Părintele Ilarion Argatu, despre feciorie: „Pe vremea mea, bărbatul vedea femeia dezbrăcată doar când se unea cu ea (…). Acum, e aproape goală de la început!“
0
Fata care nu se păstrează fecioară până la căsătorie nu are dreptul să poarte rochia de mireasă, obişnuia să spună părintele Ilarion Argatu, unul dintre cei mai iubiţi duhovnici ai României. Părintele atrăgea atenţia tinerelor să nu păcătuiască înainte de a se cununa religios deoarece vor avea mult de suferit în căsnicie.
În lucrarea preotului Argatu V. Ioan, "486 Răspunsuri duhovniceşti la întrebarile credincioşilor ale Părintelui Ilarion Argatu", editia a-2-a, 2007, preotul vorbeşte despre vremurile de altădată când fetele ţineau la feciorie, când decenţa era cuvântul de ordine, iar tinerii care se iubeau abia dacă îndrăzneau să se ţină de mână. Părintele evocă o epocă apusă în care toate aveau farmecul lor, iar iubirea sinceră, netrupească îi unea de tineri. De asemenea, duhovnicul face referire şi la vestimentaţia din vremurile noastre, când tinerele umblă mai mult goale, vorbind aici de o lipsă de bun simţ.
“Fetelor, păziţi-vă fecioria! Pe vremea mea, când te întâlneai cu o fată, se roşea toată când te vedea, dacă o ţineai de mână tremura de emoţie, se întâmpla să o săruţi după ce era soţia ta deja. Toate aveau farmecul lor. Nu-mi amintesc să se fi plâns bărbaţii că s-au plictisit de soţiile lor, că nu le mai plac. Era multă decenţă şi-n ţinută. Bărbatul vedea femeia dezbrăcată doar când se unea cu ea, aşa erau rochiile lor făcute. Acum nu mai trebuie să dezbraci o femeie că e aproape goală de la început. Unde este bunul simţ de altădată ?!
Ce porunci se încalcă
Pentru cele care nu se păstrează fecioare până la căsătorie, părintele are un discurs dur şi le spune că se fac vinovate de încălcarea a doua porunci din Biblie. De asemenea, spune duhovnicul, fata nu are dreptul să îmbrace rochia albă, ci una obişnuită. Dacă o face totuşi, în faţa lui Dumnezeu, ea este o mincinoasă.
“Fata care nu se păstrează fecioară până la căsătorie, nu are dreptul să poarte rochia de mireasă şi nici voalul pe cap, ci o rochie obişnuită şi batic, pentru că i-a plăcut să fie femeie. Rochia de mireasă şi voalul mărturisesc neprihănirea fetei şi castitatea ei. Dacă le-a pierdut şi îmbracă totuşi rochia de mireasă şi poartă voal este o mincinoasă. Diavolul curviei care a împins-o la păcat îşi bate joc de rochia şi voalul ei şi o ia în râs. Din cauza păcatului se scârbeşte şi Sfântul Duh să se coboare în timpul cununiei peste cei doi întinaţi. Stă deasupra departe. Nu poate revărsa în acel moment darurile căsătoriei care se cer prin rugăciunile de la slujba Cununiei de către preot. Fata care nu-şi păstrează fecioria până la căsătorie calcă două porunci: porunca a 5-a, pentru că n-a ascultat sfatul mamei de a se păstra curată şi porunca a 7-a „să nu trăieşti în desfrânare”. În căsnicie va avea mult de suferit din cauza păcatului. La reproşurile soţului niciodată nu va putea să spună că a fost cuminte.
Cine a fost părintele Ilarion Argatu?
Părintele Ilarion, pe numele său de botez, Ioan, s-a născut la 2 august 1913, în localitatea Valea Glodului, comuna Vultureşti, judeţul Suceava, şi a trecut în nefiinţă la 11 mai 1999, la Mănăstirea Cernica. Preot ortodox, renumit pentru slujbele de exorcizare pe care le-a ţinut în Europa şi America, după 1990, părintele Argatu a fost deshumat în 2005, iar trupul său a fost găsit aproape intact. Arhimandritul Ilarion Argatu a trecut la cele veşnice la data de11 mai 1999, la vârsta de 86 ani. A cerut să fie înmormântat în comuna Boroaia, acolo unde a ridicat, cu eforturi inimaginabile, o frumoasa biserică şi unde a slujit mulţi ani ca preot. A fost înmormântat într-o criptă săpată în pronaosul bisericii alături de soţia sa.
Ioan Argatu a urmat şcoala cu 5 clase din Valea Glodului, apoi, la îndemnul unchiului său, Epifanie Crăciun, stareţul Mănăstirii Cocoş din Dobrogea, a mers la Seminarul Teologic cu 8 clase din Dorohoi, după care a urmat şi absolvit Facultatea de Teologie din Cernăuţi. În paralel cu studiile teologice, a urmat cursurile Şcolii Militare din Bacău, obţinând gradul de sublocotenent. După absolvirea Facultăţii de Teologie şi a şcolii militare, s-a înrolat în armată, fiind trimis ofiţer în cadrul unităţii de grăniceri de la Careii Mari, la graniţa cu Ungaria. A urmat şi o şcoală de serviciu social, iniţiată de către ministrul învăţământului de atunci, Dimitrei Gusti(1933-1934).
A dat haina militară pe sutană
După căsătorie, renunţă la cariera militară şi depune cerere la Mitropolia Moldovei să fie hirotonit preot pe seama Parohiei Oniceni, fiind preot ajutător al socrului său. În anul 1940, este hirotonit ca preot de mir, în Catedrala Mitropolitană din Iaşi. În anul 1946, arhiepiscopul şi mitropolitul Moldovei, Irineu Mihălcescu, l-a transferat în interes de serviciu pe preotul Ioan Argatu, de la Parohia Oniceni la Parohia Boroaia, pentru a ridica biserica din acel sat, a cărei construcţie stagnase de 22 ani.
Părintele Argatu a adus la Boroaia biserica monument istoric de la Râşca şi a procurat, de asemenea, piatra pentru zidărie şi alte materiale.
Dar lucrările vor intra într-o nouă perioadă de stagnare. Devenit incomod pentru autorităţile comuniste, părintele Argatu, fugărit de Miliţie, a stat ascuns mai bine de 16 ani, fiind condamnat chiar la închisoare pe viaţă. În 1972, părintele Ioan Argatu a rămas văduv şi, în anul următor, în luna ianuarie 1973, s-a călugărit la Mănăstirea Antim din Bucureşti, luând numele de Ilarion. A petrecut, apoi, câţiva ani la Mănăstirea Căldăruşani, iar ultimii 19 ani din viaţă i-a trăit la Mănăstirea Cernica, unde a fost duhovnicul întregii comunităţi de călugări. Aici a exorcizat sute de posedaţi, români si străini.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
