Istoria tumultoasă a două nave emblemă ale României: Regina Maria şi Regele Ferdinand, cândva cele mai moderne distrugătoare din Marea Neagră
0
Forţele Navale Române rememorează perioada de glorie a Marinei Române şi legătura dintre Regina Maria şi Marina Română.
Casa Regală a României a avut mereu o relaţie strânsă cu Marina, contribuind decisiv la dezvoltarea ei. După ce, la sfârşitul secolului al XIX-lea, Coroana a sprijinit proiecte precum construcţia podului de la Cernavodă şi a Portului Constanţa, atenţia ei a fost atrasă şi de crearea unui turism adevărat la Marea Neagră. Unul dintre simbolurile prezenţei Casei Regale la malul mării a fost vila regală din port, amenajată de Regele Carol I şi locul unde Regina Elisabeta a scris unele lucrări.
În timpul domniei Regelui Ferdinand I, vila a fost modernizată şi preluată de către Regina Maria, care i-a dat şi denumirea de „Cuibul Reginei”, în timp ce oraşul şi staţiunea Mamaia au cunoscut o epocă de dezvoltare deosebită. Ca semn al recunoaşterii rolului determinant al familiei regale în evoluţia litoralului, Administraţia Constanţei a donat Casei Regale aproape 35 de mii de metri pătraţi în Mamaia, iar Regina Maria a ridicat pe acel loc „perla Coroanei de la Marea Neagră”, vila regală de la Mamaia.
Distrugătoarele tip „R”: „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria”
După realizarea Statului Naţional Unitar Român, la 1 decembrie 1918, în deceniul al treilea al secolului al XX-lea, au fost elaborate noi programe de dotări navale, în condiţiile în care potenţialul de apărare a independenţei şi suveranităţii naţionale, a graniţei maritime, erau destul de scăzute. Posibilităţile economice ale României nu au permis realizarea unui parc de nave militare conform acestor programe. Totuşi, în anul 1926, s-au comandat, în Italia, două contratorpiloare.
Guvernul Român a pus la dispoziţia Ministerului de Război un credit de un miliard de lei, pentru a se comanda în Italia materiale de război. Ministrul, după ce a luat avizul Marelui Stat Major şi al Inspectoratului General al Marinei, a decis ca întregul credit să fie dat Marinei Regale Române, pentru a se construi două contratorpiloare, un submarin şi o navă-bază.
Prin rezoluţia prim-ministrului, pusă pe referatul Inspectoratului General al Marinei nr. 345 din 5.10.1926, aprobându-se comanda construcţiilor mai sus menţionate, s-a procedat la întocmirea contractului cu Casa Pattison din Neapole, Italia. Acesta a fost semnat la 13 noiembrie 1926, în baza jurnalului Consiliului de Miniştri nr. 3393 din 10.11.1926, prin care se acorda pentru toate aceste construcţii un credit de 880 milioane lei, din care suma de 423 milioane lei pentru cele două contratorpiloare.
Comitetul Consultativ al Marinei, într-una din şedinţele sale, a discutat proiectele navelor respective, caracteristicile armamentului şi posibilităţile de folosire în luptă. Drept urmare, a fost trimisă la Neapole o comisie de supraveghere a construcţiei navelor, formată din ofiţeri şi maiştri, printre care s-a aflat şi locotenent-comandorul Alexandru Ştiubei şi ofiţerul mecanic clasa III-a Ştefan Botel.
Construcţia navelor a început în anul 1927 şi a fost terminată în anul 1930, când, la 7 septembrie, au sosit în ţară. Acestea au fost întâmpinate, în larg, de distrugătoarele „Mărăşti” şi „Mărăşeşti”, la bordul cărora se ambarcase comandantul marinei viceamiralul Vasile Şcodrea, comandantul Diviziei de Mare, contraamiralul Pantazzi. şi ofiţeri de marină cu familiile. La ora 13, după salutul pământului patriei, navele au intrat în portul Constanţa. Conform Ordinului de zi nr. 35 al Comandamentului Marinei, navele au intrat în serviciul României în ziua de 7 septembrie 1930, înscriindu-se în ordinea de bătaie a Diviziei de Mare.
