Destinul unui miliţian acuzat că a bătut cu bestialitate oameni în timpul revoltei anticomuniste din 1987. După Revoluţie, a ajuns cadru universitar şi avocat
0
Un miliţian acuzat că a maltratat demonstranţi la Braşov în timpul revoltei din 1987 a continuat, după Revoluţie, să ocupe funcţii înalte în sistemul de stat. În prezent, practică avocatura.
La Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se fac cercetări sub aspectul săvârşirii de infracţiuni contra umanităţii în contextul înnăbuşirii Revoltei de la Braşov din 15 noiembrie 1987, iar cercetătorii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii caută, în continuare, probe despre torţionari şi victime.
Recent, Mihai şi Oana Demetriade, doi cercetători CNSAS, au realizat profilul unui miliţian implicat în reprimarea revoltei de la Braşov din anul 1987. Este vorba de colonelul Gheorghe Achim.
„O întâmplare care pare banală, în aparenţă. Căutam de multă vreme identificarea unui fost torţionar de la Braşov, care a brutalizat mai mulţi manifestanţi în noiembrie 1987, în beciurile Miliţiei judeţene. Ca să putem face asta, aveam nevoie de fotografii ale lui şi de martori dispuşi să-l identifice. Fiind ofiţer de Miliţie, C.N.S.A.S. nu are dosarele lor de cadre, aşa că am luat la periat toate numerele revistei «Pentru Patrie», în speranţa că la faptele de arme, calităţile ofiţerului nu vor fi fost trecute cu vederea. Cum facem de ani buni, dăm în cercul victimelor fotografiile torţionarilor, pentru identificări. Din păcate, puţini au cooperat. Aici era un caz cu totul special, pentru că fostul colonel Gheorghe Achim bătuse, cu o bestialitate ieşită din comun, mai mulţi demonstranţi arestaţi în acele zile“, a relatat, pe contul personal de Facebook, Mihai Demetriade, istoric şi cercetător la CNSAS.
Ulterior, Oana Demetriade a găsit o fotografie a torţionarului. După căutări şi investigaţii, i-au făcut o fişă completă lui Gheorghe Achim, care demonstra faptul că fostul miliţian a avut o carieră lungă în Poliţie şi după 1989.
Cei doi cercetători au reuşit să identifice şi o persoană care a fost bătută crunt de Achim în 1987. Martorul avea, la acea vreme, doar 17 ani. „Furia din vocea lui şi detaliile furnizate au fost mai emoţionante decât satisfacţia confirmării unor detalii din dosare“, spun cei doi cercetărori.
Profil de torţionar
Conferenţiarul universitar Gheorghe Achim în 2011, la procesul în care a fost judecat pentru corupţie
Colonelul Gheorghe Achim s-a născut în 1951 în comuna Rucăr, Argeş, şi a absolvit Facultatea de Drept în 1980. De la funcţia de şef al Biroului I din cadrul I.J. Braşov Miliţie în 1979, a ajuns locotenent-major în 1982 şi apoi căpitan în 1987, în cadrul Miliţiei Municipiului Braşov.
Cei doi cercetători spun că miliţianul „a fost unul dintre cei mai duri anchetatori implicaţi în anchetele revoltei muncitoreşti de la Braşov. Răzbunându-se pe faptul că fusese bătut în stradă de manifestanţi, i-a brutalizat fără scrupule în camerele de anchetă pe cei arestaţi, aplicând bătăi sistematice şi răspândind teroarea“.
Când a venit Revoluţia, el ocupa funcţia de adjunct al şefului Poliţiei municipiului Braşov, fiind responsabil cu problemele de ordine publică şi circulaţie. În mai 2001 a fost transferat ca adjunct al şefului Secţiei 3 din cadrul I.P.J. Braşov. Trecut în rezervă în 2001, a intrat, un an mai târziu, în avocatură.
