VIDEO INTERVIU Regizorul filmului despre cel mai iubit simbol al românilor, Coloana Infinitului: „În România, dacă vrei să te sinucizi, spui adevărul“

Horia Muntenuş, imagine din timpul realizării documentarului, la Târgu Jiu  FOTO arhivă personală

Clujeanul Horia Muntenuş este regizorul primului documentar complet despre marele artist Constantin Brâncuşi, a cărui singură operă în aer liber - ansamblul „Calea Eroilor“ se află la Târgu Jiu. Din ansamblu face parte şi Coloana Infinită (cunoscută sub denumirea de „Coloana Infinitului“) care a fost votată de români drept cel mai iubit simbol. Acesta a finalizat recent partea a doua a filmului pe care o prezintă deja în oraşe din România.

Horia Muntenuş este un scriitor clujean care a realizat un documentar inedit despre ansamblul funerar din centrul oraşului Târgu Jiu, închinat eroilor care şi-au pierdut viaţa în Primul Război Mondial. 

Filmul, care a fost lansat la 56 de ani de la moartea marelui artist, se numeşte „Calea Eroilor - Istoria unei capodopere”. Un film documentar care aduce o contribuţie substanţială la cercetarea operei lui Constantin Brâncuşi“.

Dacă prima parte a documentarului a fost prezentată anul trecut la Cluj-Napoca, Iaşi şi Craiova, a doua parte a fost deja proiectată la Bistriţa şi Baia Mare.

Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului şi Coloana Infinită (cunoscută sub denumirea de Coloana Infinitului) sunt sculpturi simbolice despre care criticii spun că fac parte dintr-un sanctuar modern făcut după cele arhaice.

Un sondaj a arătat că monumentul Coloana Infinitului din ansamblul de sculpturi din Târgu Jiu, singura operă a lui Constantin Brâncuşi în aer liber, a fost declarat cel mai iubit simbol al românilor.

Reporterul „Adevărul“ i-a luat un interviu regizorului Horia Muntenuş care povesteşte despre zecile de ore de muncă care stau în spatele acestui film şi despre greutăţile întâmpinate, toate cu o voce plină de pasiune şi admiraţie faţă de marele Brâncuşi.

Ce cuprinde partea a doua a documentarului?

Partea a doua a filmului ”Calea Eroilor” se referă la momentele dramatice ale demantelării Coloanei Infinite din 1996, cu tendina înlocuirii ei cu un fals şi înstrăinarea originalului. Se mai referă la opoziţia triumfătoare făcută, între 1996 - 2000, acestui demers urât şi la restaurarea, din anul 2000, a monumentului. Sunt surprinse câteva episoade care reflectă starea de lucruri din jurul monumentului de la Târgu Jiu din zilele noastre.

Cât de greu a fost sã faceţi rost de informaţii?

„Calea eroilor - istoria unei capodopere” este un film documentar în care rolul gazetarului de investigaţie a fost unul pregnant. Am făcut o anchetă jurnalistică în care au fost intervievate, în film, 22 de persoane.

Ancheta jurnalistică s-a desfăşurat, cu precădere, pe subiectele legate de evenimente petrecute acum aproximativ 20 de ani, în condiţiile în care ele fuseseră determinate de interese uriaţe, de ordin financiar în primul rând, cu intervenţii, ale celor implicaţi, la nivelurile de vârf ale mediilor politice.
Aceste interese, se va vedea în partea a doua a filmului, atingeau influenţa directă a preşedintelui statului de atunci, Ion Iliescu.

Tocmai de aceea, a găsi martori, şi pe cei implicaţi, şi a-i convinge să vorbească despre acele lucruri, nu a fost uşor, dimpotrivă.

Am întâmpinat piedici de tot soiul - nu le voi putea enumera, aici. Nu am obţinut doar declaraţii absolut năucitoare, cât şi documentele şi probele care demonstrează atentatele, din acea vreme, împotriva monumentului brâncuşian, documente de excepţie. Fotografii senzaţionale şi înscrisuri ştampilate care demonstrează cât de absurd se prezenta atunci situaţia şi cât de hilară.

Filmul este de un spectacular zdrobitor şi aceste documente inedite descriu dramatismul pericolulului prin care a trecut existenţa unui simbol artistic şi filosofic care încă uimeşte lumea întreagă.
Am avut instrumentele realizării acestui film. Nu despre asta e vorba în dificultatea realizării lui. Sunt aproape 100 de ore de filmare din care peste 60 de ore de filmare în interviuri. Cred că vă daţi seama ce a fost în montaj. Semnez montajul acestui film.

Proiecţiile primei părţi a documentarului au fost urmate şi de discuţii cu spectatorii. Care au fost reacţiile spectatorilor?

