Sisoe, sfântul care a coborât în iad ca să salveze copiii. Cum a ajuns numele lui să fie folosit de români în momente de uimire sau de mânie
0
Doar preoţii şi etnologii cunosc mai bine viaţa lui Sisoe, sfântul zilei de 6 iulie, în schimb oamenii de rând se gândesc, la auzul acestui nume, la acea exclamaţie ”Sfinte Sisoe!”, cu nuanţe de uimire uriaşă, dar şi de invectiv, prin care Irina Margareta Nistor traducea unele înjurături din filmele americane în vremea comuniştilor.
”Eu îi mulţumesc lui Dumnezeu chiar şi atunci când pierd timpul!”, este unul din sfaturile Sfântului Sisoe păstrate peste veacuri în ”Pateric” sau ”Cartea bătrânilor”, o colecţie însemnată de învăţături ale părinţilor bisericeşti.
Sisoe, erou în folclorul românesc
Despre acest sfânt, spune etnologul maramureşean Janeta Ciocan, se ştie că a fost ucenic al sfântului Antonie cel Mare, că avea darul de a vindeca bolnavii şi de a învia morţii. Şi-a făcut veacul în pustia Egiptului şi uimea prin blândeţe supraomenească şi modestie. În introducerea făcută de Cristian Bădiliţă (traducătorul celei mai bune versiuni a ”Patericului”) la cele 54 de învăţături ale sfântului din ”Pateric” se aminteşte că Sisoe, un ucenic discret al lui Antonie cel Mare, capătă dimensiuni de salvator al copiilor în mitologia românească.
Sisoe e cel care a surprins-o pe Avestiţa, un demon din folclorul românesc care chinuie femeile însărcinate şi fură copii, în timp ce ar fi mergea la Maica Domnului să o chinuie în timp ce năştea. Sfântul a prins demonul, l-a bătut cu sabia până când acesta a mărturisit cum pot scăpa gravidele de răutăţile ei.
Tot în ”Pateric”, unde Cristian Bădiliţă îl citează pe Ioan Taloş şi scrierea sa, ”Gândirea magică-religioasă la români”, sunt povestite două legende. În prima, sfântul se luptă cu răul ca să-şi elibereze nepoţii. Sora sa cea mare, Melintia, năştea prunci de care nu apuca să se bucure deoarece un zmeu sau diavolul îi răpea. Sfântul l-a urmărit pe hoţ şi a eliberat copii după ce a rostit cele 19 nume ale diavolului, care-i fuseseră şoptite la ureche de un înger. O altă povestire îl înfăţişează pe sfânt pogorându-se în iad ca să-şi recupereze nepoţii după ce rosteşte toate cele 69 de nume ale diavolului. În unele legende, locul lui Sisoe e luat de Arhanghelul Mihail, iar cel al diavolului de Avestiţa.
Sisoe, bătrânul învăţat din pustie
Despre Sfântul Sisoe se spune că a lăsat una dintre cele mai bogate colecţii de învăţături şi că a fost unul dintre iniţiatorii monahismului prin viaţa pe care a dus-o în pustia Egiptului, în secolul IV, explică preotul Dorel Gălan din Cluj-Napoca.
”Din cele 54 de istorisiri cuprinse în Pateric despre Sfântul Sisoe, una decisivă pentru omul modern – om care riscă să piardă sentimentul admiraţiei şi recunoştinţei – este ultima: ”eu îi mulţumesc lui Dumnezeu chiar şi atunci când pierd timpul!. Aceasta este o mostră sublimă de gândire pozitivă”, consideră preotul. Despre Sisoe le-a vorbit oamenilor veniţi la slujbă într-o dimineaţă friguroasă şi ceţoasă de octombrie. Le-a spus că puţini ştiu că Sisoe a fost un sfânt şi că lumea nu a auzit de el, ci doar de expresia ”Sfinte Sisoe!” folosită de Irina Margareta Nistor ca să traducă momentele de uimire maximă din filmele americane în perioada comunistă, când cenzura era în floare.
Câteva poveţe ale Sfântului Sisoe: ”Caută-l pe Dumnezeu, nu unde locuieşte”, ”(Lucrul) de ruşine şi neteamă duc adeseori la păcat”. Alte, mai jos, în imagini din ”Pateric”:
Sisoe, substitutul înjurăturii din filmele americane
Criticul de film Irina Margareta Nistor a spus că folosea expresia ”Sfinte Sisoe!” atât ca să exprime o mare uimire, cât şi ca să înlocuiască o înjurătură, nu acelea neaoşe, din filmele americane. ”Sfinte Sisoe era mai neutru”, spune ea.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
