Fuga spionului Pacepa, văzută prin ochii Securităţii. Iniţial l-au crezut mort, iar soţia lui a vrut să se sinucidă
0Ion Mihai Pacepa rămâne, la aproape patru decenii de la fuga sa, cel mai controversat ofiţer al fostei Securităţi. Istoricii încă nu se pot pronunţa dacă a trădat sau nu, dacă era sau nu agent CIA sau dacă mai trăieşte. „Adevărul“ vă prezintă date din dosarul întocmit de Securitate după fuga sa.
Ion Mihai Pacepa, fost şef adjunct al Departamentului de Informaţii Externe din România şi consilier personal al preşedintelui Ceauşescu, se afla în vara anului 1978 în Germania, pentru a negocia cumpărarea şi construirea în licenţă a avionului VFW-614.
O telegramă „urgenţă fulger imediat“, expediată din Koln la data de 29.07.1978, anunţa începutul unui uragan: „Tovarăşe Drăgan, în dimineaţa zilei de 29 iulie a.c. la orele 8.40 m-am prezentat la Hotelul Intercontinental Koln, unde locuieşte tovarăşul Podeanu (n.r. – este vorba despre Pacepa, căruia, după dispariţie, i s-a mai spus şi Vintilă), conform celor convenite aseară, la orele 21.00, când l-am lăsat la hotel. Urma să plecăm la aeroportul Frankfurt. Nu l-am găsit acolo. L-am căutat prin împrejurimi, dar până la această oră nu am dat de el şi nici la hotel nu a apărut. Îmi e teamă de o răpire sau de un accident“.
De aici a început teoria conspiraţiei: a fost răpit, omorât sau a trădat? Securiştii au invadat camera sa de hotel şi au transmis: „patul este desfăcut, ca şi cum cineva ar fi dormit în el“, „televizorul funcţiona în gol“, „draperiile erau închise“, „ceasul său deşteptător era fixat pentru a suna la orele 7.00“, „în baie erau două prosoape mari ude“, „toate lucrurile personale se aflau la locul lor“.
Ion Mihai Pacepa într-o vizită de lucru FOTO Arhiva CNSAS
Presa din întreaga lume a anunţat dispariţia lui Pacepa, iar agenţia Reuters a scris că oficialul român s-ar fi aflat de mai multă vreme în contact cu CIA. La data de 8 august, ziarul Die Welt“ anunţa că „Omul de încredere al lui Ceauşescu ar fi obţinut azil politic în SUA“. Ion Mihai Pacepa a cerut azil politic în SUA prin intermediul ambasadei americane din Bonn, preşedintele Jimmy Carter aprobând-o imediat. La 28 iulie 1978, generalul Pacepa a fost transportat în secret cu un avion militar american la aeroportul prezidenţial de lângă Washington.
Toţi apropiaţii săi au recunoscut faptul că în ultima perioadă era foarte nervos şi preocupat de ceva, iar în ziua dinaintea dispariţiei nu mai avea ticul de a clipi des din ochi, concluzia generalului maior Constantin Gh. Ştefan fiind aceea că în ultima perioadă nu a mai clipit de loc, întrucât „luase hotărârea care-l frământa“.
În momentul în care oficialităţile de la Bucureşti s-au lămurit că Pacepa nu a fost nici răpit şi nici asasinat, ci că a fugit la „inamic“, a început judecarea sa în lipsă. Generalul a fost condamnat la moarte la 17 august 1978, de către Secţia Militară a Tribunalului Suprem. Era acuzat de „trădare prin ajutarea unor puteri străine, transmiterea unor secrete de stat, dezertare şi pentru refuzul de a se înapoia în ţară“. În 1999, Curtea Supremă de Justiţie a hotărât restituirea averii confiscate şi reabilitarea lui.
Desen: Vali Ivan
Ofiţeri audiaţi
Pentru a cerceta condiţiile în care a fugit Pacepa a fost creată o comisie formată din generalii Iulian Vlad şi Emil Macri şi coloneii Vasile Gheorghe şi Ion Moţ. Comisia şi-a desfăşurat activitatea până în primăvara anului 1980. Au fost audiaţi peste 500 de ofiţeri de securitate care au avut tangenţă sau au activat în spionajul românesc şi s-au întocmit peste 2.500 de rapoarte. Câteva dintre ele au fost publicate de istoricul Liviu Ţăranu, consilier în cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în volumul „Ion Mihai Pacepa în dosarele Securităţii 1978 – 1980“, apărut în anul 2009 la Editura Enciclopedică.
