Boala devastatoare care amenință copiii românilor. Primele semne apar de la vârsta de trei luni. La ce trebuie să fie atenți părinții VIDEO

Rahitismul, cunoscut și sub denumirea de „boala rahitică“, este o afecțiune care afectează dezvoltarea oaselor la copiii mici datorită unei deficiențe de vitamina D, calciu sau fosfor.

Statisticile arată că peste 70% dintre copiii de până în trei ani din țara noastră suferă de rahitism, în forme mai uşoare sau mai severe.

Potrivit medicilor, poluarea tot mai accentuată a mediului, în special în oraşe, și lipsa expunerii la ultraviolete au drept consecinţă răspândirea rahitismului, mai puţin la ţară sau în localităţile de pe litoralul Mării Negre.

Rahitismul, cunoscut și sub denumirea de „boală rahitică“, este o afecțiune care afectează dezvoltarea oaselor la copiii mici ca urmare a unei deficiențe de vitamina D, calciu sau fosfor.

Vitamina D este esențială pentru absorbția calciului și fosforului din intestine, iar deficiența sa poate duce la o mineralizare deficitară a oaselor, ceea ce provoacă rahitismul.

„Poate să fie un deficit nutrițional printr-un aport inadecvat de alimente bogate în vitamina D sau printr-o expunere neadecvată la razele ultraviolete solare, poate fi un deficit congenital la sugarii proveniți din mame cu deficit de vitamina D sau un deficit de vitamina D secundar în sindroame de malabsorbție sau la copiii care au tratament îndelungat cu anticonvulsivante”, precizează dr. Gina Anica, medic primar pediatrie la Spitalul Județean de Urgență Buzău.

Simptomele rahitismului apar după vârsta de trei luni și se pot întinde trei ani, în perioada de creștere. Cele mai multe fac referire la deformări ale unor segmente osoase, efecte importante care afectează calitatea vieții mai târziu.

Simptomele pot varia în funcție de severitatea rahitismului, dar pot include durere și sensibilitate la nivelul oaselor, deformări osoase, în special la nivelul picioarelor, înălțime redusă, întârzierea dezvoltării motorii și dentare, spasme musculare și fragilitate osoasă.

„Clinic, în principiu, se observă pe la vârsta de trei luni, o deformare a scheletului, a craniului, oasele sunt mai moi, apare craniotabes, avem bose frontale, o deformare a toracelui, a coastelor, o deformare a membrelor, a coloanei vertebrale la copii mai mari, cu apariția scoliozei, a cifozei, cu deformări de bazin”, spune medicul buzoian.

Cel mai important efect al carenței de vitamina D o reprezintă scăderea rezistenței la infecții, mai ales la infecțiile respiratorii. Copiii răcesc mult mai des și fac complicații.

Medicul pediatru poate efectua un examen fizic și poate solicita analize de sânge pentru a măsura nivelurile de calciu, fosfor și vitamina D în sânge. De asemenea, radiografiile pot dezvălui semne ale rahitismului, cum ar fi deformări osoase.

„Ca și anemia, din păcate și rahitismul este frecvent. Sunt destul de multe cazuri și trebuie să acordăm o atenție deosebită, împreună cu medicii de familie, împreună cu familia, pentru a preveni administrarea tratamentului, a antibioticului în exces”, declară medicul Gina Anica.

Simptomele apar încă de la primele luni de viață. SURSA Arhivă

Prevenirea rahitismului la copii implică asigurarea unei alimentații adecvate, care să includă suficiente surse de vitamina D, cum ar fi laptele fortificat, peștele gras și expunerea la soare. De asemenea, este important să se urmeze recomandările medicului cu privire la suplimentarea cu vitamina D, în special pentru copiii care prezintă factori de risc.

„Întotdeauna am insistat pe alimentația la sân, pe alăptat. Laptele matern asigură o mult mai bună absorbție a vitaminei D3. Dacă nu se poate, există și preparate, formule de lapte praf îmbogățite cu vitamina D3, o diversificare corectă după care, alimentația cu gălbenuș de ou, alimente bogate în vitamina D3, gălbenușul de ou sau peștele. Dacă copilul nu acceptă peștele, există și uleiul de pește, există produsele care conțin ulei de pește”, spune medicul Gina Anica.

Rahitismul este tratat în principal prin suplimentarea cu vitamina D, calciu și fosfor, sub supravegherea unui medic. În unele cazuri severe pot fi necesare intervenții chirurgicale pentru corectarea deformărilor osoase.