Istoricul Lucian Boia propune scoaterea termenului Napoca din Cluj-Napoca. „Este ca şi cum ai zice să-l scoatem pe Nicolae Bălcescu din cărţile de istorie“

Neînţelegeri între istorici: propunerea lui Lucian Boia (stânga) nu este pe placul lui Ioan Aurel Pop, rectorul UBB.

Propunerea istoricului Lucian Boia de revenire la denumirea de Cluj a municipiului Cluj-Napoca este respinsă în urbea de pe malul Someşului. Rectorul Universităţii Babeş-Bolyai, Ioan Aurel-Pop, susţine că demersul ar fi unul similar cu „scoaterea lui Bălcescu din istorie pentru că a fost pus de comunişti pe bancnota de 100 de lei”.

„Varză à la Cluj-Napoca" este titlul dat de istoricul Lucian Boia unui articol de opinie în care lansează ideea ca oraşul să revină la vechea denumire, modificată de Nicolae Ceauşescu la începutul anilor 70 – anume Cluj.

„De fapt, ce era în neregulă cu Clujul? Îi suna numele prea ungureşte? N-aş zice. Forma întîlnită în documentele medievale, redactate în latină, nu în maghiară, este Clus. „Clujul“ românesc e în fond mai apropiat de această denumire, să-i spunem neutră, decît ungurescul „Kolozsvár“. Şi atunci? Poate că supărarea nu privea atît numele, cît, în genere, condiţia istorică şi culturală a Clujului, aceea de oraş mai mult unguresc decît românesc, pînă nu cu multă vreme în urmă. În preajma Primului Război Mondial erau înregistraţi la Cluj peste 40.000 de vorbitori de limbă maghiară, faţă de numai 6.000 de români. Şi în perioada interbelică, maghiarii rămîn majoritari. Raportul numeric s-a inversat în anii comunismului, iar astăzi românii sunt într-o netă majoritate. Vorbim însă de acelaşi oraş? Oficial, Clujul nu mai există; i-a luat locul Cluj-Napoca”, susţine Boia.

El explică şi ce rol a avut adausul „Napoca“: „Nu e greu de desluşit: serveşte la jalonarea unui parcurs istoric care depăşeşte cu mult secolele de dominaţie maghiară. Atunci cînd au năvălit ungurii, Clujul, mai precis Napoca, avea deja o istorie îndelungată. Fusese o aşezare dacică, apoi daco-romană, adică, în fond, românească, fiindcă dacii, cum bine se ştie, erau un fel de români. Ungurii s-au strecurat într-un oraş care nu le aparţinea defel.”

Istoricul consideră că această dublă denumire, care a fost folosită şi în cazul Turnului Severin- care a devenit Dorbeta Turnu-Severin, este redundantă. Este ca şi cum ai spune „Doamna e nevasta soţia mea“. „Iar dînsul e bărbatul soţul meu”, consideră Boia, exemplificând ce ar fi însemnat această transformare pentru alte oraşe din România: Craiova-Pelendava, Apulum Alba Iulia, Tomis-Constanţa sau Mangalia-Callatis, iar ţara ar trebui să devină Dacia-România sau România-Dacia. „ Şi atunci te întrebi la ce mai e bună Napoca. Doar pentru a păstra ceva din moştenirea spirituală şi din viziunea istorică a lui Ceauşescu? Am o idee, poate prea îndrăzneaţă, aproape utopică: ce-ar fi să rebotezăm oraşul încă odată, şi din Cluj-Napoca să-l facem Cluj?”, concluzionează istoricul în articolul publicat pe platforma contributors.ro.

Rectorul UBB: „Nu este o idee bună”

Istoricul clujean Ioan Aurel-Pop, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai, se declară împotriva iniţiativei: „Nu cred că este o idee bună nici dincolo de aspectul practic. Noi, românii, tot timpul vrem să schimbăm lucrurile. Cum ar fi acum să ne apucăm să schimbăm buletinele şi toate documentele cu denumirea oraşului, situaţia nu e arzătoare. Pe de altă parte, oraşul are o istorie de peste două milenii, este cel mai vechi municipiu din România cu acte în regulă, a fost atestat înainte de anul 124 d. Hr. Denumirea actuală, Cluj-Napoca, reflectă o istorie de 2000 de ani: Napoca se referă primul mileniu de existenţă, în timp ce Cluj reflectă cel de-al doilea milenu”. Istoricul susţine că în multe zone din Germania în care a călătorit „localităţie care nu aveau denumirea oficială în latină erau marcate cu denumirea în latină la intrări şi la ieşiri, nu cred că asta e o jignire la adresa nimăniui să cultivi originile latine. Latina veche era şi limba oficială a nobilimii mghiare, Transilvania a fost zona din Europa în care limba latină ca limbă oficială a fost înlocuită cel mai târziu. Atât din punctul de vedere al românilor, cât şi al maghiarilor din oraş denumirea Napoca atestă vechimea aşezării”.

