Superstiţii de Sfântul Haralambie, făcătorul de minuni. Ce trebuie să faci ca să-ţi meargă bine
0
Considerat făcător de minuni şi apărător de boli, Sfântul Haralambie este prăznuit de credincioşii ortodocşi în fiecare an, pe 10 februarie.
În unele zone ale ţării, în această zi, oamenii cer preotului să facă agheasmă la biserică. Cei care beau această apă sfinţită şi au credinţă se pot vindeca de diverse boli. De asemenea, se mai foloseşte la stropitul gospodăriilor al vitelor şi al pomilor.
Oamenii obişnuiesc să ducă la biserică în această zi colivă şi colaci, pentru a fi sfinţite de preot. Apoi acestea se împart persoanelor bolnave.
Tot de Sfântul Haralambie se fac pomeni pentru cei care au avut o moarte grea. În unele regiuni ale ţării, femeile fac un colăcel, îl rup în patru şi le aruncă spre cele patru puncte cardinale pentru a alunga duhurile şi spiritele rele departe de casă.
Sfântul Haralambie, cel despre care se spune că apără creştinii de ciumă şi foamete, este sărbătorit pe 10 februarie de Biserica Ortodoxă.
Întrucât se consideră că Sfântul Haralambie apără de boli oamenii, dar şi animalele, mai ales de ciumă, se spune că este bine să împarţi astăzi colăcei pentru a-l înduioşa să nu dea drumul ciumei.
Conform scrierilor ortodoxe, sfântul Haralambie a fost episcop în Cetatea Magneziei, din Asia Mică, Turcia de astăzi, în vremea împăratului Septimu Sever(193-211). Când Sfântul Haralambie a împlinit 113 ani a fost supus la diverse chinuri pentru că nu a lepădat credinţa în Hristos. Legenda spune că în timpul torturilor mâinile guvernatorului Lucian s-au lipit de trupul sfântului şi au rămas acolo până când mucenicul a făcut rugăciune. Puşi în faţa acestei minuni, cei care îl torturau s-au convertit la creştinism.
I-au înfipt un piron de fier în trup
Suferinţele sale nu s-au încheiat însă aici. Împăratul a poruncit să fie adus în Antiohia. Aici a fost supus la alte chinuri: soldaţii i-au legat barba în jurul gâtului şi l-au tras de ea pe drum; i-au infipt un piron de fier în trup, i-au ars faţa şi i-au jupuit pielea de pe trup. Însă Sfântul Haralambie s-a vindecat în chip miraculos, prin darul lui Dumnezeu şi a spus: „Vă mulţumesc vouă fraţilor ca, jupuind trupul meu cel vechi şi batrân, mi-aţi înnoit sufletul cu haina cea noua a suferinţei pentru Mântuitor şi pentru biserica sa”.
La cererea împăratului Sever, Sfântul Haralambie a făcut multe minuni cu harul lui Dumnezeu. Se spune că a vindecat un om posedat de un duh rău de 35 de ani şi a înviat un tânăr, încât Galina, fiica împăratului, s-a convertit şi ea la creştinism.
I s-a tăiat capul cu sabia
Sfântul Haralambie a fost condamnat la tăierea capului cu sabia. În timpul rugăciunii dinainte de moarte, cerurile s-au deschis şi sfântul a văzut pe Hristos şi pe îngerii săi. Atunci acesta i-a cerut lui Dumnezeu să aibă grijă de locul unde vor rămâne moaştele sale, ca acel loc să nu sufere niciodată de foame şi de boli.
Cărţile bisericeşti scriu că Domnul i-a promis că îi îndeplineşte dorintele şi S-a ridicat la cer împreună cu sufletul martirului Haralambie. A murit înainte de a fi executat.
Sfântul Haralambie este cunoscut ca fiind apărător de ciumă şi de foamete. Confirmarea o găsim în Acatistul închinat lui: „Bucură-te, izbăvitorule de ciumă şi de foamete!“. Istoria consemnează că oamenii au cerut ajutorul sau în diferite situaţii grele cum au fost „ciuma lui Caragea“, din 1813, dar şi de foametea din vremea lui Alexandru Constantin Moruzi, din 1795.
Vindecător de oameni şi de animale
Fiindcă vindecă oamenii şi animalele fără plată, lumea l-a facut sfânt pe Haralambie, patron al ciumei. Pentru că a fost pastor, spun specialiştii în folclor de la Muzeul Dunării de Jos din Călăraşi, Haralambie apără oamenii şi vitele de boli, dar şi de fiarele pădurii. Tradiţia spune că femeile trebuie să facă, în această zi sfântă, un colăcel, pe care îl coc înainte de răsăritul soarelui, îl rup în patru bucăţi pe care le aruncă în cele patru vânturi.
Sfântul Haralambie a lăsat cu limbă de moarte că unde se va găsi o bucaţică din trupul lui, locul acela sa fie în veci ferit de ciumă. Se mai spune că este sfântul care ia sufletul omului când moare, de aceea, celui care lucrează în această zi se spune că îi iese sufletul cu chinuri.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
