Sudul și Estul României, mai afectate de sistematizare decât Vestul țării. „Nu era totul doar ideea lui Ceaușescu”
0Odată cu intrarea în UE, multe orașe din România au evoluat și au încercat să repare mutilarea realizată în timpul comunismului. Unele au uitat însă de clădirile de patrimoniu, mai ales în partea de sud a țării, atitudine rămasă tot ca o moștenire a regimului Ceaușescu.
Studiile prezentate de Eurostat, organismul Comisiei Europene care se ocupă cu datele statistice, la fel ca şi cele ale Băncii Mondiale, confirmă faptul că România trece printr-un proces amplu de transformare, mai ales în ultimii 15-20 de ani.
Chiar și așa, continuă să existe unele discrepanțe între regiunile istorice, iar acestea devin și mai evidente în cazul orașelor. În lipsa unei infrastructuri corespunzătoare anului 2022, pentru o țară membră UE, și a unor măsuri coerente din partea autorităților centrale, în unele cazuri decalajele între unele centre urbane chiar s-au accentuat.
Cu nostalgia imperiului
Cercetător la Universitatea Konstanz din Germania, expertul în design și dezvoltare urbană Gruia Bădescu vorbește pentru „Weekend Adevărul“ despre importanța aplicării bunelor practici urbane, care ar influența direct calitatea vieții în orașe.
Ca în orice domeniu, există și aici campioane și codașe. În prima categorie intră orașe precum Cluj-Napoca și Oradea, iar în a doua poate fi menționată Constanța, oraș care abia își revine după erorile administrației Mazăre.
În egală măsură, cercetătorul consideră că lucrurile sunt mai complicate decât explicația unui decalaj istoric între orașele din spațiul intracarpatic și cele din Muntenia și Moldova.
„Orașe din Transilvania și din Vest, precum Cluj și Oradea, sunt date ca exemple de bune practici. Se comentează și că este vorba de o moștenire istorică a Imperiului Habsburgic care ar duce la o mai bună administrație locală. Mediul construit de până la 1918 este într-adevăr o moștenire. Cât despre o continuitate a practicilor administrative, aici lucrurile sunt mai complicate. Populațiile și elitele acestor orașe, prin transformările demografice din ultimul secol, inclusiv prin plecarea masivă a germanilor, și migrațiile din rural în urban, dar și inter-regionale, au transformat profilul demografic al orașelor, așa că este mai greu de vorbit strict de continuități în urban”, subliniază expertul.
Pe de altă parte, mai există un detaliu amintit de acesta, care face diferența. „O nostalgie a imperiului, în schimb, există. Dar performanțele lor nu vin automat dintr-o moștenire directă urbană, ci și din proximitate față de Vest, investiții externe care sunt legate și de o percepție exterioară a Transilvaniei ca fiind diferită“, subliniază Bădescu.
Condiții mai vitrege pentru Sud și Moldova
Un alt aspect de care s-ar putea ține cont este că multe dintre orașele din Sud și din Moldova au trecut prin transformări urbane și mai accentuate în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, cât și în perioada comunistă, când fostul regim a trecut la sistematizări, iar multe centre istorice au fost demolate. Printre orașele bombardate intens au fost București, Ploiești și Galați, iar de mania lui Ceaușescu au fost atinse aproape toate orașele reședință de județ din Vechiul Regat.
Expertul arată că în timp ce perioada socialistă a omogenizat spațiile urbane în toată țara prin tipologii similare de ansambluri de locuințe în noile cartiere, diferențele dintre orașele extracarpatice și celelalte au fost deopotrivă și accentuate prin procesul de modernizare socialistă.
„Nu era totul doar ideea lui Ceaușescu“
„În anii ’80, când se vorbea de acele demolări pentru a se construi «noi orașe» pentru «noi oameni», și se construiau acele centre civice, exista o percepție că totul vine de la centru și că este o idee a lui Ceaușescu. Dar, de multe ori actorii implicați erau și administrațiile locale și arhitecți care erau entuziasmați de această oportunitate de a reconstrui total orașele“, atrage atenția Gruia Bădescu.
