FOTO Fotografi celebri ai României. Cine au fost meseriaşii extrem de respectaţi pe mâna cărora s-au lăsat boieri, regi, demoazele şi ţărani
0
Un Who’s Who al fotografiei în ţara noastră între anii 1840 şi 1940 a fost realizat de istoricul Adrian Silvan Ionescu.
Cercetătorul Adrian-Silvan Ionescu a elaborat o lucrare în care enumeră, alfabetic, care erau fotografii în oraşele ţării.
Willy Pragher (1908-1992) era născut la Berlin din tată originar din România şi devenise faimos pentru fotografia de presă. „Călătorind ca reporter, înainte şi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Pragher a făcut un portret profund al ţării în anii ’30 şi ’40. Stabilit la Bucureşti în anul 1939, fotoreporterul a călătorit prin România imortalizând bâlciuri, adunări populare, scene industriale, întâlniri politice, treceri în revistă ale trupelor militare, demnitari, rege şi miniştri în timpul Zilei Naţionale, distrugerile de război şi parada militară a trupelor victorioase. Fotografiile lui au fost publicate în Die Woche, Die Linie şi altele“, scrie Adrian Silvan Ionescu. Willy Pragher a fost prizonier într-un lagăr de muncă forţată dijn Siberia şi a supravieţuit, întorcându-se în Germania, unde şi-a continuat munca până la finele vieţii, el trăind la Freiburg im Breisgau.
Moritz Benedict Baer (1811-1887) era un fotograf neamţ cu cetăţenie americană care s-a stabilit în Bucureşti la 1855. Studioul lui, numit Fotografia Americană, era renumit pentru portretele sale pe care le litografia deseori. Era vizitat de protipendadă, inclusive de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care-i aprecia talentul. Când Cuza a fost înlăturat de la putere în 1866, fotografiile demnitarilor care s-au instalat la cârmă au fost făcute tot de Baer. El a scos în 1873 un album al Armatei Române, apoi un album cu peisaje din Bucureşti.
Celebrul studio Julietta, a cărei semnătură se regăseşte pe portretele Casei regale, aparţinea unui evreu, Adolf Klingsberg. Este menţionat şi Etienne Lonyai, francezul născut şi trăit în Bucureşti, care a fost fondator al Uniunii Fotografilor din România.
Doi fotografi urbani au făcut echipă. Nicolae Ionescu, fondator al Enciclopediei Fotografice Române, director tehnic la Adevărul, apoi izgonit de comunişti din presă, şi-a donat arhiva Bibliotecii Academiei Române. Colegul lui, Iosif Berman, era corespondent New York Times şi al unor publicaţii din Londra. Fotografiile lui se găsesc la Muzeul Ţăranului Român şi la Muzeul Satului Dimitrie Gusti. Şi el a vut o viaţă agitată, găsindu-şi iubirea, o frumoasă rusoaică, în timp ce fotografia revolta bolşevică de la Odessa.
Anatole Magrin, francezul consul la Constanţa, a fotografiat oraşul de la malul mării în perioada 1878-1895. A devenit fotograful de Curte al familiei regal, fiind premiat la Paris în 1892 pentru pozele sale.
Tot în Constanţa a fost Christian Nielsen în anii 1890-1920. A fotografiat Balcicul, transformat de regina Maria în locul său favorit prin construirea unui castel romantic, cu grădină de vară.
Ioan Niculescu (1847-1915) a lucrat în Poliţia din Bucureşti între anii 1878-1895. Albumul său cu modele de broderii ţărăneşti a câştigat medalia de aur de la Expoziţia Universală de la Paris din 1900.
Alexandru Bellu (1850-1921) provenea dintr-o familie înstărită de moşieri, care avea fotografia ca hobby. Era prieten cu pictorul Nicolae Grigorescu de la care împrumutase pasiunea pentru peisahele idilice. Pozele sale au fost expuse la Expoziţia Românească de la Bucureşti din 1906.
Doi fraţi, Otto şi Jean (Johann) Bielig, erau fotografi în două oraşe moldave. Otto trăia la Galaţi, iar Jean - la Botoşani în anii 1870.
Alţi fraţi faimoşi au fost Nestor şi Ioan (Johann) Heck. Mutaţi de la Bucureşti la Iaşi, au activat aici în a doua jumătate a anilor 1800. Divanul ad-hoc din Moldova, de la 1857, a fost fotografiat pentru posteritate de Ioan Heck, iar la Unirea Principatelor de la 24 Ianuarie 1859 el a realizat portretele lui Alexandru Ioan Cuza şi ale membrilor primului guvern moldovenesc.
Nestor Heck era considerat cel mai important fotograf al Iaşilor, studioul lui situat pe strada Sfântul Spiridon, apoi pe strada Mare, fiind vizitat de toate notabilităţile oraşului. Poza statuii lui Ştefan cel Mare de la dezvelirea din 1883 îi aparţine.
Fraţii Mandy au făcut istorie în fotografie. Franz Mandy (1848-1910) a realizat mare parte din portretele Casei regale - capodopere de compoziţie şi de expresivitate, după cum arată istoricul Adrian Silvan Ionescu. El a pozat vizita Împăratului Franz Joseph la Bucureşti în 1896. Munca lui a fost continuată de asistentul său, Ettiene Lonyai, de origine franceză, născut la Bucureşti.
În aceeaşi perioadă, Cecilia Cavallar era fotografa din Câmpulung Muscel. Era văduva fotografului oraşului şi continua afacerea de familie.
Alfred Brand era fotograful din Sinaia şi Ploieşti în perioada 1800-1910, fiind răsplătit şi el cu titlul de fotograf al Curţii.
Franz Duschek (1830, Praga - 1884, Alexandria, Egipt) l-a pozat pe Carol I când a sosit în România, ca nou conducător. Era foarte la modă, iar studioul său era un loc obligatoriu de vizitat pentru o fotografie frumoasă. A devenit fotograful Curţii la 1867, a urmat trupele pe frontul Războiului Ruso-Turc din 1877, transformat în Războiul de Independenţă pentru România. Distincţiile de război primite au fost imprimate ca blazon pe spatele fotografiilor realizate de el. S-a îmbolnăvit, însă, de tuberculoză şi în 1883 a părăsit România pentru Egipt, căutând o climă mai blândă. A murit un an mai târziu. Fiul său, Franz Duschek jr, născut la Bucureşti, este cel care a fotografiat trecerea lui Carol I peste podul de la Cernavodă la inaugurarea din 1895.
Lui Carol Szathmari (11 ianuarie 1812, Cluj-3 iunie 1887, Bucureşti) îi este rezervat un spaţiu considerabil în lucrarea lui Adrian-Silvan Ionescu, care îl descrie ca fiind cel mai bun fotograf din România acelor ani. El, împreună cu A.D.Reiser, a făcut fotografiile de la ceremonia de încoronare a lui Carol I şi unde vremea nu a permis cadre reuşite, a făcut singur desene după fotografii pentru a realiza un album litografic de ţinută. Albumul său intitulat România, din 1869, conţine peisaje din ţara noastră care sunt astăzi reper în memoria colectivă.
Pe aceeaşi temă:
Se încarcă comentariile...
