Secretul murăturilor cu saramură de izvor, puse de experimentații legumicultori din Buzău VIDEO

În plin sezon al murăturilor, în comunitățile buzoiene de pe Valea Slănicului, gospodarii îşi pregătesc conservele de iarnă cu saramura care izvorăşte din pământ. Oamenii pun gogonele, castraveţi sau varză direct în apa sărată de munte. Obiceiul este întâlnit până aproape de orașul Buzău, în cel mai mare bazin legumicol din regiune.

Pentru a afla cât mai multe despre această activitate, am mers în comuna Mărăcineni, în gospodăria lui Gheorghe Manole, unul dintre grădinarii care cultivă din tată-n fiu apreciatele legume de Buzău.

L-am găsit în timp ce pune murăturile, ajutat de un unchi de la care a aflat multe din tainele activității casnice pe care o repetă an de an, ca și cum ar fi un ritual dedicat gogonelelor. 

„Cea mai apetisantă va fi roșia aceasta pârguită. Bine, bune sunt și gogonelele verzi, dar imaginați-vă cum le așezați pe farfurie, felii. Înainte, am pregătit țelina și hreanul pentru că necesită mai mult efort”, spune Gheorghe Manole, legumicultor din Mărăcineni, satul Potoceni.

Toate legumele care merg la murat sunt naturale, spun cei doi gospodari, care ne asigură că în butoiul de 30 de litri folosit de ei intră numai gogonelele, conopida și ardeii pe care i-au adunat din ograda proprie.

„Cel puțin noi, nu știu alții cum, le avem pe astea ale noastre, neatacate, naturale, nestropite. În butoiul cu murături întotdeauna trebuie să își facă loc ardeiul, ardeiul de orice tip, gras, gogoșar, poate și capia”, declară Aurel Manole, unchiul gazdei noastre.

Grădinarii de lângă Buzău au devenit experți în conservarea legumelor și fructelor. Gospodarii bătrâni au încercat tot felul de combinații, de-a lungul anilor, și au perpetuat doar acele rețete care garantează producerea celor mai gustoase și crocante murături.

„În afară de binecunoscutul hrean, un obicei al nostru este acela să punem și lăstari de vișin, atât frunzele, cât și partea lemnoasă”, ne spune Gheorghe Manole.

Odată culese din grădină, ingredientele sunt spălate bine, curățate, apoi îndesate în butoi, împreună cu țelina și crengile de vișin. Crenguțele de vișin și țelina compun stratul de la baza butoiului. Dar, gospodarii din Mărăcineni mai folosesc un ingredient minune, pe care îl aduc cu bidoanele de la munte.

Peste ghiveciul de legume proaspete din butoi, localnicii din Mărăcineni toarnă saramură adusă de la un izvor din comuna Mânzălești, înconjurată de coline albite de la sarea care se găsește la suprafață. Apa care izvorăște de aici este atât de sărată încât trebuie îndoită cu multă apă dulce.

„La o găleată, un litru va fi saramura, nouă litri va fi apa. Asta este compoziția”, ne explică gospodarul din Mărăcineni. 

Saramura care iese din pământ, în zona Mânzălești, este folosită în fiecare toamnă la prepararea conservelor, în toate gospodăriile din satele de pe Valea Slănicului.

Saramura de la izvor este bună la orice. La stânele din apropiere, este folosită la conservarea brânzei de oaie, iar în perioada Crăciunului, după ignat, este numai bună pentru conservarea slăninei de porc, că să țină șoriciul moale.