Astfel, între arhitecții cu putere de decizie exista percepția că orașele din Transilvania trebuie să își păstreze centrele istorice, având clădiri vechi, considerate mai valoroase, iar cele din Vechiul Regat, cu centre reconstituite mai ales la sfârșitul secolului XIX, asociate cu regimul burghezo-moșieresc, pot să fie sacrificate și reconstruite.
„Și vedem că sunt anumite continuități la această abordare – acest tip de țesut urban a continuat să fie desconsiderat și să cadă pradă demolărilor și intervențiilor nepotrivite“, explică Gruia Bădescu.
Drept urmare, orașele din Transilvania au acum centre istorice care în ultimele decenii au devenit atuuri în definirea lor ca fiind mai atractive. „Anumite orașe au păstrat centrele istorice și în Regat, dar nu sunt la fel de cunoscute pentru asta, deși sunt foarte valoroase, precum Brăila“ - dă exemplu Bădescu.
Orașe-magnet și orașe care se micșorează
În schimb, se poate vorbi de un corespondent între bunele practici de urbanism și dezvoltarea economică, chiar și dincolo de situarea lor.
Astfel, zona de vest a țării și Bucureștiul sunt cu siguranță mult mai bine dezvoltate economic. Un studiu al Băncii Mondiale releva că Cluj și București sunt orașe-magnet și atrag populația din alte localități, inclusiv din mediul urban.
La scară națională însă, o majoritate a orașelor au pierdut semnificativ din populație și din resurse, prin dezindustrializare și migrație masivă. O provocare a lor este cum să aplici bune practici urbane în condiții de scădere a populației – așa-numitele „shrinking cities“ (orașe care se micșorează).
Cluj, dezvoltare în doi timpi
Printre campioane se numără Cluj, Oradea, Alba Iulia și surpriza Reșița. Asta nu înseamnă că aceste orașe nu se mai confruntă cu probleme sau că autoritățile locale nu mai au de făcut față unor provocări. Iar cel mai bun exemplu este Clujul, campion la o mulțime de indicatori, dar care se confruntă cu probleme uriașe de trafic. Deși dezvoltată comparativ cu alte orașe, infrastructura Clujului nu a ținut pasul cu dezvoltarea sa rapidă economică. Lucru deloc surprinzător, dacă se ține cont că, potrivit unui studiu al Băncii Mondiale, Clujul este campion european la capitolul creșterii PIB, care a ajuns de 4,5 ori mai mare decât în urmă cu două decenii.
„Există un real și important succes economic, există o înflorire, de asemenea o creștere demografică prin migrație ce este rară în România, dar în Cluj vedem importanța planificării urbane, vedem cât de important e ca urbanismul și amenajarea teritoriului să fie implementate cu gândul la termen mediu și lung“, spune Gruia Bădescu.
Prin necorelarea creșterii urbane cu cea a zonelor limitrofe, precum Florești și Apahida, orașul Cluj-Napoca suferă acum de probleme de mobilitate.
„Orașul este într-un fel de congestie. Felul în care Clujul este amplasat, între dealuri care gâtuiesc dezvoltarea orașului către Apahida, pe de altă parte Floreștiul care a crescut necontrolat, sunt piedici reale. Trebuie ținut cont, pe de o parte, de nevoia de a se corela planurile între oraș și zonele limitrofe, deci crearea unei zone metropolitane puternice, pe de altă parte, ca orice plan, orice proiect fie de noi ansambluri rezidențiale, fie de noi activități industriale sau comerciale să aibă în vedere această provocare a mobilității și a fluxurilor de trafic“, susține expertul.
În opinia sa, principala problemă a Clujului este că „o dezvoltare necontrolată a zonelor suburbane este greu de reparat“.
Gruia Bădescu consideră Clujul un oraș de dat exemplu pentru celelalte orașe ale țării la aproape toate capitolele, și pozitiv, și negativ, de la un design urban prietenos în centrul regenerat la problemele de planificare, dar și la costul locuirii devenit prohibitiv pentru multe categorii sociale.
Orașe dezvoltate, patrimoniu uitat
Însă nu doar Clujul punctează decisiv. Cercetătorul dă și alte exemple de orașe care au reușit să performeze pe plan urbanistic.
