Dependenţa, refugiu din calea unei traume. Psiholog: „Copiii alcoolicilor au de patru ori mai multe şanse să abuzeze ei înşişi de alcool“
0Psihoterapeuta Alice Donea explică de ce unii oameni cad pradă dependenţei de alcool sau de alte substanţe şi comportamentelor nocive şi cum se pot trata de această afecţiune.
Specialista atrage atenţia că dependenţa dă naştere la dependenţă: şi familia unui pacient netratat poate intra pe acelaşi făgaş, copiii fiind cei mai vulnerabili. Dependenţa apare, de cele mai multe ori, ca un refugiu din calea unei traume. Alcoolul, drogurile, sexul, mâncarea sau munca sunt unele dintre cele mai întâlnite metode prin care oamenii fug de problemele grave cu care se confruntă.
Psihoterapeuta Alice Donea explică faptul că dependenţii sunt oameni care suferă: nu numai că îşi fac rău prin abuzul de anumite substanţe sau comportamente, însă de cele mai multe ori conştientizează această situaţie şi nu pot evada din propriile chingi. Intervenţia specialiştilor devine esenţială atunci când apar efecte vizibile ale acestei afecţiuni, care poate cauza diverse alte probleme la nivel fiziologic sau psihologic, ce pot fi fatale.
„Weekend Adevărul“: Cum se explică psihologic dependenţa?
Alice Donea: Dependenţa se manifestă în orice comportament în care o persoană găseşte plăcere sau o uşurare temporară. De cele mai multe ori, definim dependenţa prin consumul periodic al unei substanţe, însă ea ar putea lua orice formă – cumpărături, sex, jocuri de noroc, mâncare, serviciu, social-media. Problema dependenţei nu este reprezentată de substanţa sau de comportamentul în sine, căci luate individual ele nu creează dependenţă, ci relaţia internă pe care o avem cu acestea. De pildă, alcoolul în sine nu creează dependenţă, însă unii oameni devin dependenţi de alcool; la fel şi munca – în engleză i se spune workaholism.
De ce se întâmplă asta?
Pentru a înţelege mai bine dependenţa, este nevoie să privim dincolo de aceasta, urmărind trecutul unui om care poate a fost încercat de viaţă, găsindu-şi alinarea în consum. Un prim aspect este legat de suferinţă. Persoanele dependente suferă, contrar credinţei universale. Sunt persoane care ajung să piardă tot ce au şi, cu toate astea, pare că nu vor să renunţe.
De ce? Pentru că se simt trişti, neputincioşi, vinovaţi, îşi pierd dorinţa şi motivaţia de a trăi. Un rol important este jucat de creier: toate substanţele care sunt consumate în exces au în comun activarea directă a sistemului cerebral de recompensă, care e implicat în comportamentul de întărire şi în producerea amintirilor. Ajungem să asociem o substanţă sau un comportament cu o amintire plăcută sau cu un sentiment pozitiv, dorind să le utilizăm din ce în ce mai mult. Problema este că, utilizate continuu, acestea devin compulsive şi vor afecta starea de sănătate fizică şi psihică a persoanei.
CERCUL VICIOS AL DEPENDENŢILOR
Cum îşi dă seama o persoană că este dependentă?
Elementul esenţial al dependenţei de orice substanţă îl constituie un grup de simptome cognitive, comportamentale şi fiziologice indicând faptul că individul continuă să consume substanţa în ciuda consecinţelor şi a problemelor persistente sau repetate apărute în viaţa sa sau în cadrul relaţiilor cu cei dragi. Activităţile sociale, profesionale sau recreative pot fi abandonate sau reduse din cauza consumului de alcool, de pildă, iar acesta este continuat deşi persoana recunoaşte că are o problemă fizică sau psihologică cauzată sau amplificată de alcool.
Pentru o persoană dependentă de alcool, toate activităţile zilnice gravitează în jurul substanţei. Nevoia intensă se caracterizează prin dorinţa nestăpânită sau nevoia urgentă de a bea şi se poate manifesta în orice moment. Devin astfel participanţi activi în propriul iad, simţindu-se prinşi ca într-o plasă din care nu mai au scăpare, deşi poate că îşi doresc acest lucru.
Există mai multe etape ale dependenţei?
Da. Când se instalează dependenţa psihică, se observă modificarea stării afective prin consumul substanţei, anticiparea consumului şi evocarea cu plăcere a momentelor de consum. Ulterior, urmează dependenţa fizică, aceasta manifestându-se printr-un tremor al mâinilor şi al palmelor atunci când nu mai consumă substanţa pentru o perioadă mai îndelungată, apar dificultăţi de coordonare a mişcărilor, stare de greaţă, tulburări ale somnului şi agitaţie psihomotorie.
Ce alte probleme cauzează această tulburare?
