Bărăganul, ţinutul măturat de fenomene extreme. Climatul este specific stepei

Câmpia Bărăganului este teritoriul din România în care natura se dezlănţuie cu toată forţa şi iarna şi vara. În anotimpul cald, este supus fenomenelor extreme precum furtuni de praf sau secetă, care deteriorează solul, iar iarna este expus celor mai puternice viscole. Potrivit istoricilor, numele Bărăgan ar proveni din vechiul cuvânt turcic «Buragan» care înseamnă vârtej, furtună, vifor, o trăsătură a climatului specific ţinuturilor de stepă.

Câmpia Bărăganului este delimitată în sud şi est de Dunăre, iar în nord de râul Buzău. Limita vestică este un aliniament care uneşte localităţile Buzău-Urziceni-Budeşti-Olteniţa.

Evocat în operele marilor scriitori ai literaturii române, Bărăganul îşi trage numele dintr-un cuvânt turcic, Buragan, care înseamnă  vârtej, furtună sau vifor. 

Istoricul Constantin C. Giurescu menţionează că Buragan înseamnă, în vechea turcă, „furtună”, „vîrtej”, „vifor”. La rândul său, Nicolae Iorga preciza că termenul atestat pentru prima dată în anul 1597 provine de la Pecenegi, dacă nu de la vechii sciţi turanici, pentru a numi aspectele deşertului, „bărăgan” şi „curgan”. 

Ţinutul dur al Bărăganului este evocat şi în operele marilor scriitori. „Ciulinii Bărăganului“ este numele romanului scriitorului Panait Istrati, în care autorul prezintă obieciurile şi tradiţiile specifice zonei de câmpie, la începutul toamnei, când în câmpia Bărăganului ciulinii smulşi de vânt se lasă purtaţi pe drumuri.

Câmpia Bărăganului se află în sud-estul României şi este cunoscută pentru vegetaţia de stepă, aspect generat de climatul deosebit de aspru. Verile sunt foarte fierbinţi şi uscate iar iernile, foarte geroase cu bătăi de crivăţ. 

De ce este Bărăganul cea mai aspră zonă a ţării

Vântul şi precipitaţiile insuficiente sunt problemele grave ale Bărăganului, susţine academicianul Costel Vânătoru, de la Staţiunea de Cercetare Legumicolă Buzău.

”Prima mare problemă în această parte a ţării este cea a precipitaţiilor. Pentru a avea culturi bune, noi avem nevoie de un regim al precipitaţiilor de 800 de litri pe metru pătrat însă aici media se subţiază la 500 şi chiar sub 500 de litri pe metru pătrat anual. Este deci un deficit foarte mare de apă anual. Sunt foarte puţini anii în care precipitaţiile sunt repartizate uniform”, spune cercetătorul buzoian.

Majoritatea suprafeţelor din Bărăgan sunt afectate de procesele de degradare, la extinderea acestui pericol contribuind o serie de factori naturali. Este vorba despre creşterea frecvenţei şi intensităţii perioadelor secetoase, pe fondul unei încălziri globale.

Este dăunător şi factorul antropic precum precum cultivarea excesivă a terenurilor, de tip monocultură, efectuarea lucrărilor solului perpendicular pe curbele de nivel, degradarea păşunilor prin suprapăşunat, creşterea demografică etc.

Secetele îndelungate intensifică procesele de degradare a terenurilor, care la rândul lor accentuează aceste perioade cu deficit de apă. Peste aceste aspecte se suprapune şi efectul eolian foarte agresiv. 

”Marea problemă a Bărăganului este aceea că în 305 zile din an bate vântul cu peste 4 metri pe secundă, deci peste 40 de kilometri pe oră. Aceste vânturi deranjează foarte mult plantele şi afectează profund solul. Vântul usucă solul, mai ales că aici vorbim deja de un deficit, apare fenomenul de crustă, apoi cel de eroziune a solului, deci de degradare accentuată. Vântul este factorul principal care contribuie la tasarea solului, este cel care bătătoreşte pământul”, spune cercetătorul Costel Vânătoru.

Efectul distructiv al curenţilor puternici de aer este consecinţa distrugerii perdelelor forestiere de pe culoarul direct al crivăţului, spune Vânătoru. 

”Noi avem în această zonă trei tipuri de vânturi. Cel mai periculos pentru Bărăgan este crivăţul, care se formează în taigaua sisberiană şi îşi arată forţa aici. Neîntâlnind obstacole este foarte puternic. Mai avem şi austrul, care vine cu forţă în timpul iernii, dar este oarecum atenuat de arcul Carpaţilor, fiind un vânt mai domol. Mai avem de asemenea, un vânt de vară, Băltăreţul. De multe ori bate fără să aducă precipitaţii şi de aceea a fost numit şi Sărăcilă în popor. Aduce ploi de vară în cantităţi nesemnificative”, spune Costel Vânătoru. 

Bărăganul, în pericol de deşertificare

Comunităţile din acest areal se confruntă frecvent cu fenomene extreme ale naturii, care sunt amplificate în ultimele decenii de încălzirea globală, conform unor studii. Specialiştii au constatat inclusiv tendinţa de degradare, deşertificare, a terenurilor din Bărăgan.

Potrivit tezei de doctorat a ing. Andrei George Vrînceanu, de la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie Bucureşti, ”observaţiile din cadrul staţiilor meteorologice au arătat o creştere seminficativă a temperaturii aerului şi solului în intervalul mai-august, care se suprapune peste deficitul de precipitaţii care caracterizează acest interval, favorizând astfel declanşarea proceselor de degradare-deşertificarea, fenomen ce caracterizează întreaga Câmpie Română, Dobrogea şi cea mai mare parte a Moldovei”.

Principalele procese de degradare fizică care induc riscul de apariţie a fenomenului de deşertificare sunt destructurarea agregatelor de sol şi apariţia crustei, la care se adaugă fenomenul de eroziune hidrică şi eoliană. 

Sub aspect chimic şi biochimic principalele procese de degradare care amplifică riscul de apariţie a deşertificării este scăderea fertilităţii prin reducerea conţinutului de materie organică şi salinizarea solurilor.