Dan Iosif, înmormântat cu onururi militare

În plin scandal legat de dosarele Revoluţiei şi mineriadelor, un simbol al evenimentelor tulburi din decembrie '89, Iosif Dan, alintat de prieteni "Ioşca", va fi condus, azi, pe ultimul

În plin scandal legat de dosarele Revoluţiei şi mineriadelor, un simbol al evenimentelor tulburi din decembrie '89, Iosif Dan, alintat de prieteni "Ioşca", va fi condus, azi, pe ultimul drum.

Fost parlamentar şi cavaler al "Ordinului Serviciului Credincios", Ioşca va fi înmormântat, în jurul orei 13.00, cu onoruri militare, la Cimitirul Eroii Revoluţiei. Trupul său neînsufleţit va fi însoţit de numeroşi revoluţionari pe traseul Palatul Parlamentului-Piaţa Revoluţiei-Piaţa Universităţii. Odată cu înhumarea sa, rebelul revoluţionar va duce în mormânt numeroase secrete. Secretele din decembrie '89. Şi de după.

Secretele Revoluţiei, în mormântul unui revoluţionar rebel?

Secretele Revoluţiei şi ale mineriadelor. Secretele conturilor lui Ceauşescu. Secretele genţilor cu dolari din avionul prăbuşit la Baloteşti. Secretele alegerilor (în special ale celor din '96). Secretele avatarurilor FSN/PDSR/PSD. Secretele din cealaltă anticameră ("pentru şmecheri") a lui Ion Iliescu. Secretele alegerii lui Năstase premier şi preşedinte (de partid).

Secretele vânătorilor. Ale vânătorilor VIP, la români. Secretele RAFO. Secretele lui Burebista. Mai precis, ale aşa-zisului "tezaur al lui Burebista", din care nişte procurori au găsit, în anul de graţie 2007, prin America, nişte brăţări. Nişte aşa-zise brăţări dacice. Din aur transilvan. Aur de la Roşia Montană. Deci, secretele "afacerii Roşia Montană"? De ce nu?!

Toate acestea pot fi inventariate ca posibile secrete, scornite de diverse bârfe sau cât se poate de reale, secrete pe care Dan Iosif le-ar duce cu el în mormânt. Definitiv. Şi, odată cu acestea, tot în mormânt vor ajunge şi secretele lui personale. Tot atâtea întrebări fără răspuns. A murit Dan Iosif sărac? Dacă nu, cui îi va rămâne vila lui din Primăverii (după ce va fi câştigată în proces)? Dar vila de la Grădiştea? Dar conturile, dacă acestea există? Alte întrebări.

De ce s-a defectat instalaţia de fizioterapie de la Fundeni chiar când i-a venit rândul lui Dan Iosif? De ce Dan Iosif a trebuit să moară departe de ţară, în inima Siberiei, într-o clinică frecventată şî de către demnitarii de la Kremlin? L-au ajutat pe Dan Iosif să ajungă la acea clinică VIP-uri, oameni foarte sus-puşi, din ţară şi/sau din străinătate?

De ce a vrut creştinul Dan Iosif să fie incinerat şi nu înmormântat? A dorit el să rupă, prin foc, un lanţ al unor fapte cumplite, dar predestinate? A vrut el, veşnicul rebel, să facă astfel un ultim pariu, o ultimă REVOLUŢIE: cu şi împotriva destinului? Un destin greu de înţeleles?

Destinul familiei Dan? Dincolo de toate aceste întrebări fără răspuns, un lucru e sigur: Ioşca a murit de cancer, de ziua lu' Nea Nicu, cel pe care l-a dat joş în '89. Şi a mai murit, ca un făcut, chiar atunci când procurorul general Laura Codruţa Kovesi a infirmat urmărirea penală împotriva lui Ion Iliescu. Şi, âmplor sau nu, a murit chiar în luna mult dragă lui, decembrie.

Cu puţin înainte ca România să comemoreze 18 ani de la evenimentele, a tulburi, din decembrie '89. Tot atâţia ani de mistere, dar şi de neîmpliniri judiciare. Din partea celor care sunt datori, cel puţin cu privire la Revoluţie şi mineriade, să afle ADEVĂRUL.