Ce spunea Corneliu Coposu despre Rusia: „Ţaristă sau pravoslavnică, a reprezentat pentru noi acelaşi pericol. N-a renunţat niciodată la imperialism“ VIDEO
0
Corneliu Coposu, liderul opoziţiei din România postcomunistă, a declarat într-un interviu în anii ’90 că „Fie că a fost Rusie ţaristă, fie că a fost Rusie ortodoxă, ea a reprezentat pentru noi acelaşi pericol. Nu a renunţat niciodată la imperialismul agrar“.
„Rusia, fie că a fost Rusie ţaristă, fie că a fost ortodoxă, pravoslavnică, a reprezentat pentru noi acelaşi pericol. N-a renunţat niciodată la imperialismul agrar caracteristic, în urma testamentului lui Petru cel Mare“, spunea Corneliu Coposu într-un interviu acordat imediat după Revoluţie.
Cei care continuă să lupte pentru idealurile liderului ţărănist au transmis, imediat după invadarea Ucrainei, un comunicat de presă semnat de Fundaţia Corneliu Coposu.
Urmaşii Seniorului transmit că fundaţia este solidară cu poporul liber al Ucrainei şi se închină în faţa eroismului celor care rezistă cu arma în mână în faţa încercării nebuneşti de a reface Uniunea Sovietică.
„De asemenea, suntem solidari cu manifestările societăţii ruse care se opune logicii războiului declanşat de autocratul Vladimir Putin. Ca păstrători ai memoriei rezistenţei anticomuniste ştim ce înseamnă să te opui unei forţe armate a unui imperiu totalitar.
Deloc întâmplător, de curând, Federaţia Rusă a scos în afara legii Asociaţia Memorial, care era principala păstrătoare a memoriei Gulagului sovietic şi a milioanelor de victime ale acestuia, în primul rând ruşi, dar şi ucraineni, români şi reprezentanţi ai tuturor popoarelor asuprite de comunism. Memoria acestor victime şi a acestui trecut ar fi trebuit să facă imposibilă o repetare a tentativelor de a impune regimuri politice cu forţa Armatei Roşii.
Dar, în ultimii ani, au apărut unele voci, la început timide, apoi mai pregnante, care aduc elogii epocii comuniste şi insultă tocmai eroii martiri anticomunişti, într-o recrudescenţă a celui mai autentic stil stalinist, foarte periculos şi nociv pentru evoluţia societăţii noastre. O mare parte a acestor voci încearcă acum să justifice acţiunile criminale ordonate de Vladimir Putin şi încearcă să-i învrăjbească pe români şi pe ucraineni, două popoare care vor să fie libere şi să trăiască în pace în această zonă geografică mult încercată de istorie.
În aceste zile tragice, trebuie să nu uităm cum a fost instaurat totalitarismul comunist, printr-o teroare fără precedent, cu ajutorul şi contribuţia Armatei Roşii pretins «eliberatoare»”, precizează comunicatul de presă este semnat de Ion-Andrei Gherasim, preşedintele executiv al Fundaţiei Corneliu Coposu.
Secretar al lui Iuliu Maniu, apoi secretar general adjunct al Partidului Naţional Ţărănesc, Corneliu Coposu a fost arestat la 14 iulie 1947. În mai 1950, după trei ani de la momentul arestării, printr-o decizie a MAI, pe baza Decretului 6/1950, a primit o condamnare de 24 luni, majorată apoi cu încă 24 luni. Abia după şapte ani de detenţie a fost judecat şi condamnat de către Tribunalul Militar Bucureşti la 15 ani muncă silnică pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare”.
Corneliu Coposu a trecut prin închisorile şi lagărele de muncă: MAI Bucureşti, Malmaison, Piteşti, Văcăreşti, Craiova, Jilava, Capu Midia, Bragadiru, Popeşti-Leordeni, Rahova, Gherla, Aiud, Râmnicu-Sărat. În iulie 1962, la expirarea pedepsei, i s-a stabilit domiciliu obligatoriu în Bărăgan, în localitatea Rubla, până în 1964.
„La Canal, norma zilnică de săpat era dublă, 6 metri cubi, pe când norma din devizele Ministerului Construcţiilor pentru cariere era de doar 3 metri cubi. Iar canaliştii care trebuiau s-o îndeplinească erau oameni secătuiţi de vlagă, subalimentaţi, epuizaţi de o detenţie prelungită. Sancţiunea care se aplica imediat era carcera în timpul nopţi şi tăierea hranei. Înfometaţi, cei pedepsiţi mergeau a doua zi la muncă şi, după o noapte nedormită şi nealimentaţi, munceau şi mai putin, iar sancţiunea era aplicată în continuare“, aflăm din volumul „Mărturisiri. Corneliu Coposu în dialog cu Vartan Arachelian“.
«Ăştia-s biruitorii Wehrmachtului?!»
Corneliu Coposu a relatat peste ani ce s-a întâmplat la 28 august 1944, când Armata Roşie a intrat în Bucureşti.
„Ruşii au sosit în Bucureşti pe 28 august. Eu am avut să-i primesc, pentru că n-a vrut nimeni altcineva! S-au temut! Trebuia să-i primească primarul provizoriu al Capitalei, Dombrovschi. Cunoscând deja apetitul ruşilor pentru maşini frumoase, ne-am dus cu o maşină mai prăpădită si i-am aşteptat acolo, la marginea Colentinei. Au apărut ruşii! Când i-am văzut, mi-am zis: «Ăştia-s biruitorii Wehrmachtului?!» Era o căruţă, la care erau înhămaţi un cal si o vacă!!! Penibilă intrare! În fine, a apărut unul, care era cam cherchelit şi nu făcea figură de general, dar totuşi era general, cel care comanda coloana! I-am asigurat că sunt bine primiţi, că nu vor avea probleme! Ei n-au tras nici un foc de armă nici în Bucureşti şi nici altundeva, pentru că nemţii erau luaţi prizonieri de armata noastră. Dar aceasta nu i-a împiedicat să dea un comunicat a doua zi că a fost un singur mort la ocuparea Bucureştiului: un sublocotenent care s-a îmbătat şi s-a împuşcat din greşeală. A fost îngropat cu onoruri în piaţa publică din Crângaşi!“, a povestit Corneliu Coposu în revista Flacăra.
Pe aceeaşi temă:
INTERVIU Nicolae Raţiu: „Pentru Ion Raţiu, tatăl meu, Ion Iliescu a fost mereu Ceauşescu 2“
Se încarcă comentariile...