Este un film cutremurător, drama este bine transmisă, din moment ce aceste emoţii sunt cuprinse în mesajele pe care publicul le înţelege şi le trăieşte; pentru că oriunde l-am prezentat, la Cluj, la Iaşi, la Bistriţa, publicul a rămas vădit marcat.
Am folosit simboluri pentru scenele artistice ilustrative: actorii - Nucu Pandrea, Cristian Naum, Viorela Grofum Cosmin Brehuă, George Drăghescu, Florin Raul Marian - au realizat lucruri de excepţie.

Un plus este alcătuit de vocile de aur ale lui Vasile Tomoiagã (vocea naratorului) şi Nucu Pandrea (vocea care lecturează aforismele lui Brâncuşi). Un plus este dat de muzica filmului, special compusă şi interpretată de muzicienii Mircea Suchici, Nucu Pandrea, Cristian Ciomu şi Delia Crãciun.

Un minus al filmului este faptul că vorbeşte despre ceea e nu ar fi trebuit să se întâmple în viaţa acestui monument şi că descrie o realitate pe care unii ar refuza-o. Plusuri sunt contribuţiile fostului ministru al Culturii Ion Caramitru, salvatorul decizional al integrităţii monumentului, participarea la interviu a domniei sale.

În film a răspuns întrebărilor doamna inginer doctor Doina Frumuşelu, care a avut un rol important în deciziile pozitive ale vremii pentru păstrarea integrităţii acestui monument, cea care a înaintat proiectul, respins de autoritãile complice la actul sălbatic, de restaurare a Coloanei fără demantelare.

Sunt evocaţi regretaşii brâncuşiologi Barbu Brezianu, Ion Pogorilovschi şi Dumitru Daba precum şi poetul Nicolae Diaconu - cei care au opus rezistenţă planurilor de înstrăinare a Coloanei fără Sfârşit - memoriei lor am dedicat acest film. Sigur, cercul acesta de rezistenţă le-a inclus pe doamnele Sorana Georgescu Gorjan (fiica inginerului care a răspuns din punct de vedere tehnic pentru edificarea din fontă şi oţel a Coloanei, Ştefan Georgescu Gorjan), Nina Stănculescu (excepţional istoric şi critic de artă).

Am avut sprijinul jurnaliştilor Andra Dumitrescu, Sorin Călugăriţă şi Narcis Daju, al profesorului universitar Paul Popescu, şi al arhitectului Iulian Cămui.

Unde intenţionaţi să prezentaţi filmul?

Filmul a fost realizat filmul graţie sprijinului unui om special, domnul Ioan Socea. Împreună cu dumnealui şi cu maestrul Nucu Pandrea vom vedea cum va fi difuzat pe televiziune. Filmul trebuie văzut. Îl voi prezenta oriunde se va putea, în fiecare ora unde se va dori asta.

Mã gândesc să iau o pauză şi să fac un film al filmului. Am simţit solidaritatea. Suntem un mănunchi de oameni solidari - asta am simţit şi simt.

Şi chiar dacă uneori mi-a dat târcoale şi gândul că, în România, dacă vrei să te sinucizi, spui adevărul despre ceea ce se întâmplă, am redescoperit perenitatea ideii nobile că adevărul e singura soluţie a vieţii noastre.

Apără autorităţile locale patrimoniul aşa cum ar trebui?

În ciuda presiunilor pe care le-am fãcut asupra administraţiei de la Târgu Jiu ca să se facă lucrări de întreţinere a ansamblului ”Calea Eroilor”, cred că primarul municipiului Târgu Jiu, domnul Florin Cârciumaru, este un om de bună credinţă.

Dar dumnealui are o problemă reală acolo: absenţa oamenilor competenţi.
Sunt o grămadă de paraziţi pe Centrul Cultural ”Constantin Brâncuşi” de acolo. La un moment dat, primarul Cârciumaru îmi spunea că se gândeşte, de multă vreme, să aducă la Târgu Jiu specialişti din ţară, însă nu merge nimeni să preia acest Centru, fiindcă nu e ca la transferul jucătorilor la cluburile de fotbal.
I-am reproşat primarului de acolo că tot numeşte la conducerea Centrului ”ciocoflenderi”, cum le-ar spune Florin Piersic. Şi tot schimbă la ei, şi tot caută soluţii şi ei vin în şir.

Oraşul Târgu Jiu are în Monumentul lui Brâncuşi un plămân uriaş. Cu toate astea, orăşenii de acolo nu au aer. Se asfixiază.
Închipuiţi-vă că acest monument ar fi situat la noi, în Cluj, nu pentru cã a fi partizanul special al patriotismului local... dar dacă ar fi situat la Miskolc ori în vreun orăşel spaniol, fie el turc sau islandez, rusesc sau grecesc... ca să nu zic american, unde Brâncuşi este mai iubit şi mai respectat decât chiar în Franţa...

… Dar îi admir şi îi preţuiesc pe cei care luptă pentru ce a mai rămas din bruma de demnitate sperată. În ciuda tuturor aparenţelor, trăim într-o ţară liberă.