Bucureşteanul Alexandru Stoian: „Din contabil-şef am ajuns vagabond-şef!“

Bucureşteanul Alexandru Stoian (51 de ani) trăieşte ca un vagabond de mai bine de 17 ani, iar în urmă cu două săptămâni a plătit străzii „chiria“, cum îi place lui să spună. „O chirie cam scumpă. Mi-a luat picioarele. Mi-au degerat şi medicii mi le-au tăiat!“, ne-a spus Alexandru.

Alexandru Stoian a fost dus la Spitalul Griviţa de o echipă a organizaţiei Samusocial, un serviciu mobil de urgenţă pentru persoanele fără adăpost. „După ce a fost operat, l-am dus într-un adăpost, în casa unor călugări din Bucureşti. Ei îl vor îngriji până se va face bine, iar noi îi vom reface actele de identitate şi de studii pentru a fi reintegrat. Ştim că are doi veri în Bucureşti, poate unul dintre ei va dori să-l ia în spaţiu ca să-i facem buletin", ne-a spus Monica Tăutul, reprezentanta Samusocial. Bucureşteanul povesteşte cu nostalgie despre viaţa lui de dinainte de a ajunge vagabond. „Acum 20 de ani, dacă-mi spunea cineva ce va urma, nu l-aş fi crezut. Părinţii mei erau oameni respectaţi, mama era soră-şefă la Giuleşti, acolo unde m-am născut şi eu, tata a lucrat în armată. Eu am făcut ASE-ul, dar eram şi pasionat de artă. Am sculptat şi am pictat în tinereţe", ne-a mai spus Alexandru Stoian.

“Dacă-mi spunea cineva acum 20 de ani că voi deveni boschetar, aş fi spus că glumeşte. Părinţii mei erau oameni respectabili şi eu aveam planuri mari cu viaţa mea!"
Alexandru Stoian om al străzii

Tatăl a murit, mama s-a sinucis, soţia l-a părăsit

În al treilea an de facultate şi-a cunoscut viitoarea soţie, care era studentă la Cibernetică. „Ne-am căsătorit imediat şi am luat-o în casa părinţilor mei, un apartament foarte mare din Militari, dat de armată. După facultate m-am angajat la Uzinele 23 August unde în câţiva ani am ajuns contabil-şef", şi-a amintit bărbatul. După Revoluţie însă, totul s-a năruit. Tatăl său a murit şi mama sa s-a sinucis la scurt timp, aruncându-se de pe bloc. „Nu mai puteam locui în casa aceea, aşa că am hotărât să o vând. Am găsit repede un cumpărător şi urma să-mi iau altă locuinţă, în altă zonă a Capitalei.

Dar m-am apucat de băut, banii s-au dus şi soţia m-a părăsit", a mai spus Alexandru. Alexandru crede că pierderea picioarelor este un semn că trebuie să-şi refacă viaţa. Acum se chinuieşte să meargă din nou, chiar dacă din tălpi i-au rămas nişte cioturi. Spune că nu suportă scaunul cu rotile pe care i l-au dat călugării care-l îngrijesc şi că vrea să meargă ajutat de un cadru. „De când am fost operat nu am mai băut, iar aici la călugări nu am cum să beau. Mi-e greu, sufăr, dar sper să scap de viciul ăsta care m-a adus aici. Cei de la Samusocial mă vor ajuta să-mi fac acte şi poate voi avea şansa la o nouă viaţă. Acum sunt o persoană inutilă", şi-a încheiat Alexandru, trist, povestea.