Alcoolul e cea mai larg răspândită substanţă utilizată în scop adictiv şi, consumat în exces, poate avea consecinţe serioase, atât fizice, comportamentale, dar şi psihice. Persoana continuă să consume alcool în situaţii cu risc, deşi e conştientă de consecinţele negative. La nivel fizic, simptomele includ indigestie, gastrită, ulcer gastric, ciroză hepatică, hipertensiune, neuropatie periferică şi deteriorarea severă a memoriei. Consecinţe comportamentale pot fi problemele de conduită, iar performanţele la locul de muncă pot fi afectate din cauza efectelor consumului prelungit. Simptomele emoţionale şi psihice includ riscul crescut de suicid, stări de anxietate, insomnie, depresie.
„TRATAMENTUL E PERSONALIZAT ŞI
NECESITĂ COMPASIUNE“
Cât de dificil este drumul până la renunţare?
Persoanele cu tulburări de dependenţă pot fi conştiente de problema lor, dar nu pot să o oprească, în ciuda eforturilor. Un factor de risc este faptul că persoana se identifică tot mai mult cu rolul social de consumator de alcool, devenind din ce în ce mai rezistentă la schimbare. Startul tratamentului poate să însemne parcurgerea mai multor etape: dezalcoolizarea, psihoterapia, recuperarea psihologică şi comportamentală într-o clinică sau într-un centru, participarea la grupuri de suport pentru abstinenţi.
Care sunt paşii în tratarea unui astfel de pacient?
Primul pas către recuperare e conştientizarea faptului că o anumită substanţă sau comportament a devenit o problemă ce afectează calitatea vieţii. Tulburarea consumului de alcool se poate trata prin: psihoterapie, medicaţie pentru tratarea unor comorbidităţi psihologice, dacă acestea există, tratament post-cură prin internarea într-un centru specializat şi participarea regulată la grupuri de sprijin.
Tratamentul dependenţelor este personalizat şi necesită compasiune, empatie şi sprijin atât din partea familiei, cât şi a profesioniştilor. Psihoterapia e foarte eficientă în tratamentul alcoolismului. În cadrul şedintelor de psihoterapie se discută despre problema dependenţei, cauzele acesteia, evoluţia şi modalităţile de tratament ale dependenţei.
Cum poate fi convins un dependent să aleagă calea vindecării?
Încercaţi să găsiţi un profesionist pentru a discuta cu persoana ce suferă de această tulburare. Profesioniştii folosesc o abordare proactivă pentru a-i convinge să accepte ajutorul pentru schimbare. Aflaţi motivele pentru care persoana nu doreşte să primească ajutor: cereţi-le să enumere cinci motive pentru care nu vor să accepte ajutorul. La început, există posibilitatea să spună diverse lucruri pentru a justifica efectele nocive ale consumului de alcool. Continuaţi să angajaţi persoana să încerce să descrie motivele reale pentru care refuză să primească ajutor.
Odată ce veţi primi răspunsurile, scrieţi-le pe o foaie de hârtie şi oferiţi-vă înţelegerea şi disponibilitatea prin determinarea unor soluţii pentru aceste bariere. Contactaţi un profesionist pentru a sparge barierele lor de a accepta ajutor şi pentru a oferi soluţii la orice problemă. Discutaţi, nu certaţi: nimeni nu vrea să fie certat sau să se simtă ameninţat. Vorbiţi sincer cu ei, fără a minimaliza suferinţa sau efectele negative pe care aceştia le resimt. Prezentaţi-le riscurile la care se expun, însă faceţi acest lucru într-un mod asertiv. Oferiţi-le speranţă şi un scenariu pozitiv.
În ce fel e afectată viaţa unei familii atunci când apare această problemă?
Alcoolismul în cadrul unei familii este o problemă care poate distruge relaţiile sau poate provoca o distanţare serioasă între membri. Impactul asupra copiilor este extrem de puternic. Efectele utilizării abuzive a alcoolului de către un părinte pot fi semnificative şi de lungă durată, pentru că, în multe situaţii, este puţin probabil ca un copil să aibă sprijinul părintelui, deoarece comportamentul părintelui este esenţa problemei. Abuzul de alcool perturbă, de asemenea, rutinele copiilor, cum ar fi orele de masă şi de culcare, de care copiii au nevoie pentru o dezvoltare emoţională sănătoasă.
Expunerea timpurie la abuzul de alcool poate creşte, de asemenea, înclinaţia copilului de a avea o relaţie problematică cu alcoolul. În general, copiii persoanelor care abuzează de alcool au de patru ori mai multe şanse să abuzeze ei înşişi de alcool. Un impact semnificativ se observă şi asupra relaţiei de cuplu. Dintre cuplurile căsătorite care intră în altercaţii fizice, aproximativ 60-70% abuzează de alcool.
Specializată în hipnoterapie
Alice Donea
Are formare în psihoterapie cognitiv comportamentală şi hipnoterapie şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul unei clinici private din Capitală.
A făcut un rezidenţiat clinic la Spitalul de Psihiatrie „Dr. Constantin Gorgos“ din Bucureşti şi are un masterat în Evaluare şi Intervenţie în Domeniul Educaţional.
A activat şi în cadrul Fundaţiei Estuar şi al Fundaţiei Grigore.Bucureşti
Vă mai recomandăm şi:
Poliţist ca-n Vestul Sălbatic: şi-a răpit suspectul ca să-l ancheteze dezbrăcat, în câmp
Se încarcă comentariile...
