De ce drumul spre iad este pavat cu bune intenţii? Cum explică preoţii şi psihologii această expresie şi ce sfaturi ne dau
0„Fapte, nu vorbe“, spune o veche vorbă din bătrâni. La fel, şi gândurile de bine ale oamenilor trebuie să se materializeze în fapte, altfel sunt doar intenţii, zic preoţii. Amânarea sau practicarea războiul sub pretextul de a aduce pacea sunt câteva exemple prin care bunele intenţii clădesc un drum spre nenorocire.
Plecând de la exemple din cărţile sfinte, de la idei aprig dezbătute de filosofi, psihologi şi teologi, ”Adevărul” vă prezintă un serial cu teme religioase explicate oamenilor pe înţelesul anului în care trăim, cu ajutorul preotului Dorel Gălan din Cluj, dar şi a altor specialişti în diverse domenii. Împreună vom încerca să vă spunem de ce „drumul spre iad e pavat cu bune intenţii”, care este decalogul omului modern şi povestea din spatele unor simboluri creştine, unde e limita compromisului/libertăţii şi de unde începe păcatul/cenzura, dar şi cum îi putem aduce pe cei mai mici dintre noi aproape de biserică fie că se numeşte ea ortodoxă, greco-catolică, catolică, reformată, musulmană, budistă şi lista poate continua.
Dacă în primul material v-am vorbit despre ispitele omului modern, în al doilea vă vom explica de ce „drumul spre Iad e pavat cu bune intenţii“.
„Diavolul se deghizează pentru a nu fi definit şi cunoscut. O apariţie frontală, cu expunere totală, ar duce la evitarea lui şi a acţiunilor induse de către el. În mod natural omul evita răul, doar conştiinţele bolnave cu adevărat fac răul din pură plăcere, răul gratuit”, explică părintele Dorel Gălan din Cluj.
Strategii
Diavolul nu e real. Nici Dumnezeu
Diavolul, Aghiuţă, Scaraoţchi, Sărsăilă, Lucifer, Necuratul, cum a fost numit, este o creatură foarte abilă care se adaptează uşor la vremurile pe care le trăim, subliniază preotul. De aceea, acesta foloseşte câteva strategii ca să-şi atingă scopurile.
În primul rând, spune preotul, Necuratul încearcă să-l convingă pe om că că el, diavolul, nu e real, nu există:
„Mintea omului e obişnuită să gândească în termeni opuşi: bine-rău, lumină-întuneric, Dumnezeu-diavol. Astfel, o construcţie cognitivă bazată pe ideea că Diavolul nu exista ar suna cam aşa: Dacă Răul nu există, înseamnă că nici Binele nu există. Sau, alt tipar, dacă nu am duşman, nu are rost să mă apăr”.
Potrivit preotului Gălan, diavolul, în aceeaşi strategie de ascundere a sa, evită să-şi spună numele:
„A spune cuiva pe nume e o forma de cunoaştere, de definire, de «încercuire»a sa, lucru pe care el îl evita. Într-un celebru episod biblic, întrebat «care ţi-e numele?», diavolul răspunde «legiune» - legiunea romană număra aproximativ 3000 de soldaţi - , practic o voită ambiguitate a răspunsului: «Suntem mulţi» ar vrea să spună la întrebarea «cum te cheamă?»”.
”Actor” al binelui
Abilitatea răului de a lua forma binelui face parte din „fişa postului”. El se deghizează ca persoană care face bine, iar acţiunile sale îmbracă forma aparentă a binelui.
„De aceea el, îşi ascunde scopurile sub intenţii aparent pozitive. Spre exemplu: sărutul lui Iuda e diabolic nu pentru laşitatea trădării, ci pentru că se foloseşte de un gest, prin excelenţa al iubirii, sărutul, pentru a trăda. Sau nu războiul e diabolic, ci prezentarea lui ca misiune de consolidare a păcii, «botezarea» răului drept bine”, povesteşte părintele ortodox.
„Psihologul” de sub pământ
O altă strategie a necuratului poartă numele de amânare sau procrastinare, cum o numesc specialiştii. Sau ”toate la timpul lor”, cum este o altă vorbă din bătrâni.
„Vă spun o povestioară. S-au adunat toţi dracii în iad ca să găsească idei să stăpânească lumea. Dracii au fost îndemnaţi să dea grai ideilor lor, fie bune, fie proaste. Unul dintre ei a zis: «Ştiu ce să facem! Ideea mea e cea mai bună. Le vom corupe conducătorii, iar ei vor fi pierduţi!»Şi aşa au făcut. Dar nu a fost destul. Un altul a spus: «Ideea mea e mult mai bună! Vom învrăjbi soţiile contra soţilor, taţii şi mamele împotriva copiilor, le vom destrăma familiile». Aşa au făcut, dar oamenii au descoperit consilierii psihologici, iar unele familii s-au reunit. Al treilea drac a zis: «Ideea mea e cea mai bună! Le voi şopti la ureche, la fiecare: nu te grăbi! Începe de mâine!»”, mărturiseşte preotul.