La 27 mai 1931, în portul Constanţa, au avut loc festivităţile prilejuite de botezul distrugătoarelor „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria” şi de decorarea bricului „Mircea” cu „Semnul onorific pentru 40 de ani de serviciu”, la care au participat Regele Carol al II-lea, Nicolae Iorga, preşedintele Consiliului de Miniştri, generalul Ştefănescu-Amza, ministrul armatei, şi Dimitrie Ghica, ministrul de externe. În alocuţiunea sa, Regele Carol al II-lea a spus în încheiere: „Încredinţez aceste două nave marinarilor mei pentru a veghea şi păzi hotarele maritime ale ţării, brăzdând mările, pentru a purta pavilionul românesc în ţările cele mai îndepărtate”.
La data intrării în serviciu, distrugătoarele „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria” erau cele mai moderne nave de luptă din Marea Neagră.
Distrugatorul Regele Ferdinand
Caracteristici: deplasament 1540 t (2000 t în plină încărcătură); dimensiuni 101x9x3,5 m; turbine Parsons de 45.000 CP; viteză 37 Nd. Artilerie: V/120 mm tragere centralizată, I/76 mm AA, II/37 mm AA, mitr. II/13,2 mm; 6 TLT/533 mm, posibilitatea de ambarcare a 40 de mine marine pe punte.
Încadrate în Divizia de Mare, cele patru distrugătoare au fost constituite în două grupuri: Grupul distrugătoarelor tip „M” şi Grupul distrugătoarelor tip „R”. Tot în anul 1931, prin Decretul nr. 1914 din 6 iunie 1931, navele de luptă ale Marinei Militare au adăugat înaintea numelui titulatura N.M.S. (Nava Majestăţii Sale).
În iulie 1931 distrugătoarelor „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria” li s-au montat busole giroscopice, perfecţionându-se, astfel, mijloacele de navigaţie ale acestui tip de nave. În anii 1932–1933, cele două grupuri de distrugătoare, constituite în Escadra de distrugătoare, comandată de Comandorul Gheorghe Koslinski, au executat antrenamente de luptă, în vederea instruirii echipajelor, printre care: urmărirea submarinelor inamice, lansări de bombe antisubmarine, lansări de mine şi trageri de artilerie, lansări de torpile, şedinţe de tragere pe timp de noapte.
La începutul anului 1935, distrugătoarele şi alte tipuri de nave au fost dotate cu tunuri de 37 mm A.A., ceea ce a dus la dezvoltarea pregătirii artileristice a echipajelor distrugătoarelor. În martie 1935, distrugătorul „Regele Ferdinand” a executat, pentru prima oară în marină, o tragere A.A. cu tunul de 76 mm, asupra unei manşe remorcate de un avion la înălţimea de 1500 – 2000 m şi la o distanţă de tir de aproximativ 4000 m.
În luna aprilie 1937 distrugătorul „Regina Maria” a plecat într-un lung marş în Anglia, la Portsmouth, prilejuit de festivităţile nautice care au avut loc cu ocazia încoronării regelui George al VI-lea al Marii Britanii. Comandantul marşului a fost contraamiralul Victor Schmidt.
După plecarea din Constanţa, nava a făcut escale în Malta, Lisabona şi Le Havre, ajungând, la 12 mai 1937, în portul Portsmouth, unde participat la parada navală a încoronării, alături de alte 17 nave străine şi 145 nave engleze. La înapoiere, distrugătorul „Regina Maria” a făcut escale la Lisabona, Gibraltar, Alger şi Malta, ajungând la 15 iunie în Constanţa, după ce parcursese 6 500 de mile marine.
În anul următor, distrugătorul „Regina Maria” a primit misiunea de a reprezenta ţara la serbările care au avul loc cu prilejul căsătoriei prinţului moştenitor al Greciei, avându-l la bord pe Marele Voievod Mihai, moştenitorul tronului României.
Distrugătorul, comandat de căpitan-comandorul Alexandru Stoianovici, a părăsit portul Constanţa în ziua de 4 ianuarie, ora 20. În timpul nopţii, vântul de nord-est s-a amplificat, ajungând la forţa de 8-9 şi ameninţând cu răsturnarea navei. Valurile puternice au rupt gruile de oţel, bastoanele de la balustrade au fost smulse, bărcile au fost scoase din legături şi au fost sparte şi aruncate în mare, chesoanele tunurilor au fost dezrădăcinate.
