Florentin Scaleţchi: „Securiştii care m-au împiedicat să fug cu nava Uricani au fost loviţi de justiţia imanentă“
0
Cea mai spectaculoasă mişcare de revoltă din anii comunismului petrecută la Constanţa a aparţinut, culmea, unui protejat al regimului, căzut în dizgraţie. Acum se află tot în închisoare, iar într-un interviu acordat în aprilie 2013, spunea că aceia care l-au împiedicat să evadeze din lagărul ceauşist au fost parcă loviţi de un blestem.
Florentin Scaleţchi, preşedintele Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO), aflat în prezent în puşcărie, a postat luni, 28 aprilie, pe blogul său o scurtă poezie compusă de el şi două proteste la adresa regimului Băsescu.
„Au trecut 425 (patrusutedouazecisicinci) zile de când, printr-o conspiraţie mişelească, Preşedintele Fondator OADO, prof. univ. dr. Florentin Scaleţchi, a fost rearestat. După o înscenare juridică odioasă şi o cercetare şi condamnare abuzivă, netemeinică şi nelegală, prin care instanţe după instanţe de judecată, sub presiunea vizibilă a DNA, au ignorat atât cererile avocaţilor, cât şi ale OADO, încălcând în mod repetat procedura şi, implicit, drepturile fundamentale ale acestui om care, pentru a doua oară în viaţă, trăieşte drama de a deveni din nou deţinut politic într-un regim aşa-zis democrat, regimul Băsescu, pentru că, prin opiniile lui, ieşirile publice, a deranjat de atâtea şi atâtea ori puterea“, se arată în consemnarea de pe blog.
Din 2013, Scaleţchi se află din nou la închisoare, unde ispăşeşte o pedeapsă de 6 ani pentru corupţie. Direcţia Naţională Anticorupţie a stabilit că în cursul anului 2005, Florentin Scaleţchi a pretins de la o persoană, care ulterior l-a denunţat, suma de 20.000 de euro, dintre care a primit în trei tranşe, echivalentul acestei sume reprezentând 24.000 de dolari. În schimb, el a promis că va interveni la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Penală, pentru judecarea unui recurs. Scaleţchi a mai cunoscut detenţia şi înainte de Revoluţie. El a fost închis pentru o spectaculoasă tentativă de evadare din România, care a fost dejucată la doi paşi de libertate.
Istoria unui personaj care a făcut vâlvă
Constănţeanul Florentin Scaleţchi ajunsese la 26 ani cel mai tânăr comandant de navă din istoria Flotei, fapt pus pe seama prieteniei apropiate cu Nicu Ceauşescu. Dar numai 4 ani mai târziu, sătul de unele restricţii pe care autorităţile i le puseseră, din cauza atitudinii sale de rebel, Scaleţchi s-a hotărât să fugă cu vaporul la turci.
„Confecţionasem două manifeste imense, lungi de 100 de metri şi late de 4 metri, care urmau să fie arborate de o parte şi de alta a navei. Mesajul lor era clar: să facă cunoscut Europei, drama pe care o trăia poporul roman. Vă daţi seama ce impact ar fi avut!“, spunea comandantul de navă.
În martie 1985 urma să aibă loc Marea Adunare Naţională a Partidului Comunist Român. Florentin Scaleţchi îl cooptase în acţiunea sa pe cunoscutul actor constănţean actor Lucian Iancu şi pe un timonier, Alexandru Mateescu, care făcuse deja închisoare pentru contrabandă. Plecarea a fost programată pentru 15 martie, pe 17 martie 1985 fiind ziua alegerilor de deputaţi în Marea Adunare Naţională (MAN). Actorul Lucian Iancu era candidat pentru un post de deputat în MAN.
Scaleţchi comanda mineralierul Uricani de 12.500 tdw şi făcea curse Constanţa - Galaţi. Cursele interne erau considerate sancţiuni pentru un marinar care îşi dorea doar să facă voiaje cât mai lungi, în străinătate. Motivele erau clare: pentru diurnă, pentru mărfurile de contrabandă atât de cerute şi pentru experienţa pe navă care îi ajuta la fişa de personal.
La data de 15 martie 1985, Florentin Scaleţchi a urcat la bordul navei Uricani. Împreună cu el se aflau actorul Lucian Iancu şi Alexandru Mateescu, un marinar prieten de-al lui Scaleţchi.
