de des la începutul secolului XX. Ales de liberali să construiască această clădire, Renard este înlăturat în momentul în care au venit conservatorii la putere, în anul 1905.
De proiectarea Cazinoului s-a ocupat apoi arhitectul Petre Antonescu. În viziunea lui, Cazinoul avea funcţiunea de teatru. Dar revenirea liberalilor la putere între 1907 şi 1908 face ca Renard să-şi reimpună stilul Art Nouveau. Aşa se face că fundaţiile Cazinoului au fost modificate de trei ori.
Superba clădire a fost inaugurată la 15 august 1910, în prezenţa Principelui Ferdinand. A fost cel mai mare edificiu de acest fel de pe teritoriul României.
Lucrările au costat 1.300.000 de lei, bani din care s-a înălţat cel mai frumos edificiu al Constanţei.
Parterul avea un hol generos de primire, continuând cu o scară majestuoasă în trei rampe către etaj. De-o parte şi de alta a scării se găseau un grup sanitar şi biroul administratorului. În continuare, spre nord erau spaţii pentru garderobă, bufet cu laborator, sală de lectură, vestiar, două săli de joc şi una de biliard. La etaj, scara debuşa într-un hol prin care se intra în sala de spectacole. De-o parte şi de alta a alveolei scenei se găseau foaierul artiştilor şi budoar pentru doamne.
Dricul de pe faleză
Unii au spus că emblema oraşului seamănă cu un dric dacă îl priveşti de sus, iar ferestrele au formă de mormânt. Explicaţia o dă tot Radu Cornescu: „Dricul are elemente de Art Nouveau, aşa cum are şi Cazinoul", spune arhitectul.
Art Nouveau a fost un fenomen de o amploare rar întâlnită în istorie şi a semnificat, în primul rând, o eliberare din chingile artistice ale vremii, spre nou, spre non-conformism.
Până în 1912 şi-au oferit serviciile pentru Cazinou mai multe orchestra româneşti şi străine, însă cea care a avut un contract ferm cu Primăria a fost orchestra I. Paschill.
În 1912, baronul Edgar de Marcay, proprietarul „Societăţii Marilor Stabilimente“ şi antreprenorul Cazinoului, a cerut Primăriei să construiască un pavilion-restaurant în faţa Cazinoului. Aşa a apărut construcţia unde astăzi funcţionează Acvariul.
Locul de promenadă de pe faleză s-a numit initial Bulevardul principele Nicolae, iar apoi Bulevardul Ţarul Nicolae al II-lea, cu ocazia vizitei lui la Constanţa, în 1914. După Primul Război Mondial numele lui este Bulevardul General Alexandru Averescu, iar în 1948, la venirea comuniştilor la putere, devine Bulevardul 16 Februarie. În prezent, promenada este pietonală.
Spital în clădirea Cazinoului
Pe 20 august 1916, când au început bombardamentele asupra Constanţei, Cazinoul a fost folosit de Cucea Roşie pe post de spital de campanie, însă a fost şi clădirea lovită de schije şi atunci au murit aici 10 oameni. Pe 19 noiembrie 1917, Cazinoul devine iarăşi functional. În 1934, Daniel Renard a fost chemat pentru reparaţii la Cazinou.
Din 1941, Cazinoului a devenit gazdă pentru trupele germane care au fost cazate în frumosul edificiu de la malul mării. Din nou, Cazinoul a avut de suferit de pe urma bombardamentelor, dar a fost renovat în anul 1951 cu ajutorul deţinuţilor politici.
Începând din anul 1948, Cazinoul a adăpostit Casa de Cultură a Sindicatelor, iar între anii 1960 şi 1989 a aparţinut ONT Litoral. Ultima reparaţie majoră a Cazinoului a fost făcută între anii 1986 – 1988.
Plimbat de la o autoritate la alta
Cândva perla litoralului românesc, Cazinoul din Constanţa se degradează pe zi ce trece, fără ca autorităţile să stabilească un plan de salvare a clădirii.
Cazinoul a fost închis definitiv în 2007 şi în anii care au urmat a fost plimbat de la o autoritate la alta, fără să existe un proiect viabil de renovare. Din 2014, clădirea-monument se află în administrarea Companiei Naţionale de Investiţii, care a organizat o licitaţie publică pesntru desemnarea consorţiului care să se ocupe de renovarea lui. Din nefericire, acets lucru a dus la noi procese.
Se încarcă comentariile...
