Povestea lui Radu Lupescu. Cum a ajuns un „golan” să fie decorat de Preşedintele Franţei pentru lupta contra COVID
0
Radu Lupescu este unul dintre miile de români care şi-au părăsit ţara după 1989, copleşit de dezamăgire. Atunci, s-a numărat printre „golanii” care au manifestat împotriva FSN în Piaţa Victoriei, iar astăzi, este unul dintre cei mai apreciaţi medici din Franţa.
„Plec! Eu n-am 25 de ani să pierd până când lucrurile se vor schimba în România.“ Asta le-a spus Radu Lupescu (50 de ani), în urmă cu trei decenii, colegilor de la Facultatea de Medicină din Bucureşti. La Revoluţia din 1989 fusese în stradă, apoi la Spitalul de Urgenţă din Bucureşti, unde dăduse o mână de ajutor. Căderea lui Ceauşescu i-a adus speranţe mari, însă acestea s-au năruit repede.
Pe 28 ianuarie 1990, era unul dintre „golanii“ care protestau faţă de abuzurile Frontului Salvării Naţionale, condus de Ion Iliescu. Pe cât de mare fusese entuziasmul eliberării de comunism, pe atât de mare a fost dezamăgirea după ce a simţit pe pielea lui cum firava democraţie românească a fost strivită sub bocanci şi bâte.
În 1991, a plecat din România scârbit, fără niciun plan. Voia doar să scape. Ajuns în Franţa, a lucrat într-o fabrică de carton din regiunea Alsacia, iar după şase luni a intrat la Medicină, în Strasbourg. Francezii sunt renumiţi că au unul dintre cele mai dure sisteme de educaţie medicală – doar circa 15-20% din studenţii de anul I reuşesc să treacă în anul II. Radu Lupescu nu numai că a trecut în anul II, dar a terminat facultatea al zecelea din promoţie, asta în condiţiile în care a fost nevoit să se întreţină singur pe parcursul studiilor. Ziua învăţa, iar noaptea muncea la un azil de bătrâni.
Astăzi, este un anestezist renumit şi reprezentantul medicilor la una dintre cele mai mari clinici private din Strasbourg. În plus, pentru eforturile sale în lupta cu pandemia de COVID-19, Radu Lupescu a fost distins cu Ordinul Naţional al Meritului de către preşedintele francez Emmanuel Macron.
UN ROMÂN PE LISTA PREŞEDINTELUI MACRON
A împlinit 50 de ani în timpul pandemiei, dar a fost nevoit să anuleze petrecerea cu 45 de invitaţi pentru că s-a instaurat carantina. „Partea bună este că am rămas cu 20 de sticle de şampanie în beci“, spune, râzând, medicul. După o jumătate de secol de viaţă şi la trei decenii de când a părăsit România, Radu Lupescu este reprezentantul medicilor care activează la una dintre cele mai moderne clinici private din Strasbourg, Rhéna, şi preşedintele asociaţiei medicilor din spital. Vorbeşte bine limba română. Nu doar accentul francez trădează faptul că locuieşte în Franţa, ci şi plăcerea cu care povesteşte, deschizând multe paranteze şi încercând să lămurească foarte bine ceea ce relatează.
Numele lui Lupescu se află în decretul semnat de preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, în 31 decembrie 2020, prin care sunt decoraţi medicii care s-au remarcat în lupta împotriva COVID-19. Lupescu a ajuns pe lista preşedintelui Macron la propunerea autorităţilor medicale regionale, care a fost aprobată şi de Ministerul Sănătăţii. Nu este însă prima dată când activitatea sa este recunoscută de autorităţile franceze.
Lupescu a făcut parte şi din delegaţia de medici invitată de preşedintele Macron la ceremonia privată, organizată anul trecut de Ziua Franţei, la Place de la Concorde.
„Sunt extrem de onorat. Este un subiect de mândrie tocmai pentru că sunt născut în România, unde mi-am petrecut şi o parte din viaţă, deci este foarte onorant. Chiar dacă este o distincţie onorifică, este o realizare“, declară medicul anestezist.