Din clipa în care intenţionezi să acţionezi în sensul producerii unei schimbări comportamentale, continuă omul bisericii, ai la dispoziţie puţin timp pentru a pune în practica noile metode alese. Unii vorbesc de 72 de ore, iar dacă acţionezi în cadrul acestui interval, şansele de producere a schimbării cresc considerabil. Orice depăşire a celor 72 de ore diminuează probabilitatea transformărilor personale spre zero.
„O cunoscută rugăciune ortodoxă începe aşa:
«Doamne şi Stăpânul vieţii mele! Duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al vorbirii în deşert nu mi-l da mie!». Primele două reprezinta extremele care favorizează nematerializarea intenţiilor bune. Trândavia/lenea/delăsarea îl menţine pe om în stadiul inactivităţii/lâncezelii, iar "grija de multe", îl împrăştie pe om într-un management necontrolat al timpului.
Astfel, preocupându-se de multe, omului îi va fi greu să decidă care sunt lucrurile prioritare. Exista două criterii de judecare a priorităţilor: importanţa şi urgenţa. Firesc e să te ocupi de cele importante şi urgenţe. Pe cele importante, dar neurgente să le planifici, pe cele urgente şi neimportante să le delegi (dacă ai cui), iar pe cele neimportante şi neurgente să le arunci ca unele cronofage şi total inutile. Grija de multe înseamnă să te ocupi de toate aceste categorii de lucruri, fără ierarhizarea lor corectă”, explică preotul.
Liberul arbitru, povară sau şansă?
Dorel Gălan spune că Diavolul (dia-bolon - cel care separa) nu reprezintă un principiu abstract, ci are o existenţă personală, e creat de Dumnezeu:
„Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu este autorul răului, ci răutatea este urmarea înzestrării creaturii cu libertate. Libertatea reprezintă, din perspectiva Creatorului, pariul/riscul pe care şi-l asumă, unele creaturi alegând răul, «lipsa binelui». Din perspectiva creaturilor, liberul arbitru reprezintă cel mai mare dar, precum şi o imensa povară. Diavolul, creat bun şi liber, a ales...”.
Preotul ţine să sublinieze că singurul indicator de măsurare a atitudinii, convingerilor, credinţelor unui om este comportamentul, ceea ce face. Iar competenţa unei persoane are trei paliere: cognitiv (a şti), atitudinal (a vrea) şi practic (a face). ”Cineva e competent într-un domeniu doar dacă face/aplică/pune în practică. Aşa e şi cu competenţa spirituală, fără praxis - fapta pusă în mişcare de iubire - suntem "aramă sunătoare şi chimval răsunător”, adaugă preotul clujean.
Ce înţeleg psihologii din expresie
Apreciatul psiholog clujean Daniel David afirmă că în comportamentul nostru există mai multe verigi. Prima este motivaţia, care include intenţia/scopul, a doua - planul implementaţional, planul de bătaie, a treia - comportamentul efectiv, punerea în practică a ideii, intenţiei.
„Deşi o intenţie poate să fie bună şi generoasă, acesta poate eşua sau genera efecte negative dacă planul este prost sau lipseşte şi/sau dacă comportamentul este implementat prost şi/sau lipseşte. Aşadar, o intenţie bună poate avea consecinţe comportamentale negative dacă nu suntem atenţi la plan şi la modul efectiv de implementare a acestuia.
Mulţi nu au abilităţile necesare să elaboreze planuri adecvate şi/sau nu-i alocă suficiente resurse cognitiv-atenţionale, iar mulţi nu au cunoştinţele necesare efectuării unor comportamente care implementează o bună intenţie.
Acest lucru poate duce la suferinţă psihologică deoarece nu-ţi satisfaci motivaţia. Pentru a evita acest lucru, intenţiile trebuie dublate de planuri atent elaborate şi expertiză în implementarea lor, având mereu un plan B, dacă lucrurile nu ies asa cum au fost planificate”, explică David.
În opinia acestuia, sintagma ar putea sugera un fenomen de manipulare.
„Noi facem un comportament pentru că ne aduce beneficii. Dacă cineva are intenţii aparent bune, din care anticipăm o serie de beneficii, s-ar putea să facem un comportament cerut de această persoană, după care însă nu primim recompensele aşteptate, deoarece intenţiile acesteia au fost false/iluzorii. Acest lucru ne poate duce de asemenea la suferinţă psihologică”, punctează psihologul.
În concluzie, încheiem cu o zicală din bătrâni - „pomul se cunoaşte după roade” şi un pasaj din Biblie (din Epistola lui Iacov 2:17) -„credinţa fără fapte este moartă".
Vă mai recomandăm:
Beţia puterii, renunţarea la propriile valori în goana după avuţie şi dorinţa de a obţine putere şi bogăţie fără cel mai mic efort sunt tentaţiile cu care se luptă omul anului 2016. Tot ele, dar formulate în limbajul nebiblic al mileniului trei, sunt cele trei încercări la care diavolul l-a supus pe Iisus în pustie.