Pe 4 august 1978, ofiţerul de Securitate Teodor Sârbu a ajuns şi la domiciliul lui Pacepa, unde a discutat cu soţia şi cu fiica fugarului. „Soţia lui s-a gândit şi se gândeşte să se sinucidă, dar îi este încă milă de fată. Am sfătuit-o să-şi vadă de treburi, sinuciderea ei ar încurca şi mai mult lucrurile“, a consemnat el în raport. Vizita nu a fost în zadar, ofiţerul de Securitate aflând că, pe 23 iulie, Pacepa i-a dat fiice sale două plicuri în care se găseau trei-patru carnete CEC şi suma de 4.000 de lei, familia crezând că banii sunt pentru concediu.
Pe urmele lui Pacepa, în SUA
Aşa cum Securitatea proceda în cazul tuturor spionilor care trădau, după ce erau identificaţi, li se aflau noua identitate şi domiciliul, o echipă pleca după ei pentru a-i ucide. Nici spionul şef nu a făcut excepţie. Securitatea a aflat că Ion Mihai Pacepa trăieşte în apropierea Washingtonului, cartier Convington Heed 1800 Rupert av. Mc Clean, într-o zonă locuită şi de cadre ale CIA, sub identitatea de Paul Montaigne. „După trădare a fost supus unei operaţii estetice, poartă barbă şi musăţi tunse scurt. Posedă un imobil cu două nivele prevăzut cu sisteme de avertizare-alarmare şi are pază permanentă la acesta. Foloseşte autoturismul cu nr. Va-UKP-980. Ca menajeră personală este folosită numai Iskra Maria, de origine iugoslavă, angajată a CIA. Este în atenţia Compartimentului special nou constituit, pentru a se aplica hotărârea judecătorească“, se arată în dosarele Securităţii.
După fuga lui Pacepa, ofiţerii care lucrau sub acoperire şi care erau cunoscuţi de general au fost chemaţi în ţară, parte din foşti colegi au fost trecuţi în rezervă sau plasaţi în alte servicii.
Conform lui Arnaud de Borchgrave, jurnalist American şi o autoritate în materie de defectori, cinci foşti şefi ai CIA au considerat că generalul român „a jucat un rol foarte important în căderea comunismului“, el fiind un lucrător efectiv în destabilizarea, din exterior, a regimului totalitar comunist.
Fiul unui tinichigiu auto
Ion Mihai Pacepa s-a născut la Bucureşti, pe 28 octombrie 1928. Tatăl său, de meserie tinichigiu auto, de origine cehă, a fost exclus din partid pentru atitudine nejustă faţă de muncitori. Mama sa era casnică. A urmat cursurile Facultăţii de Chimie Industrială din Bucureşti, fiind încadrat în Securitate cu puţin timp înainte de absolvire, la recomandarea organizaţiei UTM, în anul 1951, ca sublocotenent. A devenit apoi şef serviciu în Direcţia a IV-a (Contrasabotaj) a Securităţii, după ce a îndeplinit cu succes mai multe misiuni la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
Odată cu numirea sa în Direcţia 1, la 1 ianuarie 1956, ascensiunea sa a fost rapidă. A fost numit şef adjunct al grupului operativ din cadrul Agenţiei Comerciale Române din Republica Federală Germană (1956-1959), deţinând practic funcţia de şef al rezidenţei de spionaj a României în RFG. Apoi, a fost rechemat în ţară şi numit locţiitor şef serviciu la Serviciul 3-Germania, Austria, ţări nordice.
În 1963 era deja colonel pentru ca în 1967 să fie avansat general-maior. Cinci ani mai târziu este numit secretar de stat la Consiliul Securităţii Statului în cadrul Ministerului de Interne şi prim-adjunct al şefului DIE. În 1974 este din nou avansat, la gradul de general-locotenent, Ion Mihai Pacepa urmând lui Nicolae Pleşiţă în funcţia de secretar general al Internelor.
Vă mai recomandăm:
EXCLUSIV Securitatea şi Dosarul „Litoral '77“. Cum au fost spionaţi toţi turiştii români şi străini
Se încarcă comentariile...
