Cum a ajuns Constanţa un banal oraş de provincie: „Peisajul stradal este groaznic, cu aspect de bazar, iar nordul staţiunii Mamaia arată ca un ghetou“
0Un fostul europarlamentar, un fost diplomat şi un scriitor se arată dezamăgiţi de starea în care a ajuns Constanţa, oraşul în care nu există cultură, unde funcţiile se dau pe criterii politice şi bijuteriile oraşului sunt o ruină.
Cum este văzut oraşul de trei constănţeni care au copilărit în Constanţa, da care sunt dezamăgiţi de felul în care arată vechiul Tomis şi staţiunea Mamaia: un loc unde nu se respectă nicio regulă de urbanism, unde numirile se fac pe criterii politice şi unde cultura este o „Cenuşăreasă“. Constanţa, spun ei, a ajuns un banal oraş provincial.
Sebastian Bodu, fost europarlamentar, fost preşedinte ANAF, membru PD în perioada 2002 – 2014, în prezent avocat şi profesor universitar, spune că priveşte oraşul său natal cu nostalgie, dar şi cu tristeţe, când vede cum se degradează continuu. „Urbanistic, Constanţa a ajuns un dezastru. Blocuri printre blocuri, blocuri printre case şi case printre blocuri, până la dispariţia oricărui metru pătrat de spaţiu verde. Peisajul stradal este groaznic, cu aspect de bazar, fără cea mai mică urmă de uniformitate. Fiecare construieşte sau îşi «decorează» faţada localului după cum îl taie capul.
Peninsula, care este o bijuterie arhitecturală, zace în mizerie, cu zeci de imobile abandonate. Dezastrul urbanistic in Mamaia este şi mai mare. Deja nordul staţiunii arată ca un ghetou, aşa de apropiate sunt construcţiile una de cealaltă, iar copacii au fost raşi. Dacă priveşti Mamaia din Ovidiu, de peste lac, este înfricoşător. Mai in glumă, mai in serios, pare că Mamaia se va scufunda în curând sub greutatea betoanelor“, spune el.
Bodu este de părere că vechiul Tomis a rămas în urma tuturor celorlalte mari oraşe „din cauza ticăloşitei, prostiei şi indolenţei celor care l-au condus şi îl conduc în continuare. Dacă vă uitaţi la Cluj, Ţimişoara, Braşov, Sibiu, Arad şi alte oraşe, veţi vedea în jurul lor o mulţime de fabrici şi centre logistice. Aici nu e nimic. Nicio investiţie productivă nu s-a făcut in Constanţa, care a ajuns dependentă financiar doar de zona portului“.
„Tomisul nu contează şi nu există la nivel naţional, în (aproape) nici un domeniu“
Dorin Popescu, fost diplomat al României la Moscova, Cernăuţi şi Sarajevo, în prezent preşedintele Asociaţiei „Casa Mării Negre“, crede că oraşul „pare a fi trăit în ultimii 20 de ani sub semnul blestemului lui Ovidius, redevenind, după o promisiune prea scurtă de creştere, un banal oraş provincial.
„Tomisul nostru nu contează şi nu există la nivel naţional, în (aproape) nici un domeniu. Nu are elite academice, deşi are universităţi. Nu are resursă umană de calitate, oameni probi şi de calibru, responsabili şi cu viziuni de anvergură. În mediul academic, dascălii mediocri îşi securizează cinic poziţiile ferecând porţile împotriva valorilor autentice“.
Dar nu aceasta este singura problemă: „Un cancer etic cronic împiedică respiraţia şi dezvoltările, în toate domeniile. Oamenii de cultură din spaţiul public nu construiesc coeziuni. Impostura şi slugoismul sunt regulile de promovare in carieră şi de acces în funcţii. Partidul autoritarist a creat aici un mediu perfect pentru o garnitură umană aşezată în fruntea instituţiilor prin relaţii clientelare, (adesea) fără minime criterii de competenţă“.
Pe de altă parte, acuză el, oraşul nu are o administraţie performantă, modernă, flexibilă, vie, racordata la modernitate. „Proiectele acestei administraţii se rezumă la continuarea unor linii modeste de supravieţuire. Este dramatică inabilitatea acesteia de a atrage fonduri europene, de a promova tinerii în administraţie şi in viaţa publică, de a genera proiecte de calitate şi viziuni de dezvoltare. O mafie imobiliară transpartinica blochează orice şansă a urbei de a ieşi de sub povara blestemului ancestral al lui Ovidiu“.
Fostul diplomat mărturiseşte faptul că puţinii oameni de calitate pe care îi cunoaşte, din diferite instituţii, „construiesc resemnaţi insule de normalitate într-un arhipelag dominat de relaţii de castă“.
În tot acest timp, cât la Constanţa timpul a stat în loc, oraşe precum Cluj sau Oradea s-au ridicat spectaculos, aproape din nimic, construind bune practici în domenii-cheie (mediul universitar - Clujul; urbanistica - Oradea). În schimb, „clica mafiotă a Tomisului a construit aici imposturi, incompetenţe, frici“.
În concluzie, spune el, „Constanţa nu are conexiuni reale cu viaţa culturală, spirituală, socio-economica a ţării, nu are porţi către Ţară şi nici pârghii de conectare la respiraţia spirituală a acesteia, nu există în naraţiunile de succes ale ţării, vocile ei nu vorbesc în plan naţional“.
„Ce au făcut oamenii de litere din Constanţa atunci când s-au împlinit 2000 de ani de la moartea lui Ovidiu?“
Ionuţ Caragea, scriitor, născut la Constanţa, care a publicat peste 40 de cărţi şi a câştigat 17 premii literare, dintre care cel mai important fiind „François-Victor Hugo“, mărturiseşte că vine la Constanţa doar ca să-şi viziteze rudele. „Sunt profund dezamăgit de perioada în care Radu Mazăre a fost primar. Au fost desfiinţate liniile de tramvai, clădirile istorice au fost lăsate în paragină, parcurile au fost neîngrijite şi pline de gunoaie. Fostul primar s-a concentrat pe «afacerile» sale personale, iar oraşul a avut de suferit“.
Ca o comparaţie, de când locuieşte în Oradea, a putut vedea pe zi ce trece cum oraşul se transformă într-o bijuterie. El aminteşte aici de „clădiri istorice restaurate, curăţenie în parcuri, poduri noi peste Criş, pieţe noi moderne, mijloace noi de transport, parcări, pasaje, drumuri etc.“.
Mai este un lucru care l-a dezamăgit profund: cultura din Constanţa, în special lumea literară. El spune că alte oraşe mari din ţară se pot mândri cu mai multe reviste literare şi cu filiale puternice ale Uniunii Scriitorilor din România. Constanţa pare, din acest punct de vedere, un oraş aproape mort. „Ce au făcut oamenii de litere din Constanţa atunci când s-au împlinit 2000 de ani de la moartea lui Ovidiu? Ar mai fi multe de zis, dar nu vreau să-mi amărăsc sufletul“, încheie poetul.