Plantă folosită la prepararea Sfântului Mir, aclimatizată la Banca de Resurse Vegetale Genetice Buzău
0Planta care dă parfumul mirului a fost aclimatizată de cercetătorii români. Uleiul extras din floarea Cistus Ladaniferus, „trandafirul de rocă”, este ingredientul-cheie în compoziţia celui mai vechi parfum pe nume Kyphi, numit de egipteni „Lacrimile zeului Osiris“.
Planta de o frumusețe aparte provine din sudul Europei și nordul Africii. A fost aclimatizată de cercetătorii Băncii de Resurse Genetice Vegetale (BRGV) Buzău, singurul loc din România în care crește. Are frunze verzi cărnoase și flori mari, cu petale roz-purpurii sau alb-gălbui, cu pete grena în apropierea staminelor.
„Cistus Ladaniferus este o plantă nu doar frumoasă, ci și foarte parfumată. Toate organele vegetative ale acestei plante secretă o rășină, numită labdanum, care este folosită în industria parfumurilor. Chiar de la o sută de metri poate fi simțit mirosul acestei plante, atunci când este cald”, declară cercetătorul Costel Vânătoru, directorul Băncii de Resurse Genetice Vegetale Buzău.
Cistus Ladaniferus - sau trandafirul de rocă - înflorește în general în perioada primăverii și a verii. Produce o rășină aromată pe frunze și tulpină, cu multe proprietăți. Extrasul absolut de labdanum este folosit de multă vreme în industria parfumurilor, fiind în Antichitate un ingredient-cheie din compoziția celui mai vechi parfum, Kyphi, pe care egiptenii îl numeau și „Lacrimile zeului Osiris”.
Produsele obţinute din trandafirul de stâncă se regăsesc sub formă de pulberi, ierburi, uleiuri esenţiale şi hidrosoli, dar și apă florală. Uleiul extras din plantă este considerat elixir împotriva îmbătrânirii. Potrivit cercetătorilor buzoieni, din semințele acestei specii se pot obține inclusiv făinuri pentru industria alimentară.
„Acest labdanum se poate folosi în produsele de patiserie, în fabricarea gumei de mestecat și alte asemenea. Bineînțeles că și o ceară specială se poate fabrica din această rășină”, precizează Bianca Mușat, cercetător în cadrul BRGV Buzău.
Planta, cunoscută pentru aroma sa intensă și persistentă, este utilizată în mai multe domenii, inclusiv ca sursă primară pentru un important produs bisericesc - mirul.
Esența secretată de plantă este folosită în acest prețios amestec, în special pentru notele sale lemnoase, ambră și balsamice.
„Planta este cunoscută de foarte mult timp și folosită inclusiv în cultul bisericii, la prepararea Sfântului și Marelui Mir, pe care Biserica Ortodoxă îl face. Din această plantă, alături de alte plante se prepară uleiul folosit la Mirungere, la Botez, după o rânduială bine stabilită de Sinodul Bisericii”, declară cercetătorul buzoian.
Sfântul și Marele Mir este preparat din uleiuri esențiale de la zeci de plante și nu poate fi sfințit decât de Întâistătătorul unei Biserici Ortodoxe autocefale. Prepararea are loc întotdeauna în primele trei zile din Săptămâna Mare, iar sfințirea se face la Liturghia din Joia Mare a Săptămânii Patimilor Domnului.
Specialistul în horticultură Costel Vânătoru, absolvent și de Teologie, spune că, deși mirul are în compoziție zeci de plante, Cistus Ladaniferus are un rol determinant în conturarea aromei finale și a consistenței uleioase.
„Prepararea Sfântului și Marelui Mir se face dintr-un număr mare de plante, principalul fiind nardul. Peste 60 de plante contribuie la prepararea sfântului și marelui mir, iar Cistus Ladaniferus intră și ea în compoziție pentru aroma sa puternică și uleiul fin pe care îl produc țesuturile secretoare”, spune Costel Vânătoru, directorul Băncii de Resurse Vegetale Genetice din Buzău și membru asociat al Academiei de Științe Agricole și Silvice a României.
Conform cercetătorilor din Buzău, deși plantele suferă, în general, din cauza bolilor, dăunătorilor și, pentru combaterea lor fiind utilizate substanțe chimice, această plantă este rezistentă și are chiar proprietăți în a proteja celelalte plante de cultură
„Acest arbust care poate atinge până la 2 – 2,5 metri își menține foliajul verde și peste iarnă. La noi plantele au ajuns până la 1,5 metri, sunt tinere. Ne-a fost teamă ca gerul de peste iarnă să nu afecteze planta, însă nu. Ea s-a adaptat foarte bine, nu s-au depistat boli, dăunători și sperăm ca ușor să putem să producem și semințe, pentru că deocamdată o înmulțim pe cale vegetativă”, explică directorul BRGV Buzău.
Planta, care înflorește doar o dată pe an, are peste 180 de morfotipuri în funcție de zonele de origine, din nordul Africii și până în Peninsula Iberică sau sudul Franței, fiind endemică în Maroc, Algeria și provincia Malaga din sudul Spaniei.
Se încarcă comentariile...