Radu Lupescu lucrează la una dintre cele mai moderne clinici private din Strasbourg. FOTO: Arhivă personală
„FĂRĂ PARTICIPAREA NOASTRĂ AR FI FOST DRAMATIC“
Precis, aşa cum trebuie să fie un medic anestezist, Lupescu ţine să facă o precizare la menţionarea sa în decretul preşedintelui Macron. „Eu n-am fost remarcat pentru activitatea mea de medic anestezist, ci pentru munca mea în ceea ce priveşte managementul luptei împotriva COVID-19“, explică românul.
În calitate de reprezentant al medicilor pe lângă conducerea clinicii – un fel de director medical –, Lupescu a făcut parte din celula de criză care a gestionat pandemia. Meritul lui a fost că a înţeles, mai repede decât autorităţile franceze, că un val de infecţii cu SARS-CoV-2 va lovi regiunea Alsacia şi toate clinicile disponibile, inclusiv cele private, trebuie să intre în luptă pentru a evita o tragedie.
Văzând situaţiile dezastruoase din China şi Italia, Lupescu a demarat o operaţiune fără precedent pentru a pregăti clinica pentru primirea pacienţilor COVID-19, deşi în mod normal unitatea nu are o secţie de ATI. La început, autorităţile franceze au privit circumspect demersurile iniţiate de român. „M-am implicat foarte mult în gestionarea pandemiei şi am vrut să putem deschide un spital COVID-19 la noi. Ne-am bătut un pic pentru asta, la început, când lucrurile nu erau foarte clare, nu se ştia ce spitale vor face parte din dispozitivul anti-COVID“, povesteşte Lupescu.
Prin eforturile şi la insistenţele românului, clinica Rhéna a oferit 24 de paturi de reanimare. „Noi am convins pe toată lumea că trebuie să intrăm în dispozitivul anti-COVID şi am dus cu noi şi celelalte clinici private din Strasbourg, astfel fiind puse la dispoziţie 40 de paturi suplimentare la ATI”.
Intuiţia lui Lupescu nu a dat greş: la sfârşitul lunii martie, în toată regiunea erau disponibile doar cinci paturi la ATI. „Fără participarea noastră ar fi fost dramatic, ar fi fost oameni care n-ar fi putut fi trataţi, deci numărul de morţi ar fi fost mai mare. Bineînţeles că asta a fost remarcat de către Agenţia de Sănătate şi de către Prefectură, care ne-au susţinut demersul.“
Lupescu a insistat pe lângă autorităţile sanitare franceze să inclusă clinica unde lucrează în dispozitivul de spitale COVID. Hotărârea lui a salvat zeci de vieţi. FOTO: Arhivă personală
UN PLAN BINE PUS LA PUNCT
Radu Lupescu spune că partea cea mai dificilă a fost organizarea logistică, însă inventivitatea a făcut diferenţa între viaţă şi moarte.
„A fost foarte greu şi stresant deoarece a trebuit să ne adaptăm foarte repede. Era nevoie de cât mai multe aparate de respirat. Având în vedere că piaţa era blocată, am ajuns să contactăm firma care ne-a vândut aparatele respiratoare când s-a înfiinţat noua clinică. Au avut trei aparate mai vechi, într-un depozit aflat la 150 de kilometri. Am trimis o dubiţă şi din cele trei aparate vechi am făcut două bune. Nu erau cele mai noi, dar au fost extrem de utile – puteam salva doi pacienţi în acelaşi timp.“
În cea de-a doua fază, în care spitalul unde activa a început să primească pacienţi cu COVID-19, Lupescu s-a văzut obligat să recitească toate protocoalele şi să le adapteze la noua realitate. „Am vrut să mă asigur că nu vom face greşeli.“
Radu Lupescu este medic anestezist şi reprezentatul medicilor clinicii unde lucrează. FOTO: Arhivă personală.
UNDE-S MULŢI PUTEREA CREŞTE
Un moment extrem de dificil pentru Lupescu şi echipa sa a fost când toţi pacienţii din secţia ATI au trecut printr-o fază de degradare accelerată a stării de sănătate. „Credeam că-i pierdem pe toţi. Am discutat între noi să vedem ce facem, cum modificăm protocolul, am discutat şi cu colegi din alte centre. Am făcut tot ce am putut pentru a ne salva pacienţii.“
Lupescu şi colegii au apelat constant la alţi medici din Franţa şi din străinătate pentru a asigura cel mai bun tratament: „Acesta este un alt mare câştig al pandemiei, faptul că s-au creat o sumedenie de grupuri de medici, pe WhatsApp, pe teme specifice. Se discutau toate protocoalele noi, medicii îşi împărtăşeau experienţele. A fost foarte importantă şi disponibilitatea colegilor, care ne explicau ce au făcut ei, ce reglaje au făcut la aparate şi cum au modificat protocoalele de tratament. Au fost o sumedenie de lucruri pe care le-am făcut din mers, învăţând din experienţa celorlalţi“.
Bilanţul pentru clinica lui Lupescu a fost o rată de mortalitate de 15% – o reuşită, având în vedere că în Franţa au fost spitale în care rata de mortalitate s-a ridicat la 25-30%. „Din 800 de pacienţi, 43 au ajuns pe ATI şi am reuşit să-i salvăm pe cei mai mulţi dintre ei“, spune medicul.
Francezii ne privesc cu ochi buni
Radu Lupescu susţine că percepţia francezilor cu privire la români s-a schimbat destul de mult în ultimii ani: „Din 2007, în Franţa au venit mulţi medici, dar şi asistenţi medicali, ingineri, muncitori, oameni care fac onoare ţării şi care au provocat o schimbare a perspectivei faţă de români“. Dacă acum 10-15 ani, când spunea că vine din România, francezii se încruntau, astăzi lucrurile stau cu totul altfel. „În ultimii ani, când aud că sunt din România, oamenii zâmbesc şi-mi spun: «Noi avem prieteni români» sau «Medicul meu de familie e român» sau «Oftalmologul meu este român». Încet, încet, graţie acestor oameni minunaţi, s-a schimbat viziunea lor asupra României şi asupra românilor“, spune Lupescu.
Nosocomialele şi „beţia“ de antibiotice
Legat de infecţiile nosocomiale, Lupescu spune că sunt mai multe probleme. Pe de o parte, este vorba despre o cultură pe care cadrele medicale trebuie s-o aibă cu privire la igienizarea mâinilor după fiecare pacient. „Asta a şi adus la inventarea gelului hidroalcoolic. Inventatorul şi-a dat seama că problema infecţiilor din spitale vine din faptul că medicii nu se spală pe mâini între doi pacienţi. De ce? Nu ar mai avea timp să-şi vadă toţi pacienţii dacă după cinci minute s-ar spăla pe mâini. Folosirea gelului dezinfectat în mod automat diminuează foarte mult infecţiile nosocomiale“, explică medicul.
O altă problemă este faptul că România este citată în mod regulat cu o rezistenţă la antibiotice foarte mare din cauza politicii de administrare a medicamentelor şi mai ales a celor noi. „Nu cred că este normal ca ultimul medicament, ultimul antibiotic care este pe piaţă să fie dat în farmacie pentru infecţiile comune. La o infecţie comună, să zicem urinară, trebuie să dai medicamentul cel mai vechi, pentru că riscul să fie o bacterie rezistentă este practic zero. De ce să dăm ultimul antibiotic care a ieşit pe piaţă şi să riscăm să creăm o rezistenţă la acesta? Ultimul antibiotic de pe piaţă se păstrează pentru cazurile disperate, cu adevărat grave, pentru care numai acest antibiotic va fi bun.“
În Franţa, medicii care prescriu un antibiotic trebuie să justifice de ce au ales antibioticul respectiv, motiv pentru care sunt mult mai atenţi şi nu dau reţete „după ureche“.
„Sunt extrem de onorat de distincţia oferită de preşedintele Macron. Este un subiect de mândrie tocmai pentru că sunt născut în România, unde mi-am petrecut şi o parte din viaţă. Chiar dacă este o distincţie onorifică, este o realizare, Radu Lupescu, Medic
„Dezamăgirea a fost la fel de mare ca speranţa“
Radu Lupescu este originar din Bucureşti, unde a absolvit Liceul „Sfântul Sava“ şi apoi a fost admis la Medicină. La Revoluţie, era student în anul I. „Am participat la un nivel foarte mic. Pur şi simplu, eram pe străzi în 22 decembrie, când au început să se facă apeluri la toţi cei care aveau ceva de-a face cu
medicina să meargă la spitale“, îşi aminteşte medicul. A stat la spital, încercând să-i ajute pe cei răniţi, timp de patru zile, până pe 26 decembrie.
După ce vâltoarea evenimentelor s-a mai domolit, tânărul Lupescu a fost cuprins, la fel ca toţi românii, de o euforie greu de stăpânit: „M-am gândit: «Acum totul e posibil!». Discutam despre ce aveam să facem, visam la o chestie extraordinară“.
La scurt timp, lucrurile aveau să ia o turnură
neaşteptată: pe 12 ianuarie 1990 a avut loc prima manifestaţie anti-FSN.
Radu Lupescu era în sindicatul studenţilor de la Medicină şi a fost unul dintre „golanii“ – aşa cum i-a numit pe protestatari preşedintele de atunci, Ion Iliescu – care au participat la manifestaţia din 28 ianuarie, din Piaţa Victoriei. „A doua zi, au trimis minerii peste noi. Dezamăgirea a fost la fel de mare ca speranţa. Acesta a fost motivul pentru care am plecat de fapt. Am plecat din România fără nicio bursă, fără nimic şi a trebuit să-mi găsesc singur sursă de finanţare.“
A ajuns în Franţa în vara anului 1991. S-a angajat în sudul Alsaciei, la o fabrică unde se producea carton pentru pachetele de ţigări. Această experienţă l-a făcut să tragă
două concluzii: „Se fumează extrem de mult. Numărul de pachete de ţigări pe care
îl făceam într-o zi era enorm. Făceam milioane de pachete pe săptămână. Apoi, mi-am dat seama că trebuie să-mi termin studiile la Medicină, pentru că nu voiam să lucrez în astfel de condiţii toată
viaţa“.
NOAPTEA LUCRA, ZIUA ÎNVĂŢA
A reuşit să intre la Facultatea de Medicină din Strasbourg, însă nu putea supravieţui fără un loc de muncă.
„M-am dus la poşta mare din Strasbourg, am luat cartea telefonică şi am sunat la toate clinicile şi casele de bătrâni, căutând un post de noapte. În cele din urmă, am găsit un loc de supraveghetor de noapte într-o casă de bătrâni.“
E lesne de înţeles că viaţa de student nu i-a fost deloc uşoară, însă faptul că a fost nevoit să jongleze între orele de la facultate şi slujba de noapte l-a transformat într-un bun organizator. „În decembrie, am avut o săptămână de probă la locul de muncă şi urma să încep în ianuarie, exact din prima săptămână în care aveam examene, de dimineaţă, la Medicină. Erau examenele de anul I pe baza cărora se stabilea cine trece mai departe. Noaptea lucram, iar dimineaţa dădeam examene. Am terminat al cincilea în promoţia din ianuarie. Le-am arătat că românii ştiu să şi înveţe. Din 700-800 de candidaţi intrau circa o sută.“
A continuat să lucreze în casa de bătrâni până în anul V de facultate, când s-a angajat la o clinică: „Asistam un chirurg într-o clinică privată. A fost bine, mai ales că pe atunci îmi doream să fac chirurgie. Câştigam mai puţin, dar începusem să învăţ pentru rezidenţiat şi aveam nevoie de seri şi nopţi mai liniştite“. În plus, în Franţa, studenţii din anul IV şi V sunt plătiţi de către stat pentru stagiile făcute în spital. „Era mai degrabă o sumă simbolică, dar cu gărzile pe care le făceam la secţia de chirurgie infantilă, care erau plătite mai bine, şi cu asistenţa operatorie pe care o făceam la privat reuşeam să trăiesc“, povesteşte Radu Lupescu.
Rezidenţiatul l-a dat în 1997 şi spune că, iniţial, nu-şi dorea ca anestezia să fie un domeniu permanent.
„Întotdeauna alegerile se fac în funcţie de oamenii pe care-i întâlneşti, de măsura în care aceştia îţi dau pofta de a face o anumită specialitate, dacă ţi-a plăcut ce ţi-au arătat, dacă ţi-a plăcut entuziasmul lor pentru specializarea respectivă. Eu am ales anestezia în ultimul moment, când deja ştiam că luasem rezidenţiatul pe chirurgie. M-am întâlnit cu rezidentul meu din perioada în care făcusem stagiul pe anestezie şi m-a convins. Mi-am zis: «Hai să încerc anestezia în primele şase luni şi pe urmă schimb». N-am mai schimbat.“ A terminat rezidenţiatul în 2001, doi ani a fost asistent universitar, iar din 2003 lucrează în sistemul privat.
„În România, trebuie să facem un sistem de sănătate de calitate cu bani mai puţini“
Deşi nu a profesat niciodată în România, Radu Lupescu păstrează legătura cu medicii români şi urmăreşte cu interes ce se întâmplă în ţară. Ştie care sunt nevralgiile sistemului de sănătate. „Sunt, din păcate, mai multe puncte un pic slabe“, spune cu diplomaţie.
Deficienţele sistemului sanitar din România nu sunt noi, subliniază medicul, care citează un raport din 2017 al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică. „Şi atunci se vorbea despre aceleaşi puncte slabe: lipsa forţei de muncă calificate, marea discrepanţă de salarii faţă de ţările vestice – e adevărat că, între timp, a fost un pic redusă, dar încă reprezintă un punct de slăbiciune, care se manifestă şi mai pregnant în perioade de criză.“
Absolvenţii de Medicină în România nu sunt prea bine văzuţi în spitalele franceze din cauza faptului că au făcut prea puţină practică. FOTO: Arhivă personală
REZIDENŢII ROMÂNI, SLAB PREGĂTIŢI
Crede că o problemă presantă şi ignorată este formarea rezidenţilor. „În ultimii ani, rezidenţii veniţi din România sunt excelent formaţi din punct de vedere teoretic, dar din punct de vedere practic, lasă un pic de dorit. Sunt situaţii în care, fiind de gardă, trebuie să se ocupe de pacienţi şi, neavând o perioadă suficientă de practică, nu se pot descurca, nu pot fi autonomi. Medicii francezi spun: «Sunt nuli!». Nu este aşa, doar trebuie să le dai un pic de timp să capete această experienţă practică. Românii sunt inteligenţi, se adaptează rapid şi capătă această experienţă în câteva luni sau în câţiva ani, iar apoi sunt foarte apreciaţi. Problema este că această practică trebuie făcută în timpul rezidenţiatului, în ţară“, explică anestezistul.
Acesta este şi motivul pentru care Lupescu nu crede că este o idee bună salarizarea medicilor în funcţie de numărul de pacienţi operaţi: „Dacă adoptăm acest sistem, câţi pacienţi vor mai fi operaţi de rezidenţi? Prioritatea ar trebui să fie formarea unor rezidenţi cât mai buni“.
Radu Lupescu evidenţiază şi unde dă România greş când vine vorba de păstrarea în ţară a resurselor umane. El spune că mulţi dintre tinerii absolvenţi de Medicină ajung în Franţa după rezidenţiat pentru că nu reuşesc să-şi găsească un loc de muncă stabil în spitalele din România.
„Sistemul medical din ţară pierde astfel o competenţă care ajunge în străinătate. Acesta este un punct de slăbiciune foarte mare al sistemului.“
„TREBUIE SĂ EXISTE UN CONSENS DINCOLO DE LUPTELE POLITICE“
Medicul deplânge şi lipsa de continuitate a politicilor de sănătate din România şi spune că în ritmul acesta, cu 15 miniştri ai Sănătăţii în 11 ani, nu se pot produce schimbări reale. „Care este continuitatea managementului la nivel de minister? Să spunem că nu este atât de important numele ministrului Sănătăţii, dar ar trebui să existe un consens între forţele politice, iar strategia de sănătate să fie făcută pe zece ani, astfel încât orice partid care vine la guvernare să respecte ceea ce s-a hotărât. Trebuie să existe un consens naţional dincolo de luptele politice“, este de părere Lupescu.
Aceeaşi problemă o regăsim şi la nivel local, anestezistul amintind de incendiul de la Spitalul Judeţean din Neamţ: „Cum să se facă un management corect al spitalului dacă schimbăm managerul la
două-trei săptămâni? Este imposibil de făcut“.
În Franţa, managerii nu sunt numiţi politic, iar în ultimii 15-20 de ani tendinţa a fost de a pune la conducerea spitalelor persoane specializate în management medical, şi nu medici. „Nu cred că e un lucru neapărat bun. La Ministerul Sănătăţii, ultimii doi miniştri au fost medici. A fost cazul medicului care a fost ministru în timpul crizei de gripă H1N1. Acesta a deschis foarte multe centre de vaccinare şi a cumpărat două miliarde de măşti, care nu au fost folosite pentru că epidemia a fost mai mică.
Atunci, el a fost foarte criticat din cauza aceasta. Acum, când a lovit pandemia de COVID-19, i s-a făcut dreptate: s-a recunoscut că deciziile sale au fost bune. Era doctor în farmacie şi ştia despre ce vorbeşte“, explică Lupescu, precizând că managerii cu studii economice nu înţeleg întotdeauna subtilităţile din sistem. „Cred că avem nevoie de ambele abilităţi, medicale şi manageriale.“
PROBLEMA INECHITĂŢII DIN SISTEMUL DE SĂNĂTATE
Întrebat despre spitalele vechi şi posibilitatea sistemului privat de a prelua din această presiune pusă pe sistemul de stat, Lupescu a explicat: „Apariţia sistemului privat este bună pentru că a adus cu sine concurenţa în sistem. O problemă mare rămâne însă: care este echitatea sistemului de sănătate din România? Sunt mai multe straturi de inechitate: urban-rural, vestul ţării-estul ţării, cei care au bani-cei care nu au bani“.
În Franţa, de pildă, pacienţii pot apela la sistemul privat sau la cel de stat fără a fi nevoiţi să plătească sume foarte mari. „Dacă veniţi în urgenţe, nu plătiţi nimic, indiferent dacă mergeţi la un spital public sau la un spital privat – totul este acoperit de Casa de Sănătate. Dacă nu sunteţi în urgenţe, la spitalul privat se adaugă o factură, dar nu sunt sume extraordinare şi, de multe ori, sunt acoperite în cazul existenţei unei asigurări complementare de sănătate. Dacă nu aveţi resurse, există ceea ce se numeşte «acoperire medicală universală». Astfel, un pacient poate să vină la noi la clinică şi să fie tratat ca oricare alt pacient şi să nu scoată nimic din buzunar.“
În România, o astfel de echitate nu există încă, iar acesta este un marker foarte important al unui sistem de sănătate, concluzionează Lupescu.
„Facem sistemul doar pentru cei care au bani sau îl facem pentru toată lumea, şi pentru cei vârstnici, şi pentru cei de la ţară, care n-au neapărat bani? Sistemul trebuie să fie deschis pentru toată populaţia. E inadmisibil ca cineva să-şi pună în pericol sănătatea financiară a casei, să nu aibă ce pune pe masă copiilor pentru că şi-a făcut o operaţie. Acest lucru este inadmisibil.“
“Sistemul trebuie să fie deschis pentru toată populaţia. E inadmisibil ca cineva să-şi pună în pericol sănătatea financiară a casei, să nu aibă ce pune pe masă copiilor pentru că şi-a făcut o operaţie.
PROVERBIALA INVENTIVITATE A ROMÂNULUI
Atingem astfel problema finanţării sistemului de Sănătate, care în România este, alături de Educaţie, lăsat la urmă. „Sistemul este clar subfinanţat. Dacă vă uitaţi la media europeană, suntem în partea foarte de jos a clasamentului, cu circa 5% din PIB. În ţările mai avansate procentul ajunge la 11% şi chiar peste 11% din PIB. Nu acesta este scopul, nu trebuie să ajungem la 11% din PIB. Faptul că pornim de la un sistem deficitar trebuie să ne facă să fim inventivi. Nu cred că adoptarea totală a unui sistem de tip occidental este soluţia“, consideră Lupescu.
El crede că soluţia sunt ideile noi, care să ne permită să construim un sistem performant cu bani mai puţini: „De exemplu, de ce să nu facem ca o parte din structurile de sănătate să fie paramedicale, să fie structuri formate din asistente medicale foarte bine formate pe un domeniu şi care să se poată ocupa de o anumită problemă. Rezolvăm cu asta şi lipsa de cadre medicale, iar costurile ar fi reduse. Aceasta este doar o idee. Cred că suntem obligaţi să fim inventivi, aşa cum românii au fost întotdeauna în domeniul medical“.
Lupescu îşi aminteşte de perioada când era student la Medicină în Bucureşti şi, în timpul Revoluţiei, a fost la Spitalul de Urgenţă să dea o mână de ajutor.
„Eram în anul I şi nu ştiam să fac mare lucru. Am fost brancardier, am cărat saltele, am încălzit pungi de sânge, am stat şi de pază la intrarea în spital, cu puşca în mână. Cunoscând foarte bine franceza, am fost luat ca translator de Médecins du Monde (n.r – ONG care oferă asistenţă medicală de urgenţă în ţări vulnerabile). Ţin minte şi acum ce a spus atunci preşedintele ONG-ului: «Lipsa de materiale şi de resurse au împins medicii români către geniu». Asta a spus la începutul anilor 1990 şi cred că asta trebuie să facem şi acum, să utilizăm lipsa de resurse şi lipsa de materiale şi de finanţare. Asta nu înseamnă că nu trebuie să finanţăm mai bine sistemul de sănătate. Este clar că acest lucru trebuie făcut, însă nu cred că trebuie să ne fixăm ca obiectiv să ajungem la 11% din PIB. Costurile sistemelor medicale cresc mai mult decât creşterea economică, iar asta poate deveni o mare problemă şi, la un moment dat, alocarea de resurse pentru Sănătate va însemna, ori îndatorarea statului, ori tăierea din alte domenii care sunt foarte importante. Nu trebuie să visăm la 15-20% din PIB alocat Sănătăţii, ci trebuie să facem un sistem de calitate cu bani mai puţini.“
„Ţin minte şi acum ce a spus în 1990 preşedintele ONG-ului Médecins du Monde: «Lipsa de materiale şi de resurse au împins medicii români către geniu». Cred că asta trebuie să facem şi acum, să utilizăm lipsa de resurse şi de finanţare.” - Radu Lupescu, Medic
Unde am greşit şi ce am învăţat în pandemie
Lupta cu pandemia de COVID-19 a fost descrisă de mulţi medici ca un război. De altfel, şi preşedintele Macron s-a adresat naţiunii spunând că „se duce un război cu un inamic invizibil“. Şi lui Radu Lupescu rapiditatea cu care pacienţii infectaţi se înlănţuiau la camera de urgenţă i-a dat sentimentul unei bătălii de tranşee, însă a avut avantajul de a fi pregătit de luptă.
„La clinică facem în mod regulat exerciţii de plan alb. De exemplu, a fost un accident de tren lângă Strasbourg, cu 200 de răniţi. Verificăm imediat dacă sistemul de alertă prin SMS funcţionează, vedem câţi medici şi chirurgi răspund. Se verifică totul, de la cum comunicăm, până la cum împărţim sălile de operaţie şi câte paturi putem să eliberăm. Sunt două-trei exerciţii din acestea pe an care trebuie făcute ca să fim pregătiţi. Dacă nu se fac exerciţii, nu putem fi pregătiţi“, explică românul. .
În toiul unei zile normale, totul se dă peste cap când se trece la un exerciţiu de plan alb. „Enervează pe toată lumea chestiile astea, dar ăsta este preţul ca să fim pregătiţi şi, în momentul în care se va întâmpla ceva, să ştim că putem salva nişte vieţi.“
COLABORAREA ÎNTRE MEDICI ESTE VITALĂ
Radu Lupescu a vorbit şi despre principalele lecţii pe care trebuie să le învăţăm după această pandemie, cetăţeni şi medici deopotrivă. „Pandemia ne-a învăţat foarte multe lucruri, dar unul dintre cele mai importante este nevoia mare de adaptabilitate. Sistemele de sănătate care sunt deja într-o stare proastă au mai mult de suferit şi sunt mai dificil de adaptat la o situaţie de tipul acesta“, a explicat medicul.