Dar ascensiunea sa nu s-a oprit aici, fostul torţionar ajungând să predea lecţii de drept la Universitatea „Transilvania“ din Braşov. În urma unei anchete a procurorilor Departamentului Naţional Anticorupţie, din 2006, conferenţiarul universitar Achim Gheorghe şi o studentă au fost trimişi în judecată pentru luare de mită, respectiv dare de mită, într-un caz în care s-a vehiculat traficul cu lucrări de licenţă.
Prin decizia penală nr. 329 din 31 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţinut sentinţa Curţii de Apel Braşov care a hotărât condamnarea inculpatului Achim Gheorghe, conferenţiar universitar în cadrul Universităţii „Transilvania” din Braşov – Facultatea de Drept şi avocat în cadrul Baroului Braşov, la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani, pentru săvârşirea a 4 infracţiuni de luare de mită.
Instanţa a interzis inculpatului Achim Gheorghe, timp de 3 ani după executarea pedepsei principale, următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii. Inculpatul a fost obligat să restituie suma totală de 750 euro către doi martori denunţători.
Achim Gheorghe trebuia să desfăşoare o activitate neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 300 de ore în cadrul Atelierului MFC Braşov sau altă locaţie stabilită de Serviciul de Probaţiune.
Cotidianul „Adevărul“ a încercat să afle unde a desfăşurat condamnatul muncă în folosul comunităţii, însă instituţiile responsabile au refuzat să furnizeze informaţii. Reprezentanţii de la Atelierul MFC Braşov, care între timp s-a desfiinţat, nu au putut să precizeze dacă bărbatul a muncit la punctul de lucru de la Braşov, iar cei de la Serviciul de Probaţiune Braşov au spus că nu au voie să dea informaţii despre cei condamnaţi la muncă în folosul comunităţii, aşa cum le-au cerut cei de la Serviciul de Probaţiune la nivel central.
La Universitatea „Transilvania“, scandalul care a zguduit unitatea de învăţământ de prestigiu pare să fie uitat. Rectorul universităţii, Ioan Vasile Abrudan, a spus că Achim Gheorghe nu mai este angajatul lor din data de 6 martie 2009.
Revolta de la Braşov
Contactat telefonic, Gheorghe Achim refuză să răspundă la acuzaţiile care i se aduc, spunând că toate sunt „poveşti vechi“, acuzând că nu cunoaştem „instituţia reabilitării“, „noţiuni de drept elementare“ sau legislaţia în vigoare. Ca să aflăm adevărul despre înăbuşirea revoltei de la Braşov, ne sfătuieşte să luăm legătura cu IPJ, iar despre vânzarea lucrărilor de licenţă pare că a auzit pentru prima dată. „Astea sunt chestii de 15 ani“, spune el. Apoi, alege să închidă telefonul, nu înainte de a spune: „Având în vedere agresivitatea dumneavoastră verbală, daţi-mi voie să mă folosesc de dreptul meu la tăcere. Bună ziua, numai bine!“.
Procurorii încă nu au finalizat Dosarul „Braşov 1987“. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc a făcut o sesizare penală pe acest subiect încă din anul 2007, la puţin timp după înfiinţarea sa. Soluţia neînceperii urmării penale a fost dată în baza legislaţiei anterioare intrării în vigoare, la 1 februarie 2014, a noului Cod Penal şi a Codului de Procedură Penală, potrivit cărora faptele sesizate de experţii IICCMER nu mai sunt prescriptibile.
Însă, ca urmare a schimbării încadrării şi recunoaşterii caracterului imprescriptibil al crimelor împotriva umanităţii, au putut să aibă loc şi procesele la adresa foştilor comandanţi de puşcării comuniste şi să se ancheteze Dosarul Braşov 1987.
Conform unui comunicat de presă al Biroului de informare şi relaţii publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din anul trecut, se arată: „În dosarul cunoscut opiniei publice sub denumirea de „Crimele comunismului”, instrumentat de procurori militari ai Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii de infracţiuni contra umanităţii cu privire la acţiunile represive şi sistematice desfăşurate de regimul comunist împotriva participanţilor la revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din 15 noiembrie 1987.