În dimineaţa zilei de 5 ianuarie 1938, încercând să intre la adăpost, la Caliacra, nava a fost pe punctul de a fi răsturnată, ca urmare a valurilor care veneau dintr-un bord. Legătura cu uscatul a fost întreruptă, din cauza ruperii antenei staţiei radio. Drept urmare, a fost trimisă nava S.M.R. „Dacia”, pentru a-i da asistenţă şi a transmite ştiri privind situaţia distrugătorului. În ziua de 6 ianuarie, distrugătorul „Regina Maria” s-a întors la Constanţa, intrând în port, grav avariat de furtună.
În anul 1939, în urma modernizării Şantierului Naval Galaţi, toate cele patru distrugătoare au intrat în reparaţii generale, la fel ca şi alte nave din dotarea Marinei Regale Române. În ajunul celui de Al Doilea Război Mondial aproape întreaga muniţie necesară artileriei se fabrica în ţară, iar cele patru distrugătoare au fost dotate cu tunuri A.A. de 37 mm, tip SKC german model 1936, care au întărit forţa de foc a acestor nave în condiţiile în care misiunile pe timp de război s-au amplificat.
Din luna mai 1941, distrugătoarele au început să părăsească Şantierul Naval Galaţi, în urma urgentării lucrărilor de reparaţii şi a noilor dotări. La 20 mai 1941, distrugătorul „Regina Maria” a plecat spre Constanţa pentru completarea lucrărilor.
Distrugătorul Regina Maria
La intrarea României în cel de Al Doilea Război Mondial, se aflau în stare operaţională numai distrugătoarele „Regina Maria” şi „Mărăşti”. Aceste nave au participat, în ziua de 26 iunie 1941, împreună cu alte forţe ale Marinei Regale Române, printre care puitorul de mine „Murgescu” şi canoniera „Stihi”, la lupta navală din zona Tuzla, împotriva a două nave militare sovietice, crucişătoarele „Moscova” şi „Harkov”, care aveau un deplasament de 5900 t fiecare.
Focul artileriei distrugătoarelor româneşti, precum şi cel al bateriei germane „Tirpitz” „au obligat navele sovietice să schimbe de drum şi să ajungă în situaţia de a sări pe minele noastre”, după cum relata presa vremii. Drept urmare, crucişătorul „Moscova” s-a scufundat, iar „Harkov” s-a retras avariat.
Misiunile Escadrilei de Distrugătoare, în timpul războiului, au constat în siguranţa transporturilor de trupe şi de materiale, în protecţia navelor care executau minări în zonele de litoral ale ţării noastre şi în zone ale teatrului de operaţiuni din nordul Mării Negre. În campaniile din anii 1941-1944, datorită capacităţii lor superioare de luptă, distrugătoarele „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria” au fost întrebuinţate, cu precădere, în misiuni de apărare a litoralului, escortarea convoaielor petroliere pe drumul Bosforului, la Odessa (1941-1943), Crimeea (1943-1944); precum şi la „Operaţiunea 60.000”, cea mai importantă operaţie aero-navală din Marea Neagră, desfăşurată pentru retragerea trupelor germano-române din Crimeea ocupată de sovietici.
După 5 septembrie 1944, toate navele Marinei Regale Române, inclusiv distrugătoarele „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria”, au fost capturate de către sovietici. Acestea au fost înapoiate României în anul 1951, rămânând în serviciu timp de încă un deceniu.
Fregata Tip 22 „Regina Maria” (F 222)
Fosta fregată britanică HMS „London”. Fregată de tip 22, generaţia a II-a. Operaţiunile de construcţie a navei au demarat la 23 februarie 1982. A fost lansată la apă la 27 octombrie 1984. Operaţiunea de comisionare a avut loc în 1987, iar nava a primit numele „Bloodhound” şi numărul de bordaj F95. La solicitarea primarului capitalei britanice, în amintirea distrugătorului clasa County, nava a preluat numele de HMS „London”, acelaşi nume cu oraşul Londra, tradiţie foarte populară în Marina Regală Britanică.
