Preşedinte BAFTA şi fondator Virgin Records: „E o prostie să blamezi regizorii români pentru că fac filme de festival“
0Nik Powell (61 de ani), fondatorul Virgin Records, alături de Richard Branson, şi unul dintre cei mai importanţi producători de film britanici, preşedintele Comitetului de Film al BAFTA, a vorbit la Cluj despre calităţile unui film de succes, despre lupta dintre filmele europene şi cele hollywood-iene şi despre alegerea regizorilor români de a face pelicule de festival.
Clujenii interesaţi de industria filmului au avut ocazia să participe, ieri, în cadrul proiectului “TIFF Talent lab” la un masterclass susţinut de unul dintre cei mai renumiţi şi influenţi producători din Marea Britanie, Nik Powell. După ce a făcut milioane de lire sterline împreună cu Richard Branson, înfiinţând casa de discuri Virgin Records, englezul a intrat în industria filmului ca producător şi se poate lăuda cu 30 de ani de experienţă şi zeci de filme produse.
Ce filme vrea publicul
În circa două ore, acesta a împărtăşit audienţei din experienţa sa în cursul numit „Cele 30 de lecţii ale unui producător - Evanghelia după Nik Powell”. Aceste “lecţii” sintetizează caracteristicile principale pe care ar trebui să le aibă un film de succes. Întrucât una dintre cele mai importante caracteristici la care ar trebui să se gâdească un producător de film este, conform lui Powell, publicul, acesta a fost întrebat ce cere în secolul XXI publicul de la un film. “Nu-mi place să prezic gustul publicului, însă întotdeuna oamenilor le-a plăcut ca filmul să fie actual, captivant, inteligent, emoţional, dramatic, amuzant. Personajele pot fi din istorie sau de pe străzile Bucureştiului de astăzi, însă este important ca filmul să aibă aceste elemente. Trebuie ca publicul să poată intra în lumea personajelor, să existe o conexiune între experienţa publicului şi film. De exemplu, în scenariile care vorbesc despre oameni care stau în oraşe mari există experienţe şi provocări pe care toată lumea le recunoaşte”.
Nu există formulă magică
Rugat să facă o sinteză a tuturor caracteristicilor pe care le are un film de succes, Powell a susţinut că acest lucru nu este posibil: ”Cinematografia este o industrie subtilă, în fiecare film ai caracteristicile de succes în diferite proporţii. Nu există o reţetă a succesului, fiecare poveste stă pe propriile picioare, are caracter şi personalitate proprii. Mie îmi plac filmele serioase care sunt tratate într-un mod amuzant. Îmi plac şi filmele serioase care nu sunt amuzante, dar nu aşa de mult”, a concluzionat producătorul. Pentru ca să investească într-un film, producătorul vrea ca acesta să fie:”actual, să aibă energie, să fie verosimil, să aibă spirit, să aibă umor, dar să nu fie o comedie. Fie să pornească de la o idee proaspătă, nouă, fie să prezinte o idee veche într-o modalitate nouă”.
Despre filmele româneşti
Întrebat ce regizori români îi plac, Powell a vorbit despre Cristi Puiu şi Cristian Mungiu, iar printre filmele sale preferate se numără “Patru luni, trei săptămâni şi două zile” şi mai multe scurt-metraje. Despre punctele tari ale cinematografiei româneşti, producătorul a susţinut: „La filmele româneşti apreciez umanitatea fantastică, autenticitatea şi umorul”. Despre părţile negative, producătorul nu a vrut să vorbeasc întrucât “eu remarc doar lucrurile bune”.
Întrebat în legătură cu reproşurile care se aduc regizorilor români din noul val, care ar face numai filme de festival, fără a se gândi la public, Powell a fost categoric: “Am mai auzit aceast lucru şi vreau să vă spun că este o prostie. Toate ţările europene au, pe lângă comedii, care ating o mică cotă de piaţă pentru că Hollywood-ul plăteşte bani grei pentru marketing, şi filme cu subiecte serioase. Filmele regizorilor români rulează peste tot în lume, la cinematografe, în afara festivalurilor. Regizorii români importanţi sunt promovaţi în lume, e adevărat că nu toţi, dar acelaşi lucru se întâmplă şi cu regizorii englezi şi cu cei francezi, nu toţi ajung peste hotare”
Importanţa filmului de festival
„Un film care ajunge la un festival are avantajul că poate fi văzut de oameni din toată lumea, iar festivalul este o platformă pentru ca distribuitorii să cunoscă filmele şi apoi să le promoveze în cinematografele din toată lumea. Producătorii independenţi nu au sute de milioane de euro pentru marketing, iar prezenţa la festivaluri îi poate ajuta să ajungă la public, chiar dacă este public de festival”, a mai arătat specialistul. După părerea lui festivalurile sunt importante pentru că stabilesc ce regizori fac filme bune. “Să vrei să adci Hollywoodul în Europa mi se pare o idee nebunească. În loc să se plătească 2 miliarde pe an în Europa pe filme independente, ar trebui să se dea un miliard pentru 10 filme ale unor regizori buni. Eu nu zic că e bine sau rău, eu cred că nu e posibil. Un producător trebuie să aleagă între a face comedii locale, care spun lucruri despre societatea locală şi care sunt OK pentru audienţa locală - aşa facem noi, englezii, fac şi spaniolii, francezii, chiar şi germanii – sau să facă alt tip de filme, de obicei drame, dar nu neapărat, care vor călători prin lume, la festivaluri şi cele mai bune dintre acestea vor ajunge în cinematografele lumii”.
Cine este Nik Powell
La începutul anilor '70 Nik Powell a înfiinţat Virgin Records, împreună cu Richard Branson şi, pe parcursul a 10 ani, cei doi au transformat mini-afacerea cu discuri într-un conglomerat de milioane de lire. În 1982 Powell a pornit un parteneriat cu Stephen Woolley şi au înfiinţat împreună Palace Video, apoi Palace Pictures şi, în cele din urmă, Palace Productions, recunoscute în scurt timp ca entităţi importante în producţia şi distribuţia de film. Powell activează, de asemenea ca vice-preşedinte în consiliul Academiei Europene de Film şi ca preşedinte al comitetului de film şi membru al boardului BAFTA (British Academy Film Awards). Powell a fost producător executiv la toate producţiile Pallace, inclusiv filmele lui Neil Jordan – “Company of Wolves” şi „Mona Lisa” (nominalizat la Oscar), filmul lui Michael Caton-Jones - “Scandal” şi filmul multi-nominalizat la Oscar, în regia aceluiaşi Neil Jordan - „The Crying Game”. Nik a fost numit director al National Film and Television School în 2003 din Anglia.
Citeşte şi
Special la TIFF: Emil Racoviţă, afişul ceh şi cinematografele de odinioară
Premieră absolută la TIFF. Trei regizori clujeni în competiţie la secţiunea Zilele Filmului Românesc
Usturoi ardelenesc pe covorul roşu. Şi nu oriunde, ci la Festivalul de Film de la Cannes
Se încarcă comentariile...