În cauză au fost audiate majoritatea persoanelor vătămate care au fost cercetate şi condamnate în anul 1987 pentru participarea la revolta anticomunistă de la Braşov. De asemenea, au fost efectuate cercetări în vederea identificării lucrătorilor de miliţie şi securitate care au întocmit actele de urmărire penală privind pe participanţii la revolta anticomunistă de la Braşov sau care au dispus măsuri de urmărire informativă a acestora pe întreaga perioadă în care, în mod nelegal, după publicarea Decretului nr. 11/1988 privind amnistierea unor infracţiuni şi reducerea unor pedepse, s-a menţinut obligaţia de a nu părăsi domiciliul obligatoriu, stabilit în diverse judeţe ale ţării. Cu ocazia cercetărilor efectuate au fost avute în vedere inclusiv materialele şi documentele transmise de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii cu privire la acţiunile regimului comunist împotriva participanţilor la revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din 15 noiembrie 1987. Pe măsura derulării cercetărilor, vom informa opinia publică“.
Radu Preda: „Răul are un chip, un nume, un CNP“
Directorul executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, Radu Preda, a spus anul trecut, când s-au împlinit 30 de ani de la revolta de Braşov, că ancheta decurge foarte greu, nefiind făcute progrese. "Răul are un chip, un nume, un CNP, o pensie. Sunt victime, torţionari şi securişti încă în viaţă", a subliniat Preda.
„Ceea ce mă revoltă şi mai mult decât problematica Revoluţiei care cred eu, e pe mâini bune, este cea de astăzi. Noi astăzi marcăm 30 de ani de la Revoluţia de la Braşov. Sunt personaje în viaţă. Celebrul Ristea Priboi e printre noi foarte vioi. Nu s-a făcut niciun pas, nici la nivel de anchetă, nici la nivel de proces. Ar trebui rapid redeschis dosarul Braşov '87. Sunt personaje, şi victime, şi torţionari, şi securişti în viaţă, sunt 30 de ani, nu 70, ca de la Rezistenţa în munţi şi, după părerea mea, ar trebui făcut imediat procesul acestui moment, un moment de mare tensiune şi de mare prostie a statului şi a Securităţii, pentru că pentru prima dată după 10 ani din '77, când Ceauşescu a fost nevoit să ajungă în mijlocul minerilor din Valea Jiului, iată, regimul se confrunta nu cu revolta dezidenţilor, intelectualilor, Europei libere, ci cu a propriei clase muncitoare", a declarat Radu Preda.
Revolta de la Braşov
Revolta de la Braşov din anul 1987 a fost o acţiune de protest împotriva politicilor economice şi sociale impuse de Nicolae Ceauşescu.
Conform wikipedia, primele proteste au început la 14 noiembrie 1987, la Secţia 440 „Matriţe” a întreprinderii de autocamioane Steagul Roşu. Era zi de salariu, iar muncitorii au primit doar jumătate din bani. Pe fluturaşii de salariu, în dreptul rubricii „Reţineri” era scris cuvântul „social”. Fără să fie organizaţi dinainte, muncitorii au decis să nu mai lucreze, iar schimbul de noapte nici nu a pornit utilajele. Oamenii au încercat să obţină răspunsuri de la conducerea întreprinderii, însă şeful de secţie din acea noapte i-a tratat cu dispreţ şi a anunţat conducerea administrativă despre întreruperea lucrului abia la ora 5 dimineaţa.
La ora 7.00 au sosit şi muncitorii din schimbul I, aşa că starea de agitaţie şi protestele s-au amplificat. Muncitorii au spart geamurile sediului administrativ al uzinei, iar în jurul orei 8.00 circa patru mii de muncitori erau adunaţi la porţile acesteia. În jurul orei 11.00 ei au luat hotărârea să meargă la sediul Comitetului Judeţean al PCR, ca să se facă ascultaţi. La ieşirea din întreprindere, majoritatea protestatarilor ezită şi se retrag, iar coloana care porneşte spre Consiliul Judeţean al P.C.R. este alcătuită doar din circa 400 de oameni.