În anul 1988, nava a fost dislocată în Marea Baltică, având misiunea de a testa echipamentul de detectare submarină pe navele ruseşti. În anul 1991, a fost dislocată ca navă comandant în forţa Royal Navy din Golful Persic, iar în anul 1993 a participat activ la Războiul din Golf. În anul 1995, a participat la războiul din Bosnia. În noiembrie 1998, a desfăşurat exerciţii în Marea Neagră cu nave militare ale României şi ale Ucrainei, iar în perioada 21-24 noiembrie a vizitat portul Constanţa. A ieşit din serviciul Royal Navy în anul 1999. În perioada în care a fost în serviciu, HMS „London” a parcurs peste 300.000 Mm, a fost dislocată în climate de la arctic la tropical şi a navigat o durată care depăşeşte 35.000 de ore, ceea ce înseamnă o rată de utilizare mai mare de 25% din ani. În anul 2004, a început parcurgerea unui program de regenerare a fregatei, program care a asigurat parametrii iniţiali ai tehnicii de la bord şi prin care au fost montate sisteme noi de tehnică şi armamente.
La data de 01 august 2004, a intrat în vigoare statul de organizare al fregatei „Regina Maria”, nava cu numărul de bordaj F 222. În aceeaşi lună, cadrele militare din echipajul fregatei au început, în ţară, pregătirea centralizată, iar la data de 30 martie 2005 întregul echipaj a fost dislocat în Baza Navală Nelson din Portsmouth, Marea Britanie, pentru pregătirea de luare în primire a navei.
FOTO FORŢELE NAVALE
La data 16 aprilie 2005, a fost semnat acordul de recepţie a fregatei „Regina Maria” de către Comisia de Acceptanţă, iar la data de 21 aprilie 2005 a avut loc ceremonialul de înmânare a pavilionului navei şi de intrare a acesteia în serviciul Forţelor Navale Române. La data de 14 iulie 2005 fregata a părăsit Baza Navală Nelson, Portsmouth, începând marşul către tară, unde a ajuns la 25 iulie 2005. În prezenţa preşedintelui României, a avut loc ceremonialul de primire a fregatei „Regina Maria” în portul Constanţa, nava intrând în subordinea Comandamentului Operaţional Naval.
Nava a participat la numeroase exerciţii, operaţii şi misiuni naţionale şi internaţionale, dintre care menţionăm: Operaţia NATO „Active Endeavour” (2006, 2009, 2011, 2013); NIRIIS (2007); „Breeze” (2014, 2016, 2020); „Sea Breeze” (2016, 2020); Operaţia NATO „Sea Guardian” (2020, 2021); grupări navale permanente ale NATO SNMG 2 (2016, 2020, 2021). La data de 3 august 2009, au avut loc primele apuntări, pe timp de noapte, cu elicopterul IAR 330 Puma NAVAL, pe fregata „Regina Maria”, iar în luna octombrie 2009 aceasta a devenit prima navă militară a României care a luat comanda unei grupări navale NATO.
Fregata „Regina Maria” este capabilă să execute lupta în toate cele trei medii: la suprafaţă, aerian şi sub apă. Principalele misiuni pe care le poate îndeplini sunt: navă de comandă a unei grupări navale, participarea la operaţiuni comune sau colective, supravegherea situaţiei navale şi controlul traficului maritim în marea teritorială, zona contiguă şi în zona economică exclusivă, protecţia căilor de transport şi de comunicaţii maritime, sprijinirea forţelor specializate în combaterea poluării apelor maritime, contrabandei şi transporturilor ilicite de armament şi droguri, participarea la acţiuni naţionale şi internaţionale de căutare şi salvare pe mare sau ajutor umanitar, instruirea navală pe mare.
FOTO FORŢELE NAVALE
Prin Nota Documentară a Serviciului Istoric al Armatei cu nr. A 3471 din 15 iulie 2010, fregata „Regina Maria” este recunoscută ca fiind continuatoare a tradiţiilor distrugătorului „Regina Maria”, intrat în serviciu la data de 7 septembrie 1930 (ziua navei).
Caracteristici: deplasament -4.900 tdw, lungime -148,2 m, lăţime -14.75 m, viteză maximă -30 Nd, pescaj maxim -6,4 m, număr punţi -8, autonomie -4500 Mm, echipaj: 205 (ofiţeri: 18, maiştri militari: 77, militari angajaţi pe bază de contract: 110); armament: tun super-rapid 76 mm Oto Melara, instalaţii lansare torpile, sistem de comandă asistat de calculator, instalaţii de bruiaj pasiv, sisteme de lupta electronică, 9 sisteme radar, sistem de propulsie, 4 turbine Rolls-Royce, elice cu pas variabil, 4 Diesel generatoare a câte l MW la 450 V/60Hz/3faze.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
