Braşov: Steaua i-a provocat cea mai mare dezamăgire lui Viorel Moldovan
0
Antrenorul de 37 de ani, originar din Bistriţa, a evoluat în sezonul 1997 / 1998 în Anglia, la Coventry City, iar în perioada 2000 - 2004 a activat ca jucător la Nantes, în Franţa, devenind campion în „Hexagon”.
„Am învăţat foarte multe în acea perioadă. În primul rând am primit educaţia şi spiritul fotbalului de înaltă performanţă. În Anglia se pune mult suflet, trebuie să dai totul pe teren, altfel rişti să ai necazuri cu suporterii. Fotbalul britanic se bazează pe multă forţă şi ai nevoie de o comdiţie fizică de invidiat. În Marea Britanie mi-am dezvoltat masa musculară şi m-am călit pentru viitor”, a precizat fostul internaţional.
Moldovan recunoaşte că cele mai mari satisfacţii pe plan profesional le-a cunoscut la FC Nantes. „Franţa are un fotbal extrem de bine organizat, iar fotbaliştii sunt cei mai importanţi. De la pitici se pune mare preţ pe pregătire şi ai parte de cei mai buni antrenori. Şcoala franceză de fotbal este, după părerea mea, cea mai dezvoltată din Europa. Condiţiile de pregătire sunt ireproşabile”, crede bistriţeanul.
Amintiri neplăcute
Tot în sezonul competiţional 2003/2004, „Vio” a evoluat câteva luni la gruparea arabă Al Wahda. Perioada petrecută la arabi a fost cea mai dificilă din cariera profesională a actualului tehnician al braşovenilor: „Nu m-am adaptat sub nicio formă. Era extrem de cald, în miezul zilei se înregistrau circa 50 de grade. Ne antrenam la 7 dimineaţa, când se înregistrau numai 30 de grade. Viaţa este foarte grea acolo, mai ales ca fotbalist îţi este şi mai greu să supravieţuieşti. Chiar dacă urma să primesc foarte mulţi bani într-un an, după două numai o lună am renunţat fiindcă aveam deja probleme de sănătate. Banii erau deja pe planul secund”.
„Sfertul” de coşmar cu Steaua
În 2007, la sfertul de finală din Cupa UEFA, dintre Rapid şi Steaua, Viorel Moldovan a trăit o nouă dezamăgire, giuleştenii fiind eliminaţi de echipa din Ghencea. „Am avut parte de un sezon de excepţie alături de Răzvan Lucescu, Nae Constantin sau Dani Coman. Am trăit clipe de neuitat, dar noaptea aceea în care am fost nevoiţi să ne recunoaştem învinşi a fost un coşmar. Ştiam că Steaua nu a fost cu nimic mai bună în acele momente, dar cu toate acestea ne-au eliminat. Nu degeaba am plâns ca un copil la finalul dublei confruntări. Şansa a fost de partea lor. Fotbalul mi-a dat o mare palmă atunci, dar am trecut până la urmă peste aceste amintiri neplăcute”, rememorează fostul atacant.