„Clujul evocă aspecte relevante la nivel național. Regenerarea centrelor istorice prin restaurări și renovări, cât și prin pietonalizare și transformarea spațiilor publice a fost practicată în mai multe orașe. Campion recent este Oradea, oraș cu un patrimoniu construit ce a fost pus în valoare în ultimul deceniu. Sibiul era deja consacrat după transformarea legată de pregătirea Capitalei Culturale Europene din 2007“, arată Bădescu.
Și capitala Banatului, Timișoara, poate fi dată ca exemplu. La fel ca în cazul Clujului, Timișoara are multe capitole la care performează, însă are și propriile probleme, deloc puține.
„Timișoara, Capitala Europeană Culturală de anul acesta, are una dintre cele mai extinse zone istorice din țară, iar spațiile publice au fost și ele subiect de transformare. Însă, aici, starea clădirilor din centru nu este una ideală, ceea ce ține și de regimul de proprietate, dar și de mecanismele deficitare pe care orașele noastre le au pentru a interveni pe proprietatea privată, o reacție la puterea prea mare din perioada comunistă, dar care are cum face intervențiile de reabilitare mult mai dificile“, mai spune expertul.
Constanța, deplânsă. „Lipsa interesului față de istoria-atu“
Un alt mare oraș românesc, Constanța, este amintit de Gruia Bădescu. Spre deosebire de Cluj, orașul de pe litoral este de dat ca exemplu mai mult din cauza problemelor sale, care se regăsesc însă și în alte localități urbane din România.
„Lipsa interesului față de centrele istorice este exemplificată de Constanța, unde zona peninsulară a suferit degradări intense după 1989, și abia recent s-au făcut intervenții, dar un număr mare de monumente istorice rămân încă sub amenințare, cu un aspect dezolant al ceea ce era și ar putea fi un atu al Constanței“, arată cercetătorul.
Atragerea de resurse pentru a face astfel de transformări are și campionii săi. Un exemplu pozitiv este aici orașul Marii Uniri, Alba Iulia, dar și Craiova, despre care se vorbește prea puțin. Cel mai important oraș al Olteniei punctează la ambele capitole.
„Alba Iulia, prin renovarea cetății, a arătat cum o administrație poate transforma un spațiu esențial prin bani europeni, deși cu diverse controverse pe tema reconstrucției cetății. Dar regenerarea centrelor istorice nu ține doar de Ardeal. De exemplu, Craiova a folosit după aderarea la UE finanțarea europeană pentru a reabilita Lipscănia și a pietonaliza o parte a centrului. Arhitectul-șef din acea perioadă vorbea de inspirația Ramblei din Barcelona pentru pietonala centrală. Însă Craiova a folosit tot bani europeni, tot parte a Planului Integrat de Dezvoltare Urbană, pentru a construi o pasarelă gigantică în partea modernă a centrului“, subliniază Bădescu.
Mic la stat, mare la fapt
Remarcate se fac și localități mai mici, precum Reșița și Băile Govora, care au punctat la capitolul regenerare urbană, deși nu aveau resursele marilor orașe.
„Aș vrea să subliniez rolul primarilor cu viziune, al echipelor de urbanism din primării, dar și al specialiștilor din domeniu care lucrează special pe teme de regenerare. Exemplul Reșiței arată cum o astfel de colaborare poate duce la o viziune de regenerare și la proiecte valoroase într-un oraș cu un patrimoniu industrial important, dar care a trecut ca multe alte orașe printr-o reducere semnificativă a producției și a locurilor de muncă. Proiecte de regenerare interesante există și pentru orașe mai mici. De exemplu, acum se lucrează la un kit de regenerare pentru Băile Govora pe care îl văd ca foarte promițător, plus că adresează zona subcarpatică, cu un mediu construit atât de valoros, dar relativ neglijat”, subliniază Gruia Bădescu.
Anumite orașe din Regat au păstrat centrele istorice, dar nu sunt la fel de cunoscute pentru asta, deși sunt foarte valoroase - precum Brăila.
Orașele șoferilor și ale centrelor comerciale
Expertul în dezvoltare urbană de la Konstanz atrage atenția asupra faptului că autoritățile locale din marile orașe ale României continuă să dezavantajeze pietonii și să gândească proiectele în favoarea șoferilor.
