De ce creştinii sărbătoresc sfinţii în ziua în care au murit. Preot: „Omului modern îi lipseşte senzorul morţii“
0Creştinii văd în moarte ultimul dialog pe care-l poartă pe pământ cu Dumnezeu. Pentru ei, moartea e „marea trecere“ spre Rai sau Iad – la catolici există şi Purgatoriu. Omul modern, însă, îşi doreşte să trăiască cât mai mult, unii chiar, cu ajutorul ştiinţei, să devină nemuritori.
Plecând de la exemple din cărţile sfinte, de la idei aprig dezbătute de filosofi, psihologi şi teologi, „Adevărul“ vă prezintă serialul „Duhovnic online“, cu teme religioase explicate oamenilor în termenii prezentului.
Cel care lămureşte principalele probleme este preotul Dorel Gălan din Cluj, dar sunt consultaţi şi alţi specialişti în diverse domenii. Împreună vom încerca să vă spunem de ce „drumul spre iad e pavat cu bune intenţii“, care este decalogul omului modern şi povestea din spatele unor simboluri creştine, unde e limita compromisului/libertăţii şi de unde începe păcatul/cenzura, dar şi cum îi putem aduce pe cei mai mici dintre noi aproape de biserică fie că se numeşte ea ortodoxă, greco-catolică, catolică, reformată, musulmană, budistă şi lista poate continua.
„Paradoxal, moartea atrage şi înspăimântă, în acelaşi timp. Sub primul aspect, cel al atracţiei, moartea reprezintă subiectul unde majoritatea dintre noi ştim să filosofăm. Orice «studiu» despre moarte e fundamentat metodologic de «bibliografia» celor aproximativ 100 miliarde de oameni care au murit până acum în întreaga istorie a umanităţii“, consideră preotul clujean Dorel Gălan.
„Fundamental e ceea ce face omul cu segmentul de timp pe care îl are la dispoziţie“
Potrivit acestuia, creştinul vede în moarte ultima parte a dialogului său cu Dumnezeu pe pământ, nu un deznodământ, ci punctul culminant al vieţii. „Acesta este şi motivul pentru care ziua de cinstire a sfinţilor este ziua trecerii lor în veşnicie, nu cea a naşterii biologice - semn că nu calitatea naşterii, cu tot ce o fi însemnând aceasta - , e decisivă, ci fundamental e ceea ce face omul cu segmentul de timp pe care îl are la dispoziţie“, adaugă preotul.
Acesta este de părere că „omului modern îi lipseşte «senzorul morţii»“. El ştie că va muri, dar nu-şi conştientizează propria moarte. „E o diferenţă majoră între a şti şi a fi conştient. A fi conştient înseamnă a-ţi vedea propria moarte, propriul catafalc, propria înmormântare, propriul necrolog...Sfântul Antonie cel Mare ne sfătuieşte: «întotdeauna adu-ţi aminte de ieşirea ta din trup!» Dacă vei împlini aceasta, nu vei păcătui în veac. Gândul asupra propriei morţi adaugă valoare vieţii, reaşează valorile personale, redefineşte scopurile. Iar perspectiva morţii relativizează marile frământări ale omului, duce în derizoriu eforturi faraonice“, afirmă Dorel Gălan.
În ce priveşte al doilea aspect - frica de moarte - preotul spune că e la fel de normală ca şi atracţia faţă de „marea trecere“: „E firesc, pe de o parte, pentru că moartea aduce ruperea legăturilor personale, unice şi irepetabile, pe care le stabileşti în decursul vieţii, dar şi pentru că omul, văzut în structurile sale profunde, nu poate integra această realitate. Moartea e o idee neconformă cu aspiraţiile şi profunzimile infinite spre care tinde fiinţa. Moartea nu poate fi un capăt, un drum înfundat. Cel ce e viu înţelege moartea prin prisma depăşirii ei şi a deschiderii spre veşnicie. Creştinul trăieşte întru conştiinţa morţii şi perspectiva învierii, a nemuririi. Doar învierea, devenită posibilă prin Învierea Domnului Hristos, oferă orizont şi argument eticii, artei, spiritualităţii, ideilor, aspiraţiilor superioare. Fără înviere, toate acestea rămân într-o sferă a finitului, a lipsei de orizont“.
În opinia sa, viaţa se cere înţeleasă şi acceptată cu fragilitatea şi slăbiciunile ei. Preotul spune că atunci când se naşte, omul e fragil şi slab, iar când moare e rigid şi ţeapăn. „Viaţa înseamnă slăbiciune şi flexibilitate; copacul când e uscat şi rigid, moare. Slăbiciunea şi flexibilitatea sunt expresii ale prospeţimii vieţii“, încheie preotul.
Mai puteţi citi:
„Teroriştii“ lui Dumnezeu. Preot ortodox: „Indiferenţa religioasă e o altă formă a radicalismului“
Se încarcă comentariile...
