FOTO Strategii în veşnica bătălie cu pământul a ţăranului român. Comoara de 500.000 hectare din Bărăganul interbelic

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ţărani din Bărăgan, la câmp Foto:calarasiuldealtadata.ro
Ţărani din Bărăgan, la câmp Foto:calarasiuldealtadata.ro

Culturile de toamnă reuşeau cel mai bine în Bărăgan, deşi, în perioada interbelică, pământul se lucra cu utilaje rudimentare, vite, maşini agricole şi unelte puţine. Cu toate acestea, cei 676 de proprietari care administrau câte 25 de hectare fiecare umpleau hambarele.



Experienţele repetate au arătat că în judeţul Ialomiţa se comportă cel mai bine culturile de toamnă, pentru că apa din zăpezi pătrunde mai adânc în pământul arat toamna,iar grăpatul sau tăvălugitul din primăvară opresc evaporarea acesteia, provocată de vânturile puternice. Dacă în 1934, disperarea a fost cuvântul de ordine, deoarece la grâu s-au recoltat puţin peste 500 de kilograme la hectar, iar la orz 427 kg la hectar, în 1938, producţia de grâu a atins cifra record de 16.900 vagoane, în comparaţie cu recolta de 9.015 vagoane a anului 1936 care a fost excepţiona. Ioan.

calarasi interbelic

În monografia judeţului Ialomiţa 1933-1938, întocmită de Ioan I. Mihăilescu, directorul Filialei Călăraşi a Băncii Naţionale şi fin observator al vieţii socio-economice, sunt amintite şi strategiile pe care le aplicau ţăranii în veşnica lor bătălie cu pământul care le dădea hrana cea de toate zilele.

“Pentru reuşita lor se recomandă facerea ogoarelor de toamna şi întrebuinţarea seminţelor selecţionate şi adaptate climei de stepă, din soiurile create de Staţiunea experimentală “Bărăganul”, se precizează lucrarea lui Mihăilescu. De asemenea, acesta spune că proprietarii de pământuri erau sfătuiţi în anii 30 să folosească gunoiul de graj drept îngrăşământ deoarece creşte producţia cu 10%.

calarasi interbelic

Lipsea forţa de muncă

Ţăranul din Bărăgan şi-a dat seama în timp că stă pe o adevărată comoară. Pământul era destul, însă lipsea forţa de muncă. Suprafaţa de teren agricol din Bărăgan era consistentă în acea perioadă, 493.555 de hectare, iar nevoia unor braţe de muncă se simţea acut. Pentru a uşura lucrările la câmp, dar şi pentru a creşte productivitatea, marii proprietari îşi permiteau să aducă oameni din alte judeţe. 

calarasi interbelic

De la Mihăilescu aflăm că „muncitorii erau aduşi din judeţul Prahova, de la Tighina şi Cetatea Albă, aproximativ 2.000 de persoane în două serii. „Unii stau de la 20 mai la 31 august şi sunt folosiţi la prăşitul porumbului şi la seceratul şi treieratul păioaselor, iar alţii sunt aduşi de la 15 septembrie la 15 octombrie pentru culesul porumbului”.

Iarna era mai ieftin

Evident, că pentru munca prestată, oamenii era plătiţi, primind mai mult bărbaţii care putea face, spre deosebire de femei, muncile cele mai grele. Ziua de muncă se plătea astfel: între 25 şi 35 de lei, bărbaţii, între 20 şi 35 de lei, femeile, iar copiii primeau între 15 şi 25 de lei. La aceasta se adăuga mâncarea şi, eventual, transportul.


În lunile februarie şi martie, munca era mai ieftină cu 5 lei pe zi pentru muncile efectuate. Ziua de muncă cu carul(pentru toate muncile) se plătea cu 70 de lei, iar cu două vite, fără car, la diferite munci, fără car, cu 60 de lei. „Ţăranii din judeţul Ialomiţa nu se duc în alte judeţe pentru muncile agricole, deoarece găsesc suficiente angajamente în satele lor, pământul arabil fiind foarte întins, iar populaţiunea rară”, precizează Ioan I.Mihăilescu.
 

calarasi interbelic

Vă recomandăm şi:

FOTO Marii artişti ai României interbelice, îndrăgostiţi de Călăraşi

FOTO Cum făceau speculanţii legea în Bărăganul interbelic

FOTO Cum se făceau producţii-record în Bărăganul anilor 30. La câmp munceau zilieri de peste Prut

FOTO Călăraşiul de altădată. Imagini inedite din oraşul aristocratic, locul unde se mutase comerţul bucureştean

FOTO Cum a făcut ciuma prăpăd în Bărăganul Primului Război Mondial

Călăraşi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite