„Misterul” mirosului de gunoi din Cluj-Napoca. Cel mai scump oraș din România nu are un olfactometru
0De aproape trei săptămâni, într-unul din orașele model ale României „plutește” un miros urât, dar autoritățile nu știu precis de unde vine. Problema mirosului de gunoi în unele zone ale orașului există de un deceniu, însă instituțiile locale nu au un aparat care să măsoare intensitatea mirosului.
Legea 123 din 10 iulie 2020 (așa-zisa lege a mirosului) prevede amenzi între 25.000 și 50.000 de lei pentru persoanele juridice care produc disconfort olfactiv. În mai multe cartiere ale orașului Cluj-Napoca se simte un pronunțat miros de gunoi de circa trei săptămâni, iar autoritățile nu au dat nicio amendă pe această lege.
Principalul „suspect”, administratorul centrului de colectare a deșeurilor - compania Supercom - a primit un avertisment pentru mirosurile neplăcute, plus 80.000 de lei pentru depozitarea necorespunzătoare a gunoiului. Suspectul numărul 2, o fermă de păsări din Rediu, un sat aflat la circa 20 de kilometri, a rămas fără sancțiuni.
Agenția pentru Protecția Mediului Cluj a chemat un laborator mobil din Bacău, care face măsurători în zona fermei, însă deocamdată nu au existat rezultate concludente care să justifice luarea unor măsuri împotriva unității respective.
Autoritățile din Cluj nu au un olfactometru
Lăsând la o parte sursa mirosului, autoritățile din Cluj nu pot face o evaluare a intensității acestuia. Acest lucru se poate face cu ajutorul unui aparat numit olfactometru. „Adevărul” a întrebat autoritățile cu atribuții privind calitatea aerului din Cluj, Garda de Mediu, Agenția pentru Protecția Mediului și Direcția de Sănătate Publică Cluj despre dotarea cu un olfactometru. Niciuna nu are în dotare un asemenea aparat, deși nu este prima dată când orașul se confruntă cu probleme de mirosuri neplăcute.
Activistul de mediu Istvan Szakats susține că de circa 15 ani merge regulat la aeroport (care se află la câțiva kilometri de groapa de gunoi – n. red.) pentru a aduce oaspeți străini și toți spun: „Ce e cu mirosul acesta de gunoi?”
„Acolo miroase aproape constant de mai bine de un deceniu. Au existat sesizări din 2015, apoi în 2020 a fost circul mutării vechiului depozit de deșeuri, iar acum avem din nou circ cu mirosul. Deci este clar că e nevoie ca instituțiile să aibă un astfel de olfactometru pentru a măsura nivelul de miros”, spune activistul de mediu.
De ce nu au un astfel de aparat? Oficialii de la Garda de Mediu au precizat pentru „Adevărul” că nu dispune de olfactometru și nici nu are atribuții de determinare a calității factorilor de mediu, arătând spre Agenția pentru Protecția Mediului. Această din urmă instituție s-a rezumat să afirme că nu dispune de un astfel de aparat, fără a da alte explicații.
Mihai Moisescu, directorul Direcției de Sănătate Publică Cluj, a declarat: „Noi n-avem olfactometru și nu măsurăm noi, ci măsoară Agenția pentru Protecția Mediului. Momentan, nu sunt normele de aplicare ale acestei legi (Legea mirosului – n. red). Agenția pentru Protecția Mediului face măsurătorile diverșilor compuși pe care le înaintează Direcției de Sănătate Publică, iar dacă constatăm depășiri și în funcție de anumite praguri se iau măsuri”.
Directorul a precizat că în cazul mirosului din ultimele zile, DSP a constatat, pe baza datelor de la Agenția pentru Protecția Mediului, că nu există depășiri care să pună în pericol starea de sănătate a populației, cu toate că există acest disconfort olfactiv care nu poate fi negat.
Lege incompletă
„Legea mirosului” a rămas fără efecte, din cauză că nu a stabilit cum se va determina nivelul de disconfort olfactiv care intră sub incidența sancțiunilor legii. Ultimul articol din lege arată că „metodologia pentru stabilirea nivelului de disconfort olfactiv se aprobă prin hotărâre a Guvernului la propunerea autorității publice centrale cu responsabilități în domeniul protecției mediului și a autorității publice centrale cu responsabilități în domeniul sănătății, în termen de maximum 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi”. Se întâmpla în 2020, dar nici până acum nu există norme de aplicare a acestei legi.
„Cred că ceea ce fac instituțiile este politica struțului. Se fac hârtii care spun că totul este în regulă, la fel cum se întâmplă cu senzorii pentru calitatea aerului”, a mai spus activistul de mediu Istvan Szakats.
Se încarcă comentariile...
