Cum a scăpat nedemolată de comunişti statuia martirului Vladimir Ghika. „Mor cu conştiinţa împăcată că am făcut tot ce-am putut“
0
Statuia lui Vladimir Ghika se află în centrul Bucureştiului, în curtea Palatului Regal de pe Calea Victoriei, care găzduieşte Muzeul Naţional de Artă al României. În perioada comunistă, ea a fost cunoscută drept „Cărturarul“.
Statuia de bronz a lui Vladimir Ghika, cee înfăţişează un personaj solemn care ţine în mână o carte, a fost multă vreme cunoscută drept „Cărturarul”. Până în anii ’90, publicul nu a ştiut că lucrarea îl înfăţişează pe monseniorul Vladimir Ghika, scrie site-ul www.papalabucuresti.ro.
Autorul statuii este sculptorul Gheorghe Anghel, ucenic al lui Dimitrie Paciurea. În timp ce studia la Paris, acesta l-a cunoscut pe Vladimir Ghika, care fusese hirotonit preot catolic în 1923 şi care, tot atunci, îşi începuse activitatea misionară într-o mahala. Preotul, care frecventa elita intelectuală pariziană, i-a mijlocit tânărului artist ajutoare financiare şi i-a stat alături în viaţa spirituală. Prietenia lor a continuat peste ani, iar agendele Monseniorului dau mărturie despre aceasta: însemnări din 1945, 1946 şi 1947 menţionează întâlniri dintre cei doi. În memoria acestei preţioase prietenii, în 1939, sculptorul i-a dedicat Monseniorului o statuie în ghips.
După 1948, lucrarea a scăpat de furia cenzurii comuniste, fiind redenumită „Cărturarul”. Sub acest nume, transpusă în bronz, a fost expusă în interiorul Muzeului de Artă, cândva prin anii ’60. Paradoxal, ignoranţa regimului a făcut posibil ca Monseniorul Ghika să aibă statuie în timpul aceluiaşi regim care l-a torturat şi l-a întemniţat la Jilava, unde a şi murit la 16 mai 1954. Din anul 2000, statuia este expusă în curtea Muzeului, de data aceasta purtând numele personajului pe care îl înfăţişează.
Monseniorul Vladimir Ghika s-a născut în ziua de Crăciun a anului 1873 la Constantinopol (astăzi Istanbul), unde tatăl lui era ministru plenipotenţiar al României în Turcia. După instaurarea regimului comunist, episcopii greco-catolici şi mulţi preoţi au fost arestaţi, iar religia greco-catolică interzisă.
La 18 noiembrie 1952, monseniorul a fost arestat şi condamnat la trei ani de temniţă grea pentru înaltă trădare.
În sentinţa dată de Tribunalul Poporului din octombrie 1953, se arată că: „Ghika Vladimir a avut legături cu diverşi diplomaţi de la Legaţiile Franţei şi Italiei, precum şi cu Nunţiatura. A expediat prin Legaţiile Franţei şi Belgiei trei scrisori către fratele său din străinătate, în care dădea o serie de informaţii asupra stărilor politico-sociale din ţara noastră, informaţiuni ce urmau să fie transmise Vaticanului...”.
După gratii, monseniorul a continuat să ţină liturghia şi a înseninat sufletele sutelor de condamnaţi. A murit la Jilava, la 16 mai 1954. Ultimele sale cuvinte au fost: „Mor cu conştiinţa împăcată că am făcut tot ce am putut, deşi nu întotdeauna tot ce a trebuit pentru adevărata Biserică a lui Hristos, într-o perioadă tristă pentru ţara mea şi pentru întreaga lume civilizată".
În 2013, mii de persoane din toată ţara au participat la ceremonia de beatificare a monseniorului Vladimir Ghika. În pavilionul central de la Romexpo, transformat într-o biserică extrem de încăpătoare unde a fost instalat altarul şi o cruce de peste 10 metri pătraţi, se regăseau peste 8.000 de credincioşi, ortodocşi sau catolici, 200 de preoţii ai Bisericii Ortodoxe Române ai Bisericii Romano-Catolice, 20 de episcopi şi trei cardinali în frunte cu cardinalul Angelo Amato, trimisul special al Papei Francisc I care a ţinut slujba de beatificare în latină.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
