Care e „stresul“ lui Dumnezeu? Preot: „De multe ori invocăm libertatea ca să ne justificăm viciile“
0
Datorită minţii şi liberului arbitru, omul face alegeri care îi definesc nu doar viaţa, ci şi ceea ce este. „Omul este suma alegerilor pe care le-a făcut“, spune părintele Dorel Gălan din Cluj, reluând o afirmaţie a filosofilor din vechime. Însă, subliniază acesta, libertatea este „pariul“ lui Dumnezeu cu creaţia sa, cu omul. Sociologii spun că libertatea şi responsabilitatea sunt un „cuplu“ de nedespărţit.
Plecând de la exemple din cărţile sfinte, de la idei aprig dezbătute de filosofi, psihologi şi teologi, „Adevărul“ vă prezintă un serial, „Duhovnic online“, cu teme religioase explicate oamenilor pe înţelesul anului în care trăim, cu ajutorul preotului Dorel Gălan din Cluj, dar şi a altor specialişti în diverse domenii. Împreună vom încerca să vă spunem de ce „drumul spre iad e pavat cu bune intenţii“, care este decalogul omului modern şi povestea din spatele unor simboluri creştine, unde e limita compromisului/libertăţii şi de unde începe păcatul/cenzura, dar şi cum îi putem aduce pe cei mai mici dintre noi aproape de biserică fie că se numeşte ea ortodoxă, greco-catolică, catolică, reformată, musulmană, budistă şi lista poate continua.
Ce este libertatea? Mulţi au căutat/caută şi oferit/oferă răspunsuri, de la filosofi, psihologi, sociologi la teologi sau oameni simpli.
„Libertatea omului reprezintă «pariul» pe care Creatorul îl face cu creaţia. E riscul refuzului pe care şi-l asumă. «Tensiunea/stresul lui Dumnezeu» e dată de probabilitatea, deloc scăzută, ca omul să aleagă altceva“, spune preotul Dorel Gălan.
„Legile“ libertăţii
Însă, continuă acesta, dacă pentru Dumnezeu libertatea oamenilor este un pariu, pentru individ, libertatea este un dar şi o povară în acelaşi timp, povară din pricina responsabilităţii şi consecinţelor deciziilor pe care le are de luat.
„Cele două aspecte ale libertăţii generează şi cele două «legi» ale ei: am dreptul să fac orice şi tot ce fac are consecinţe. Greutatea libertăţii e dată de faptul că omul nu poate să prevadă toate consecinţele posibile ale acţiunilor sale. Zilnic, în fiecare oră, suntem la câte o intersecţie a vieţii: niciodată sens unic, întotdeauna dileme sau multitudine de opţiuni“ , adaugă părintele.
Omul, cu tot ce reprezintă el, este suma alegerilor pe care le-a făcut.
„Vă povestesc o pildă ca mesajul să fie şi mai clar: Un tată alcoolic avea doi fii, gemeni. Drumul celor doi copii a fost diferit: unul a ajuns alcoolic ca tatăl său, iar celălalt - un om de succes, echilibrat, realizat personal şi profesional. Când cei doi fraţi au fost întrebaţi cum de au destine atât de diferite au dat acelaşi răspuns: «tatăl meu a fost alcoolic şi nu am avut de ales...»“ , povesteşte preotul.
Pentru sociologi, libertatea face parte din categoria comportamentelor sociale dezirabile deoarece fiecare individ vrea să fie liber.
„Libertatea îi permite individului să se realizeze în societate. Libertatea ţine de responsabilitate şi socializare. Libertatea şi responsabilitatea merg mână-n mână, e un cuplu ce nu-l putem despărţi întrucât libertatea permite o funcţionare optimă a societăţii“ , consideră profesorul Ioan Hosu de la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din cadrul UBB.
Marea provocare vine în momentul în care o societate ştie să recompenseze cum trebuie comportamentele bune, responsabile, respectuoase faţă de celălalt ale indivizilor sau le recompensează pe cele ale oamenilor egoişti. „În societatea românească există deficienţe de recunoaştere socială ale comportamentelor responsabile“, susţine Hosu.
Liberul arbitru
Misterul „tăcerii lui Dumnezeu“ se explică cel mai bine – susţine preotul Gălan - raportându-ne la liberul arbitru. „O arătare extrem de evidentă în toată majestatea Sa absolută ar anula liberul arbitru. Omului nu i-ar mai rămâne de zis decât: «Doamne cred în Tine şi Te iubesc pentru că...nu-mi dai de ales!». Un astfel de tip de dragoste, «dragostea pentru că...» nu mai e dragoste. Autenticitatea actului iubirii e dată de lipsa condiţionărilor sau a argumentelor. Dragostea e şi «în ciuda faptului că...»“ , explică preotul.
În opinia sa, măsura libertăţii „o dă dragostea“ cu „accesoriile“ sale - respect, toleranţă, empatie, bunăvoinţă.
„În mod unilateral, libertatea poate să însemne dreptul de a alege răul. De fapt, libertatea înseamnă, în primul rând, dreptul de a alege binele. De multe ori invocăm libertatea pentru a justifica sclaviile, viciile noastre, falsele iluzii ale libertăţii“, încheie preotul clujean.
Mai puteţi citi:
Beţia puterii, renunţarea la propriile valori în goana după avuţie şi dorinţa de a obţine putere şi bogăţie fără cel mai mic efort sunt tentaţiile cu care se luptă omul anului 2016. Tot ele, dar formulate în limbajul nebiblic al mileniului trei, sunt cele trei încercări la care diavolul l-a supus pe Iisus în pustie.
„Fapte, nu vorbe“, spune o veche vorbă din bătrâni. La fel, şi gândurile de bine ale oamenilor trebuie să se materializeze în fapte, altfel sunt doar intenţii, zic preoţii. Amânarea sau practicarea războiul sub pretextul de a aduce pacea sunt câteva exemple prin care bunele intenţii clădesc un drum spre nenorocire.
Fiecare om se defineşte din prisma propriilor credinţe, valori şi principii care îi determină modul de a gândi, de a lua atitudine şi de a se comporta sau acţiona. Fiecare are propriul decalog după care îşi trăieşte viaţa.
Cu toţii căutăm să fim fericiţi. Iar fericirea o căutăm în cărţi, în filme, în ochii persoanelor dragi, în anumite stări. Nu există o „reţetă“ a fericirii, ci doar reţete, aşa cum fiecare om e genetic diferit de celălalt. Însă cum putem găsi şi păstra fericirea? Împreună cu un preot din Cluj am luat acel pasaj din Biblie numit „Fericirile“ şi l-am tradus în limbajul anului 2016.
Câţi adulţi sunt pregătiţi pentru viaţa de familie şi pentru educarea copiilor? Când le spunem celor mici de religie? Cum? Şi de ce? La aceste întrebări, reporterul ”Adevărul” a căutat răspunsuri discutând cu un psiholog şi un preot.
Se încarcă comentariile...