Bălcescu şi bancnota de 100 de lei

„Să schimbăm denumirea oraşului din cauză că decizia a fost luată de Ceauşescu este ca şi cum ai zice să-l scoatem pe Nicolae Bălcescu din cărţile de Istorie pentru că a fost pus de comunişti pe bancnota de 100 de lei. Numele de Napoca n-are nimic cu Ceauşescu, cu cu istoria oraşului. Nu e de vină oraşul că Cauşescu a luat această decizie”, explică Pop.

Legat de semnificaţia celor doi termeni din denumirea oraşului, rectorul UBB a precizat: Cluj vine din latină - „Clausus, clusus” şi înseamnă loc închis între dealuri, lucru care conrespunde cu aşezarea oraşului într-o mică depresiune. Termenul este similar cu denumirea germană „clus” care înseamnă loc închis. „În jurul anului 1260, regele Bela al IV-lea al Ungariei a adus germani în oraş”, precizează istoricul.  

Napoca provnie de la vechea aşezare dacică Napuca din care a evoluat  municipium Aelium Napocense. 

„Schimbare abuzivă şi generatoare de controverse”

Istoricul Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Enografic al Transivlaniei admite că schimbarea denumirii oficiale a Clujului „ a fost una abuzivă şi generatoare de controverse”: „Schimbarea denumirii oficiale a Clujului, devenit Cluj-Napoca în anul 1974, la iniţiativa autorităţilor comuniste, a fost una abuzivă şi generatoare de controverse. Mulţi dintre locuitorii oraşului au fost stupefiaţi de această schimbare, care a fost o expresie a naţional-comunismului aflat pe atunci în ascensiune. Trebuie să spunem însă că această schimbare, chiar dacă a fost decisă de Nicolae Ceauşescu, a fost făcută la iniţiativa unor reprezentanţi ai mediului academic-universitar clujean, care, la rândul lor, au readus la viaţă idei care circulau deja în perioada interbelică. Ar fi, prin urmare, greşit să credem că denumirea Cluj-Napoca a venit din senin de la Bucureşti. Dimpotrivă, argumentele în favoarea acestei denumiri au fost aduse de istorici clujeni.” 

Schimbarea denumirii, numai prin referendum

„Clujenii nu au fost consultaţi în legătură cu această schimbare şi, ca urmare, această decizie luată de un număr restrâns de decidenţi poate fi considerată abuzivă. Aceasta chiar dacă Ceauşescu însuşi le-a comunicat clujenilor că denumirea oraşului lor s-a schimbat, într-o adunare populară desfăşurată în Piaţa Mihai Viteazul, iar clujenii i-au răspuns, în spiritul epocii, cu ovaţii şi urale, chiar dacă, foarte probabil, mulţi dintre ei erau derutaţi sau nemulţumiţi de această schimbare”, explică Sălăgean.

La întrebarea „E posibilă revenirea la vechea denumire a oraşului?”, istoricul răspunde: „Teoretic da, cu condiţia ca cea mai mare parte a locuitorilor oraşului să voteze, în cadrul unui referendum, pentru renunţarea la Napoca şi revenirea la vechiul nume, Cluj, şi ca Parlamentul să legifereze această schimbare. După estimările mele, cea mai mare parte a locuitorilor de astăzi ai oraşului ar vota însă mai degrabă pentru păstrarea denumirii Cluj-Napoca, chiar dacă există, fără îndoială, şi numeroşi susţinători ai revenirii la numele de Cluj. Nu cred însă că organizarea unui referendum pe această temă ar fi, în acest moment, o idee bună, pentru că acesta ar putea genera tensiuni şi confruntări care ar duce creşterea importanţei curentelor naţionaliste”.

Emil Boc: nu voi iniţia niciodată un astfel de demers

Pe de altă parte, primarul Emil Boc se declară vehement împotriva ideii: „Cluj-Napoca este denumirea corectă a municipiului nostru, reflectă dimensiunea istorică validată ştiinţific. Nu voi iniţia şi nu voi susţine niciodată un demers de schimbare a denumirii”. Primăria tocmai a pus la punct un proiect de plăcuţe trilingve în latina, germană şi maghiară la intrările în oraş. Denumirea în latină este „Mvnicipium Ælivm Napocense”.

Citeşte şi

Cluj-Napoca, primul oraş din ţară în care se montează plăcuţe în limba latină, maghiara şi germană