De ce se mai merge duminica la biserică: Preot: „Omul modern trăieşte în afara misterului, a tainei“

Biserică  FOTO Adevărul

Omul este un univers creat şi alimentat de suma alegerilor pe care le face, spune preotul Dorel Gălan. Acesta consideră că păcatul trebuie privit drept o realitate zilnică şi atâta timp cât există păcat există şi libertate.

Plecând de la exemple din cărţile sfinte, de la idei aprig dezbătute de filosofi, psihologi şi teologi, „Adevărul“ vă prezintă serialul „Duhovnic online“, cu teme religioase explicate oamenilor în termenii prezentului. Cel care lămureşte principalele probleme este preotul Dorel Gălan din Cluj, dar sunt consultaţi şi alţi specialişti în diverse domenii. Împreună vom încerca să vă spunem de ce „drumul spre iad e pavat cu bune intenţii“, care este decalogul omului modern şi povestea din spatele unor simboluri creştine, unde e limita compromisului/libertăţii şi de unde începe păcatul/cenzura, dar şi cum îi putem aduce pe cei mai mici dintre noi aproape de biserică fie că se numeşte ea ortodoxă, greco-catolică, catolică, reformată, musulmană, budistă şi lista poate continua.

„Nu cred că greşesc spunând că omul modern, înconjurat de prea-lumescul cotidian, trăieşte în afara misterului, a tainei. Puţine sunt aspectele care-i scapă. «Doamna Raţiune» îi scanează existenţa şi îi oferă în actul cunoaşterii «harta» lumii care să-i permită răspuns şi orientări. Cu alte cuvinte, omul vrea să ştie mult, dacă nu tot“, afirmă preotul Dorel Gălan.

Acesta crede că dacă omul de rând ar cunoaşte în profunzime ce înseamnă ca simbol slujba de duminică atunci ar privi altfel lucrurile şi nu simte nevoia să găsească motive ca să nu meargă duminica la biserică.

„Cred că printr-o înţelegere a Liturghiei nu ar mai fi nevoie  de «scuze» de a evita mersul la biserică pe considerente pur omeneşti  - se uită lumea la mine, coafuri, ţinute etc -. Bine ar fi să mergem cu conştiinţa că mergem la întâlnire cu Dumnezeu, iar pentru cei ce merg să nu judece pe cei ce nu merg, dar şi cei ce nu merg să respecte alegerile celorlalţi care aleg să meargă“, explică preotul clujean.

Ce este slujba de duminică

Slujba de duminică înseamnă Sfânta Liturghie, o mare taină pentru oamenii bisericii. „Reprezintă acea rânduială a Bisericii în care, ca punct culminant, pâinea şi vinul aduse ca ofrandă, sunt prefăcute prin invocarea Duhului Sfânt, în Trupul şi Sângele Domnului Iisus Hristos, urmând a fi date spre împărtăşire credincioşilor. Sfânta Liturghie a fost instituită de Însuşi Domnul Iisus Hristos care, la ultima cină cu discipolii, le-a oferit pâinea spunându-le «luaţi, mâncaţi! Acesta este Trupul Meu...», apoi paharul cu vin binecuvântat zicând: «acesta este Sângele Meu...», îndemnându-i ca «să faceţi aceasta spre pomenirea Mea». Creştinii din toate timpurile s-au raportat la această exigenţă ca la cel mai important testament al Domnului, comuniunea cu Trupul şi Sângele Domnului, asigurând şi comuniunea dintre cei ce se împărtăşeau“, explică Dorel Gălan.

Potrivit acestuia, urmaşii lui Hristos şi cei convertiţi de către aceştia trăiau „în învăţătura Apostolilor, în frângerea pâinii în comuniune şi în rugăciuni“. În timp, acest stil de viaţă a devenit modelul care s-a înrădăcinat. În Biserica Ortodoxă sunt în uz trei rânduieli ale Liturghiei: a Sfântului Ioan Gură de Aur, a Sfântului Vasile cel Mare şi cel al Sfântului Grigorie Dialogul). Pentru fiecare dintre cele trei sunt stabilite cu precizie perioadele când se oficiază.

„Poţi transmite informaţii, dar nu poţi transmite experienţe“

Ca să fie bine înţeleasă ceremonia de duminică, zice preotul, primul pas este participarea la ea.
„Până la urmă e vorba şi de trăirea directă a unei experienţe versus descrierea teoretică a acesteia. Cred că nu e greşit să spun că poţi transmite informaţii, dar nu poţi transmite experienţe. Din nou, trăirea tainei. (...) Modul cel mai eficient de a aborda taina e să o trăieşti; dacă o raţionalizezi, nu mai e taină... vorba lui Blaga:  «...nu ucid cu mintea tainele ce le-ntâlnesc...»“, este de părere preotul Dorel Gălan.

