Al Doilea Război Mondial a stopat construirea celui mai mare port din România. Portul „Carol al II-lea“ s-ar fi întins pe 2.509 hectare
0Construirea Portului „Carol al II-lea“ a fost stopată de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Ar fi fost cel mai mare şi mai important port din România, construit pe lacul Taşaul.
În anul 1939 s-a pus piatra de temelie a portului comercial şi militar la Taşaul, lângă Năvodari, judeţul Constanţa. A fost proiectat să fie de câteva ori mai mare decât Portul Constanţa, fiind legat printr-un canal navigabil şi de Dunăre. În cartea sa ”Politica Navală Postbelică a României (1944 – 1958)”, dr. Marian Moşneagu notează: ”în anul 1937, Direcţia Generală a Porturilor şi Comunicaţilor pe Apă a prezentat M.A.M (Ministerul Aerului şi Marinei) un memoriu cu privire la amenajarea Lacului Taşaul ca bază navală şi port comercial”.
Despre o asemenea bază, în decursul timpului, s-a mai discutat, iar părerile erau împărţite în ceea ce priveşte locul unde să se construiască: Mangalia, Siutghiol, Techirghiol, Lacul Razelm sau Lacul Tăbăcărie din Constanţa, propus şi ca bază navală pentru submarine, Sfântu Gheorghe şi Taşaul.
Ca justificare pentru realizarea acestui port, în prima parte a memoriului înaintat către M.A.M se nota: ”E de notorietate publică că ţara noastră exportă mărfuri voluminoase şi cu valoare relativ mică, care neputând suporta costul urcat al transportului pe uscat, sunt obligate a lua calea apei. Cu cât vom avea porturi mai multe şi mai bine utilate, economia naţională va profita deoarece produsele noastre vor obţine preţuri mai bune.”
Suma estimată pentru realizarea portului Taşaul era de 3,5 miliarde de lei, faţă de 3 miliarde cât ar fi costat extinderea portului Constanţa, fără a rezolva problema adăpostirii navelor Marinei Regale.
S-a decis astfel construirea unui port comercial modern, a unuia militar în baza unui proiect ce exista încă din anul 1930. ”Astfel, la 13 februarie 1930 R. Goodden, ataşatul militar britanic la Bucureşti a avut o discuţie pe această temă cu viceamiralul Vasile Scodrea, comandantul Marinei Militare între 1925 şi 1934. Proiectul a fost susţinut ulterior şi de amiralul englez R.G.H Henderson, al treilea lord naval al amiralităţii”, menţionează dr. Marian Moşneagu.
Lacul Taşaul, locul unde trebuia construit Portul ”Carol al II-lea”
Henderson vizitase în anul 1929 România, moment în care a vorbit despre importanţa realizării unui canal Taşaul-Dunăre, dar şi a realizării unui port militar la Taşaul. Potrivit acestuia, portul ar fi putut găzdui sute de vapoare în radă, ceea ce-l făcea deosebit de important din punct de vedere strategic.
Pentru ca portul Taşaul să aibă o şi mai mare utilitate, s-a luat în calcul şi realizarea unui canal navigabil Taşaul-Cernavodă-Dunăre. Astfel, mărfurile puteau ajunge pe calea apei în Europa de Vest sau, invers, ţările riverane Dunării puteau să aibă relaţii comerciale pe mare prin intermediul canalului.
Chiar înainte de anul 1930 se pare că ideea realizării unui port la Taşaul existase, dovadă stând construirea în anul 1928, în scopuri strategice, a unei căi ferate pe traseul Băile Mamaia-Mamaia Sat-Şcoala de Tragere şi Bombardament, linia urmând să deservească şi Portul Militar Taşaul. Măsura construirii acestor 11,5 kilometri de cale ferată a aparţinut Direcţiei Generale Căile Ferate Române şi unităţilor militare de căi ferate.
Proiectul din anul 1930 reapare pe tapet în două memorii adresate de locotenent-comandorul Matila Costiescu Ghyka Regelui Carol al II-lea, în care se spunea că Amiralitatea Biritanică este în continuare interesată de realizarea portului Taşaul. Regele cere reanalizarea proiectului, iar în luna mai 1938 încep lucrările de construire a portului.
”Suprafaţa pe care urma să o cuprindă noul port comercial şi militar era de 2.509 hectare, iar construcţia trebuia finalizată în 3 ani. Execuţia lucrării era proiectată în trei etape: construcţia avanportului, prin amenajarea digurilor de Nord şi de Sud; tăierea istmului şi intrarea în lac printr-un canal navigabil; construcţia cheurilor şi realizarea navigabilităţii pe întreaga suprafaţă a lacului. Concomitent, urma să se realizeze infrastructura portuară, cu clădiri, ateliere, comandamente, şcoli”, arată dr. Marian Moşneagu în ”Politica Navală Postbelică a României (1944 – 1958)”.
Pe 15 august 1939, de Ziua Marinei, are loc ceremonia de punere a pietrei de temelie a Portului ”Carol al II-lea”. Construirea portului , estimată la 3,5 miliarde de lei, includea şi realizarea Canalului ”Carol al II-lea” pe traseul Taşaul-Cernavodă-Dunăre ce oferea deschiderea către Europa Centrală.
Portul era proiectat pentru nave cu pescaj de 10 metri, bazinul zonei comerciale fiind de 130 de hectare.
La început s-au alocat 400 de milioane de lei din care s-au procurat utilaje, s-au amenajat carierele, s-au construit 32 de kilometri de cale ferată şi 12 kilometri de şosea şi s-au ridicat câteva clădiri administrative.
Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial şi căderea regimului Regelui Carol al II-lea au determinat sistarea în 1939 a lucrărilor, ceea ce a însemnat renunţarea definitivă la proiectul realizării portului Taşaul.
Pe aceeaşi temă:
Lagărul numit România: o expoziţie în premieră cu mărturii dureroase din perioada comunistă
Se încarcă comentariile...
