Cum au devenit micii un simbol naţional. Povestea despre obuze, mititei şi proclamarea Independenţei României

Istoricul clujean Călin Felezeu, decan al Facultăţii de Psihologie din cadrul Universitatea Babeş-Bolyai, povesteşte că „micii cei de toate zilele“ nu sunt o invenţie de ieri, de azi, şi au legătură cu proclamarea Independenţei statului român. Micii sunt preparaţi şi consumaţi în toată Peninsula Balcanică, însă diferă, de la regiune la regiune, prin compoziţia cărnii folosite şi prin ingrediente.

Banalii mici, nelipsiţi de la vreun grătar, au legătură şi cu un moment important în istoria statului român: obţinerea Independenţei în urma războiului ruso-turc din 1877-1878. Micii, mititei erau numiţi în acele vremuri „găluşte fripte“.

Istoricul clujean Călin Felezeu, un paisonat al artei culinare, povesteşte că denumirea de „mititei“ este legată de proclamarea Independenţei de stat a României.

„Povestea începe în mai 1877, când trupele ruseşti au intrat pe teritoriul României pentru a izgoni armatele otomane din Bulgaria şi a aşeza această ţară sub protectoratul ţarului.

Principele Carol I şi ţarul Rusiei aveau semnată o convenţie secretă prin care, în schimbul Independenţei şi al garantării integrităţii teritoriale a României, trupele ruseşti primeau liberă trecere către frontul din Balcani.

Turcii au aflat şi, pentru că România era oficial sub suzeranitatea Porţii Otomane, l-au considerat trădător pe Carol I şi au început să bombardeze malul românesc al Dunării. Artileria românească a răspuns şi a bombardat Vidinul.

Bateriile de artilerie românească de la Calafat aveau tunuri de calibru mai mic, iar obuzele lor, care erau mai lunguieţe, erau botezate «mititei»", explică Felezeu.

Istoricul clujean spune că a găsit în documente că denumirea obuzelor, adică denumirea de mititei, a fost transferată „găluştelor fripte“ de către deputatul Vasile Boerescu. Acesta, pe 24 ianuarie 1859, a propus Adunării Reprezentative a Ţării Româneşti alegerea ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza.

Pe data de 10 mai 1877, acelaşi deputat s-a dus cu nişte prieteni la faimosul restaurantul Capşa din Bucureşti să serbeze Independenţa.

Spre surprinderea chelnerului, Boerescu a cerut „mititei“ şi o „baterie“ – adică mici, două sticle d  vin şi una de sifon. Deputatul a explicat apoi ce a vrut să zică stârnind zâmbete în rândul mesenilor.

Şi presa mondenă a vremii a redat această poveste, scriind cum „găluştile fripte“ au devenit „mititei“, iar combinaţia de două sticle de vin şi una de sifon a ajuns cunoscută drept „baterie“.

„Legenda“ micului românesc

Călin Felezeu mai spune că există o legendă potrivit căreia un bucătar de la un restaurant celebru din Bucureşti - „toţi vorbesc de Capşa, dar eu nu cred că despre Capşa e vorba“, explică Felezeu – prăjea cârnaţi pe grătar, avea foarte mulţi clienţi şi i se terminaseră intestinele de oaie pentur cârnaţi. Atunci ar fi pus direct pe grătar amestecul de carne tocată - cunoscut în epocă sub denumirea de „găluşte fripte“.
Acum cei mai buni mici din Bucureşti, zice clujeanul, s-ar mânca nu la Caru cu Bere, ci la localul numit „La Cocoşatu’“. (sursa foto de mai jos: infobomba.hu)

Reţeta originală de mici

Mai demult nu se făceau mici din carne de porc, cum se fac acum, ci de mânzat (viţel înţărcat), şi nu se prepara în câteva minute, ci în câteva zile, şi apoi se prăjea.
Felezeu spune că la mititei compoziţia consta în muşchi de mânzat, gât de mânzat şi pulpă de oaie . Acestea se mărunţeau, apoi se adăugau condimentele – sare, piper şi cimbru, plus zeamă de oase pentru omogenizare, dar şi bicarbonat de sodiu şi sifon.
Compoziţia se amestecă şi se pune la rece. Timp de 3-4 zile se pune sifon şi zeamă de oase şi se amestecă, se pune ulei peste mici şi o folie - cât timp stau la frigider, şi abia după cele 3-4 zile se prăjesc pe grătar.

Ardelenii mănâncă micii cu muştar, muntenii cu sare şi ardei iute

Modul în care sunt consumaţi micii diferă, ca şi compoziţia acestora, de la regiune la regiune. Spre exemplu, în zona Apusenilor se fac mici din carne de capră, iar sârbii mănâncă mici doar din carne de vită şi pun ceapă tocată călită în compoziţie.
Ardelenii obişnuiesc să mănânce micii cu muştar, ceea ce nu se practică la sud de Carpaţi. „Prin 84-91 eram profesor la Curtea de Argeş şi acolo lumea mănâncă micii cu sare şi ardei uite, formulă care şi mie îmi place mai mult decât cea cu muştar“, zice Felezeu.
Cu o bere alături, evident.

Vă recomandăm şi:

Secretele unei reţete de mititei în care predomină carnea de pui