Planul le este întârziat de o ceaţă deasă, ce nu a permis plecarea navei în larg până aproape de miezul nopţii. Abia către ora 23.00 nava a reuşit să plece ghidată de o pilotină. Destinaţia oficială era Galaţi, unde nava trebuia să descarce minereul pentru Combinatul siderurgic.
Tribunalul Militar Constanţa stabileşte cum a decurs planul fugarilor.
„La 15 martie 1985, Scaleţchi Florentin, primind comanda navei Uricani pentru a se deplasa de la Constanţa la Galaţi cu 10.000 tone minereu destinat Combinatului siderurgic din localitate, a îmbarcat clandestin la bord pe Mateescu Alexandru şi Iancu Lucian Spiru, primul fiind prezentat echipajului drept noul timonier, iar secundul drept un prieten care face o plimbare până la Galaţi.
Seara târziu, după ce Scaleţchi - sub diferite pretexte - a debarcat de pe navă o serie de marinari ce făceau parte din siguranţa navigaţiei, a scos mineralierul din port şi a instalat la timonă pe Mateescu, căruia i-a fixat prin giroscop direcţia de mers spre sud în loc de nord. Aşa, ambii au deviat itinerarul navei spre Istambul deplasându-se în acea direcţie până în dimineaţa zilei de 16 martie 1985, ora 7.
Scaleţchi a adunat în cabina sa pe o parte din personalul navei pe care împreună cu Lucian Iancu l-a servit cu băuturi alcoolice până târziu. Apoi pretinzând că unii ofiţeri ce trebuiau să asigure serviciul de comandă şi cart sînt sub influenţa alcoolului i-a trimis să se odihnească, sarcinile acestora fiind preluate de el până dimineaţa.
În dimineaţa zilei de 16 martie 1985, secundul navei a observat devierea itinerarului acestuia, aşa că de comun acord cu restul membrilor echipajului i-a izolat pe cei trei inculpaţi şi a adus nava în ţară. În momentul în care a fost observată devierea itinerarului navei, aceasta se găsea de mult în apele teritoriale ale Turciei“, arată procurorii militari.
Legenda spune că actorul Lucian Iancu a jucat o mică scenetă pe vapor, care nu l-a ajutat însă. În faţa zarvei create, el s-ar fi prefăcut adormit, iar când a fost scuturat de ceilalţi s-a deşteptat frecându-se la ochi şi întrebând: „Am ajuns deja la Galaţi?“
Scaleţchi avea să relateze peste ani, pe site-ul Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului al cărui preşedinte este, ce se întâmplase mai departe.
„Imediat ce a ajuns în apele teritoriale române, nava a fost încadrată de două vedete torpiloare, iar dintr-un helicopter au fost coborâţi paraşutişti înarmaţi. După o acţiune de tip comando, cei trei au fost arestaţi ca nişte terorişti. Nava se întorsese la dana de unde plecase. Pe mal, era adunată o mare de oameni. Cei trei au fost încătuşaţi, Mateescu Alexandru a fost dus la spital pentru îngrijiri medicale, iar apoi în arest, Florentin Scaleţchi şi Iancu Lucian au fost duşi direct la securitate, unde-i aşteptau pentru anchetă, ministrul de interne George Homoşteanu şi şeful securităţii, Tudor Postelnicu“, scrie pe site-ul oado.ro.
Anchetatorii de la Tribunalul Militar i-au găsit vinovaţi pe cei trei fugari. „Prin manevrele întreprinse, Scaleţchi Florentin care în calitate de comandant avea în primire şi administrare nava cu tot ce era pe aceasta, a folosit-o în interesul său şi în interesul celorlalţi coinculpaţi, Mateescu Alexandru dându-i ajutor în această folosire în calitate de timonier, iar Iancu Lucian determinându-l la acţiunea de folosire prin promiterea angajării sale în Turcia pe o navă aparţinând unei mari armatoare femeie pe care el o cunoştea“, au conchis procurorii.