O altă lecţie importantă pe care medicii au învăţat-o în această perioadă este colaborarea. „Nu trebuie să ne fie frică să colaborăm unii cu alţii. Noi am avut pacienţi transferaţi în Germania, Elveţia, Luxemburg. Nu e nicio ruşine. Şi mă gândesc aici şi la ceea ce s-a întâmplat la Colectiv, când pentru o perioadă a fost refuzat accesul la spitalele din străinătate. Cred că cel mai important este să punem pacientul în inima sistemului. În pandemie, noi am învăţat foarte mult de la italieni şi de la ceilalţi colegi medici din alte ţări şi am adaptat în permanenţă protocoalele. Asta este foarte important, însă un protocol nu înseamnă nimic dacă nu e adaptat la situaţia din teren“, spune medicul român.
Radu Lupescu recunoaşte că medicii au comis o greşeală importantă în gestionarea pandemiei: „Ne-am gândit că dacă se întâmplă în China sau în Italia nu înseamnă neapărat că va ajunge şi la noi. A fost o lipsă de umilinţă, iar când eşti prea sigur pe tine, greşeşti. Aşa au făcut şi americanii, n-au crezut că va fi aşa la ei. Trebuie să fim foarte umili şi să ne uităm la ceea ce fac colegii noştri“.
GOANA DUPĂ NORMALITATE
Medicul speră că după această pandemie vom învăţa să respectăm măcar măsurile minime de igienă, să ne spălăm pe mâini sau să folosim gelul hidroalcoolic şi să purtăm masca dacă suntem bolnavi. Unul dintre efectele benefice ale respectării acestor măsuri se văd deja: gripa aproape că a dispărut. „Iarna era o epidemie de gripă foarte puternică, care acum are o intensitate foarte mică.“
Lupescu speră că vom păstra aceste comportamente responsabile şi după pandemie. „Pe de altă parte, vreau să ne recuperăm cât mai repede normalitatea, să mergem la un restaurant, la un cinematograf, să mergem în vacanţe. Pentru asta e nevoie să trecem prin vaccinare.“ ;
“Nu trebuie să ne fie frică să colaborăm unii cu alţii. Noi am avut pacienţi transferaţi în Germania, Elveţia, Luxemburg. Nu e nicio ruşine.
Radu Lupescu, Medic
„Nu-mi este deloc frică de ARN-ul mesager“
Francezii sunt destul de reticenţi la vaccinul anti-COVID, spune medicul Radu Lupescu. „În acest context, autorităţile au luat măsuri care îngreunează vaccinarea şi merge foarte lent. Pentru a încerca să-i facă pe oameni să înţeleagă că au de ales şi să-i convingă, se face o consultaţie medicală înainte de administrare.“
În plus, la finalul anului trecut, Franţa a schimbat strategia de vaccinare. Dacă iniţial prioritare erau cele 870.000 de persoane din căminele pentru vârstnici, iar apoi populaţia generală de peste 65 de ani, autorităţile şi-au dat seama că dacă populaţia vede că medicii se vaccinează rapid şi masiv, va creşte gradul de acceptare a vaccinului. Astfel, cadrele medicale cu vârste peste 50 de ani şi tinerii cu comorbidităţi sunt incluşi în prima etapă de vaccinare. Lupescu este nerăbdător să se vaccineze şi consideră extraordinar ce au reuşit cercetătorii:
„Nu-mi este deloc frică de ARN-ul mesager şi cred că acesta este viitorul în ceea ce priveşte vaccinarea. În plus, acest vaccin se poate adapta foarte rapid. Directorul de la BioNTech a susţinut că în trei-şase săptămâni se poate modifica structura vaccinului, dacă apar noi tulpini“.
Vă mai recomandăm
Românul decorat de preşedintele Franţei pentru lupta anti-COVID: „Fără noi ar fi fost dramatic”
Se încarcă comentariile...