Revolta de la Braşov
Iniţial, demonstranţii au scandat revendicări sociale: „Vrem mâncare şi căldură!”, „Vrem banii noştri!”, „Vrem mâncare la copii!”, „Vrem lumină şi căldură!” şi „Vrem pâine fără cartelă!”. În dreptul Spitalului Judeţean, ei au cântat imnul revoluţiei de la 1848, „Deşteaptă-te, române!”. Ajungând în centrul oraşului, coloanei de manifestanţi i s-au alăturat mii de muncitori de la fabrica Tractorul Braşov, fabrica Hidromecanica, elevi, studenţi şi alţi locuitori.
Din acest moment, protestul s-a transformat într-unul politic, iar oamenii au susţinut ulterior că ar fi scandat sloganuri precum „Jos Ceauşescu!”, „Jos comunismul!”, „Jos dictatura!” sau „Jos tiranul!”. Deja în timpul marşului, printre manifestanţi s-au infiltrat membri ai Securităţii deghizaţi în muncitori, rolul lor fiind acela de a observa şi de a reţine figuri. Alţii au rămas pe margine în ipostază de spectatori, fotografiind sau chiar filmând.
Ajunsă în centrul oraşului, mulţimea a luat cu asalt clădirea Comitetului Judeţean de Partid şi sediul primăriei, „aruncând în piaţă portretele lui Ceauşescu şi alimente de la cantina Partidului, bine aprovizionată”.
Ziua de 15 noiembrie era una electorală, populaţia fiind chemată să valideze autorităţile locale din Braşov, rezultatele fiind hotărâte deja de activul de partid. În acel an de drastice raţionalizări, pe protestatari i-a înfuriat în special să descopere pavoazarea festivă a clădirilor oficiale şi abundenţa de produse alimentare pregătite pentru a celebra victoria în simulacrul de alegeri locale. Cei care au pătruns în clădirea Comitetului de Partid au găsit acolo produse care în acea perioadă erau considerate delicatese: salam de Sibiu, caşcaval, banane, portocale, Pepsi. Protestatarii furioşi au distrus mobilier (ferestre, scaune, mese), aparatură (calculatoare, telefoane, televizoare) şi au spart geamuri; pentru ei, aceste obiecte aparţineau comuniştilor şi trebuiau înlăturate sau arse. Mulţimea nu s-a descărcat doar asupra mobilierului, ci a agresat şi membri ai nomenclaturii braşovene, inclusiv pe primarul Calancea, acesta fiind bătut şi fiindu-i spartă o arcadă. Unul din miliţieni a fost bătut, apoi dezbrăcat în pielea goală, iar uniforma i-a fost sfâşiată de mulţime.
Manifestanţii au incendiat tot ce amintea de regimul comunist, iar un rug uriaş, alcătuit din înregistrări de propagandă şi documente de partid, a ars ore bune în piaţa din centrul Braşovului. La sosirea serii forţele de Securitate şi armata au înconjurat zona centrală a oraşului şi au împrăştiat prin forţă revolta. Au fost folosite inclusiv gaze lacrimogene, câini şi maşini blindate. Deşi nu există date că cineva ar fi fost ucis, circa 300 de protestatari au fost arestaţi. Totuşi, deoarece regimul ceauşist a ales să trateze protestele ca pe „cazuri izolate de huliganism”, sentinţele nu au depăşit trei ani de închisoare fără privare de libertate, o sentinţă relativ moderată în codul penal comunist. Instanţa a cerut însă executarea pedepselor la locul de muncă şi deportarea din oraş a celor condamnaţi.
Vă mai recomandăm:
Securitatea şi Dosarul „Litoral '77“. Cum au fost spionaţi toţi turiştii români şi străini
Se încarcă comentariile...