Consecinţe
Procesul a fost de răsunet. Ei au fost judecaţi în public, la Clubul Portul din Constanţa, într-o sală arhiplină de oameni ai muncii. Din păcate, nu doar autorii fugii au suferit repercusiunile gestului lor. Toţi membrii echipajului, chiar dacă ei sunt cei care au întors practic vaporul din drum, au fost consideraţi complici. Marinarii au fost pedepsiţi în consecinţă: au fost debarcaţi şi li s-a interzis să-şi mai practice meseria.
La 26 martie 1985 este pronunţată sentinţa: Lucian Iancu şi Alexandru Mateescu primesc 20 ani închisoare, iar Florentin Scaleţchi este condamnat la moarte pentru complot în vederea trădării şi subminării politice a societăţii socialiste şi comuniste din România. A fost încarcerat la Penitenciarul Poarta Albă - Constanţa, apoi a fost transferat în arestul din Calea Rahovei din Bucureşti şi închis în secţia V Specială a Securităţii.
Cazul celor trei fugari a făcut înconjurul lumii, fiind considerat un gest de dizidenţă extremă. Posturile de radio ale lumii libere răsunau de apelurile de eliberare a evadaţilor din lagărul comunist. Îndrăzneala lui a fost comparată cu cea a lui Mihai Pacepa, şeful Securităţii ceauşiste, care a defectat lovind sistemul la rădăcină. Amândoi se bucuraseră de toate privilegiile posibile şi totuşi deveniseră dizidenţi.
La Revoluţie a fost scos în triumf din închisoare şi prezentat ca un adevărat dizident. A intrat în viaţa publică, devenind membru al primului Guvern postrevoluţionar, ca vicepreşedinte al Comisiei Legislative, Juridice şi a Drepturilor Omului şi apoi al Adunării Constituante. A fondat Organizaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului din România (OADO). Este membru fondator al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România şi al Asociaţiei de Luptători în Revoluţia din Decembrie 1989 - Club 22.
O mare parte din activitatea sa şi-a desfăşurat-o la Constanţa. Cartierul său general a fost fixat la hotelul Histria-OADO din Mamaia al lui George Vergiliu Bosânceanu, client al poliţiei, acelaşi care i-a găzduit pe Miron Cozma şi Marilena Niţu.
Ani de zile, Florentin Scaleţchi a realizat o emisiune la postul TV Neptun, „Protagoniştii“, unde lua interviuri diferitor personalităţi.
Într-un interviu acordat cotidianului Ultima oră şi postat pe blogul său, Florentin Scaleţchi spune ce s-a întâmplat cu cei care l-au împiedicat să îşi ducă la bun sfârşit planul de evadare cu nava Uricani.
„La bordul navei se găseau doi colaboratori ai Securităţii şi anume, secundul navei, Corbeanu Cornel şi ofiţerul III maritim Ion Viorel, care au reuşit să determine membrii echipajului să nu-şi mai dorească să participe la această evadare. Li s-a indus teama că dictatorul nu o să-i ierte şi o să le chinuie familiile, copiii, o să-i urmărească pe ei oriunde s-ar duce şi chiar o să-i omoare.
În această situaţie nou creată, membrii echipajului, speriaţi fiind, mi-au cerut să renunţăm la ideea de a merge la Istanbul şi să ne întoarcem la Constanţa, unde să-i predăm ca ostatici pe Iancu Lucian şi pe colegul meu, timonierul Mateescu Alexandru. Aşa ceva nu puteam face, doarece eu îi luasem la bord şi, mâhnit, m-am autosuspendat, acceptând consecinţele şi astfel ceva ce începuse bine, s-a finalizat cu o dramă.
Totuşi, azi, când dau acest interviu, ştiu că ofiţerul III maritim Ion Viorel a murit în urma unui accident de maşină în zona oraşului Kogălniceanu, iar secundul Corbeanu Cornel (pe care Securitatea îl premiase cu funcţia de şef al Căpităniei Portului Constanţa), la Revoluţie, văzându-mă la televizor alături de Ion Iliescu şi noua conducere a României, cred că de frică, s-a internat în spitalul de „glumeţi” din Tulcea. Nu o să vă vină să credeţi, dar fostul meu secund este şi astăzi tot la spitalul de nebuni! Asta este justiţia imanentă – pentru toţi există o pedeapsă!“
Vă mai recomandăm
Preşedintele OADO, Florentin Scaleţchi, prins de poliţişti în sectorul 2
Se încarcă comentariile...
