Grânele din Bărăganul interbelic, la mare căutare în străinătate. Export masiv de cereale prin micul port de la Dunăre
0Roadele Bărăganului interbelic luau calea străinătăţii, exportul de cereale devenind o afacere bănoasă în 1939, când la Călăraşi s-a construit primul depozit de grâne.
În “Monografia judeţului Ialomiţa 1933-1938”, întocmită de bancherul Ioan I.Mihăilescu, directorul Băncii Naţionale a României-Filiala Călăraşi, se menţionează faptul că la Călăraşi existau la acea dată 39 de comercianţi de cereale, la Urziceni-21, Slobozia-11, Lehliu13 şi Ţăndărei-7, majoritatea dintre ei români, însă existau şi greci, bulgari şi evrei. Bancherul menţionează că în 1937 prin oboare au trecut 53.424 care de cereale, în valoare de peste 235 milioane de lei, în timp ce în 1938, an agricol excelent, s-au tranzacţionat 94.428 de care, în valoare de 320 milioane de lei.
Primul siloz s-a construit în 1939
În 1939, în portul Călăraşi s-a construit un siloz pentru cereale cu o capacitate de 800 de vagoane. De aici au plecat spre străinătate(Austria, Germania, Cehoslovacia, Iugoslavia, Ungaria) între 671 şi 7.000 de vagoane cu grâne, fiecare vagon cu o încărcătură de 10.000 de kg.
„Activitatea exportului de cereale în acest port este mai intensă când sunt cereri importante din ţările Europei Centrale. În acest caz, preţurile cerealelor sunt chiar ceva mai ridicate decât în portul Brăila. Cerealele destinate exportului pe mare sunt expediate în cele mai multe cazuri la Constanţa, prin calea ferată, din numeroasele gări din judeţ. Numai acelea produse în vecinătatea Dunării şi a braţului Borcea sunt transportate cu şlepuri la Brăila. Costul transportului pe Dunărea între cele două porturi variază între 1.250 şi 1.700 de lei”, notează bancherul Mihăilescu.
Călărăşenii expediau cereale pentru a supravieţui şi aduceau din toate colţurile României alte mărfuri care lipseau din Bărăgan. „Observăm că pentru nevoile judeţului au fost aduce pe calea apei mai multă piatră din judeţul Tulcea şi lemnărie, anume, fag din Banat, salcâm din Oltenia, salcie şi stejar din Durostor(Bulgaria).
În Evul Mediu, comerţ cu sare şi cu vite
Încă din evul mediu, la Călăraşi, localnicii au făcut comerţ cu străinătatea. La Ciocăneşti a existat, se pare, conform lucrării lui Vasile Radu şi Paul Popovici, “Monografia comunei Ciocăneşti. Istoria unei aşezări”, o schelă, adică un mic port, prin care se exportau în Peninsula Balcanică diferite mărfuri, vite, dar în special sare.
Pentru a fi transportată peste fluviul Dunărea cu uşurinţă, bolovanii mari de sare aduşi cu carele se spărgeau de către ciocănaşi. De la numele lor a rezultat numele aşezării, comunaa Ciocăneşti de astăzi, aflată în zona central-sudică a judeţului, la limita cu regiunea Silistra din Bulgaria, pe malul stâng al Dunării.
Vă recomandăm şi:
FOTO Pământ cu bogăţie nesecată. Cum se făcea negoţul cu cereale şi animale în Bărăganul interbelic
FOTO Aşii grădinilor. Cum au transformat bulgarii Bărăganul interbelic în raiul zarzavaturilor
Se încarcă comentariile...
