Ionuţ Mesaroş a câştigat medalia de argint la Olimpiada Internaţională de Matematică

Este student la automatică şi calculatoare, dar participă frecvent la concursuri de matematică. La începutul lui martie a cîştigat argintul la cea mai importantă competiţie a sa de până acum. 

Concursul de la care Ionuţ Mesaroş s-a întors cu medalia de argint este Olimpiada Internaţională Studenţească de Matematică a ţărilor din sud-estul Europei, care a adunat, la începutul lunii martie, la Bucureşti zeci de tineri.  Deşi participă la olimpiade din clasa a VII-a, este pentru prima dată când a reuşit să treacă de naţionale şi să facă o asemenea figură la un concurs internaţional.

Pariul profesorului Lucuş

Până în clasa a VII-a, Ionuţ, elev pe vremea aceea la Colegiul Naţional Vasile Lucaciu din Baia Mare, nu reuşea nici cum să se califice mai departe de faza locală a olimpiadei de matematică. „Profesorul meu, Teodor Lucuş, îmi spunea că nici nu o să mă calific dacă nu învăţ şi peste vară“, povesteşte el. Întâmplarea face că în vacanţa de după clasa a VI-a părinţii l-au dus la bunici, în Vălenii Lăpuşului (un mic sat din judeţul Maramureş). Şi pentru că nu prea avea ce face acolo s-a gândit că ce-ar fi să vadă dacă profesorul Lucuş are sau n-are dreptate. A făcut probleme de matematică toată vara, iar în primăvara următoare s-a calificat la faza naţională a olimpiadei.

Admitere de onoare

În liceu - pe care l-a făcut tot în Baia Mare, la Gheorghe Şincai - a venit rândul profesoarei Dana Heuberger să-l motiveze pentru a continua cu participările la olimpiadă. Cea mai mare performanţă a lui în această perioadă a fost participarea la un test de baraj privind calificările la Balcaniadă, unde, din păcate, n-a ajuns niciodată. Răsplata şi-a primit-o, totuşi, imediat după absolvirea liceului: ca olimpic, a fost admis la facultate fără examen. Deşi a oscilat între a face matematica la Babeş-Bolyai sau informatica la UTCN a ales ultima variantă, tocmai pentru că nu vrea să transforme o pasiune într-o obligaţie. A continuat, în schimb, să participe la concursuri, „cam la 3-4 pe an“, mai ales că deplasările se fac pe cheltuiala universităţii.

Antrenament complet

Să nu vă faceţi o impresie greşită: Ionuţ nu este un tocilar. Iubeşte matematica, dar la fel de mult îi place, de exemplu, să facă sport: „Matematica mă solicită psihic, iar sportul fizic. Astfel am parte de un antrenament complet“, spune el zâmbind. Nici competiţiile nu sunt o treabă atât de scorţoasă pe cât sună. “Deplasarea la ultima competiţie, de exemplu, a fost de 6 zile, iar concursul în sine a durat cinci ore. Restul timpului l-am folosit să ne cunoaştem între noi şi să vizităm Bucureştiul. Ne-am culcat devreme doar în seara de dinaintea concursului“, explică el. În rest, se comportă ca orice alt tânăr de vârsta lui: când nu este la cursuri şi nu învaţă ascultă muzică, se plimbă prin oraş, joacă un baschet sau iese în club. În privinţa întâlnirilor are o regulă strictă: nu discută cu fetele despre matematică decât dacă este întrebat. Iar acest lucru nu s-a întâmplat niciodată până acum.

Profil
Născut: 26 aprilie 1990, Baia Mare
Studii: student în anul II la facultatea de Automatică şi Calculatoare de la Universitatea Tehnică
Familie: un frate mai mare şi un frate geamăn

Ce-i place:
Sportul de orice fel: bachet, fotbal, ping-pong, biliard, tenis de câmp; să asculte muzică de orice fel în afară de manele şi rockul dur (trupa lui preferată este Holograf); matematica, pe care preferă să o păstreze la stadiul de pasiune şi nu să o tranforme într-o obligaţie (de-asta nu face facultatea la matematică ci la informatică).

Ce nu-i place:
Să-şi irosească viaţa pe nimicuri, de genul jocuri pe calculator, sau să înveţe pentru materii care nu-i sunt de niciun folos (iar aici nu se referă la cele de cultură generală). Nu-i plac oamenii invidioşi şi cei care te vorbesc pe la spate, neavând curajul să-ţi spună pe faţă ce cred.

Întrebări şi răspunsuri
De ce avem nevoie de matematică?
I.M.: Matematica te învaţă să vezi mai multe soluţii la o problemă. Iar dacă aplici această gândire în viaţă, rezultatul poate să fie interesant. Din păcate multe persoane care ştiu bine matematică nu ştiu să-şi folosească această abilitate şi în alte domenii.

Cum te vezi peste cinci ani?
I.M.: Mă văd lucrând în domeniul meu – informatica, într-un loc în care să mă simt bine şi împlinit. Pentru mine asta este mai important decât banii. De-asta nici nu m-am gândit, până acum, să plec din ţară. Poate câştigi mai bine în străinătate, dar eşti departe de familie şi de prieteni...