Acesta crede că este greu de acceptat pentru unii oameni ai secolului XXI-lea existenţa  supranaturalului, a îngerilor, demonilor.

„Unele aspecte care scapă senzorialului sunt fie ignorate, fie se aşteaptă vremea când omul tot-mai-evoluat va afla răspunsuri raţionale tuturor realităţilor. Ţine aproape de normalitate în lumea certitudinilor să nu se ia în considerare aspecte care depăşesc raţiunea - nu iraţionale, ci supraraţionale precum Dumnezeu, îngeri, spirit, metafizic etc. Am putea spune că asistăm la «izgonirea» tainicului din viaţa omului până la urmă «normalitatea» materialismului feroce“, consideră preotul.

Simbolul din spatele slujbei

Oamenii bisericii văd în slujba de duminică o taină de mare putere - „taina Împărăţiei“ (aşa o definea Al. Schmemann, un mare teolog liturgist, completează preotul clujean), unde creştinul are ocazia să trăiască „spaţiul şi veşnicia“ împărăţiei lui Dumnezeu.

„Creştinul are conştiinţa că prin trăirea Liturghiei anticipează modul de viaţă al veşniciei cu Dumnezeu şi şfinţii Lui. De aceea, Liturghia începe cu cuvintele "binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh!", ca expresie a intrării în «timpul» Împărăţiei. Apoi, Liturghia ca «taină a adunării» creează premisele realizării dezideratului comuniunii dintre oameni: «pe noi, pe toţi care ne împărtăşim dintr-o pâine şi dintr-un potir, să ne uneşti unul cu altul», spune una din rugăciunile  de la slujbă. Într-o lume dezbinată, Liturghia poate fi răspunsul re-adunării şi redescoperirii seamănului ca «frate» şi nu ca «ceilalţi, iată iadul!...»“, explică Dorel Gălan.

Slujba de duminică este definită de teologi drept o „taină a Cuvântului“, o „taină a mulţumirii“ şi „taina tainelor“.

„În rânduiala Liturghiei sunt prevăzute citiri din Sfânta Scriptură – cu precădere din Noul Testament -, sub acest aspect putem vorbi de Liturghie ca «taină a Cuvântului». Citirea din Evanghelie şi predica reprezintă momente de împărtăşire cu Cuvântul lui Dumnezeu, cuvânt cu atât mai greu cu cât omul e în general căutător de hrană materială: «nu numai cu pâine va trăi omul ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu», afirma Hristos în episodul ispitirii de către diavol.
Liturghia e şi «taină a mulţumirii». Trupul şi Sângele Domnului se mai numesc şi Euharistie – din grecescul mulţumire. Sub acest aspect, credincioşii mulţumesc pentru «cele pe care le ştim şi pe care nu le ştim, pentru cele arătate şi pentru cele nearătate». A mulţumi înseamnă a pune pe seama altuia binele şi binecuvântarea din viaţa ta. Într-o lume a forţei şi a afirmării sinelui, a mulţumi reprezintă modul prin care îl pui pe celălalt în faţa ta, îl evidenţiezi şi îl recunoşti. Liturghia e şi «taina tainelor» pentru că prin împărtăşirea de Hristos - prin cuvânt sau prin Euharistie/Împărtăşanie - intri în starea de purtător de Hristos, scopul sublim al creştinului: «nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine (Galateni 2:20)»“, subliniază preotul clujean.

Mai puteţi citi:

Cum vedea Nicolae Steinhardt păcatele capitale. „Invidia este act de sinucidere emoţională, sinonim cu a bea otravă aşteptând să moară altul în locul tău“

Postul în lumea marketingului sălbatic. „Cred că şi Dumnezeu preferă un om care mănâncă slănină friptă, dar vesel, decât un «sfânt» vegetarian, mânios şi arţăgos“

Cum ne tratăm de foamea de putere, cea mai cumplită ispită modernă: „Nu poţi să ai slănină în pod şi porcul în coteţ, în acelaşi timp“

De ce drumul spre iad este pavat cu bune intenţii? Cum explică preoţii şi psihologii această expresie şi ce sfaturi ne dau

Ce este cu adevărat fericirea şi cum ajungem la ea. Preot: „Hristos a venit să şocheze, să scandalizeze, să dărâme mentalităţi“ 

Care e „stresul“ lui Dumnezeu? Preot: „De multe ori invocăm libertatea ca să ne justificăm viciile“ 

Anii secreţi ai lui Iisus: „E senzaţional să ţi-l închipui pe Hristos găsindu-şi pacea într-un lotus yoghin sau cutreierând meleagurile geto-dacilor“

„Teroriştii“ lui Dumnezeu. Preot ortodox: „Indiferenţa religioasă e o altă formă a radicalismului“