Acest lucru este evident diferit de ceea ce se întâmplă acum în lume, unde se insistă pe ideea reducerii traficului auto, spațiile pietonale fiind extinse, în paralel cu stimularea transportului public nepoluant. Și la acest capitol există „repetenți“: orașe ca Brașov și Constanța au renunțat la tramvaie, chiar dacă în ultimii ani au început să investească în autobuze electrice sau, în cazul primului, inclusiv în troleibuze.
„Această gândire cu automobilul în prim-plan este, din păcate, generalizată în orașele românești: intervenții anacronice au continuat să destructureze cartiere tradiționale, de la București în provincie. Podurile și pasarelele urbane sunt criticate în Vest, unde orașele plătesc greu acum să le demonteze, să creeze pasaje subterane, și să elibereze spațiu public pentru populație, de la Boston la Barcelona. Investițiile în transportul în comun ca alternativă sustenabilă au existat în orașele românești, dar dispariția tramvaielor din mai multe orașe mari precum Brașovul ar trebui reversată, iar modernizarea rețelelor, dar și a garniturilor de tramvaie ar trebui să fie o prioritate, pentru a aduce tramvaiul la rolul privilegiat și important pe care îl are în alte orașe europene, de la Strasbourg la Budapesta“, punctează expertul.
Mallurile care sufocă orașele
De asemenea, actorii privați au un rol important în reconturarea orașelor. De la dezvoltări rezidențiale la malluri, dezvoltatorii transformă fața orașelor.
Rolul urbanismului este să negocieze ce este în interesul public între actorii privați, stat, și comunități, subliniază expertul. Când interesul public este neglijat și dezbaterea publică este evitată, rezultatele pot fi foarte problematice (moștenirea perioadei de după 1989), vor fi foarte multe zone de locuințe cu acces defectuos la servicii, spațiu public sărac sau absent, cu un posibil risc de ghetoizare.
Arhitectura cu o calitate îndoielnică, precum și renovări problematice au sluțit multe peisaje urbane și periurbane, iar Ordinul Arhitecților din România vorbește de nevoia unei politici naționale de calitate a arhitecturii.
Bădescu vorbește și despre faptul că mallurile amplasate central au adus și mai mult trafic și au sărăcit peisajele stradale, acum pline doar de bănci și farmacii – magazinele aproape că au dispărut, contrar a ce există în celelalte țări europene. Există însă și cazuri în care centrele comerciale au un impact pozitiv, iar aici dă un exemplu și un contra-exemplu.
„Bucureștiul este campion negativ la malluri. Există însă și exemple de intervenții comerciale care au avut un impact de regenerare pozitiv: Palas Iași, deși contestat la început, a creat un nou spațiu deschis urban între partea comercială și Palatul Culturii, ce pare să fie popular cu ieșenii și vizitatorii deopotrivă, contribuind la imaginea urbană. Cheia a fost designul urban orientat pe legătura cu orașul, ceea ce la majoritatea mallurilor nu este cazul“, atenționează Bădescu.
O așezare urbană, fără implicare socială
Un alt aspect la care se referă expertul ține de faptul că, pe lângă partea urbanistică, așezările urbane trebuie să lucreze mult mai mult la rolul lor social.
„Orașele noastre au devenit foarte inegale, iar accesul la locuințe în orașele considerate campioane la alte categorii a devenit o mare problemă. Lipsa unui sistem național, dar și local, de locuințe cu preț controlat de stat (locuințe sociale, dar nu numai), sau a mecanismelor de a combina locuințe subvenționate cu cele la preț de piață liberă (practică uzuală în Vest) a dus la mari probleme în gestionarea inegalităților și a accesului la locuire. Situații precum Pata Rât de la Cluj trebuie nu numai evitate, dar și îndreptate“, mai spune acesta.
Pe de altă parte, orașele românești constituie ele însele acum surse de bune practici și se pot inspira unele pe altele, și la „așa da“ și la „așa nu“, mai punctează cercetătorul. Contextul local este oricum esențial și niciun kit din afară nu poate fi doar copiat, ci trebuie adaptat, spune el.
„Dar dincolo de intervențiile la nivel local, României îi trebuie o strategie urbană în care să se regândească rolul și perspectivele orașelor care au pierdut masiv populația activă. Acolo, bune practici de design și dezvoltare urbană par bandaje care nu acoperă rana, iar o dezbatere națională trebuie să aibă loc“, încheie Gruia Bădescu.
Se încarcă comentariile...
