Şcoala de box de la Botoşani, „fabrică” de campioane. Aici s-a născut legenda fetelor cu „pumnii de fier”

Clubul Sportiv Botoşani este de opt ani pepiniera de campioane la box feminin pentru România. Structura genetică a fetelor crescute pe malul Prutului, greutatea pumnilor şi îndârjirea, spun antrenorii, sunt secretele succesului în ring.

Ancuţa Atomei (20 de ani) se trezeşte în fiecare dimineaţă între 6.30 şi  7.00, mănâncă un ou crud, îşi îmbracă treningul, îşi pune gluga pe cap şi începe cu o alergare uşoară. După aproape o oră de alergare, ajunge la  Clubul Sportiv Botoşani, la sala de box a lui nea Vicky, cum îl ştiu boxerii din Botoşani pe antrenorul lor, Victor Apetrei.

Continuă să facă exerciţii fizice, trage de fiare, sare coarda şi loveşte cu  sete în sacii de box. Dă în ei până îi amorţesc braţele sub cadenţa vocii  lui nea Vicky: 1-2, 1-2-3. Fără să îi pese de oboseală, intră în ring şi  luptă. Are un partener de ring, un tânăr de la Clubul Sportiv. După serii  repetate de pumni, îşi înghesuie adversarul în colţ şi aproape că îl pune la  pământ. Continuă cu o detensionare uşoară a muşchilor, face un duş şi merge la masă.

După-amiază, mai face un antrenament uşor, iar seara se uită la televizor,  ascultă muzică sau, dacă are bani, merge la un suc. De alcool şi de ţigări  nici nu se atinge. A doua zi, o ia de la capăt şi aşteaptă momentul să urce în ring şi să lupte. Aşa arată o zi din viaţa campioane la box.

DOI ANI LA RÂND, CAMPIOANĂ NAŢIONALĂ

Ancuţa Atomei, o tânără de aproape 1,90 şi 81 de kilograme, reprezintă  Clubul Sportiv Botoşani la campionatele naţionale şi este noua senzaţie a boxului feminin românesc. A revendicat titlul de campioană naţională la  box doi ani la rând, în 2013 şi în 2014, învingând de multe ori prin KO. „Ancuţa este un fenomen. Este puternică, are statură şi «răutate» în ring. Munceşte pe rupte şi are toate şansele în box“, spune antrenorul Vicky  Apetrei.

Povestea Ancuţei a început acum patru ani, pe când avea doar 16 ani. A fost  adusă de un prieten la sală şi aşa s-a apucat de box. „Nici nu ştiam că o  să-mi placă. Eu am făcut baschet înainte şi era ciudat. Nu eram sigură că mă  voi ţine de box. Când am intrat însă în sală şi am început antrenamentele,  prima dată aşa, ca să văd despre ce este vorba, m-am hotărât. Voiam deja să fac box“, spune Ancuţa Atomei.

După ce a obţinut titlul de campioană naţională la începutul acestui an,  Ancuţa a fost selectată în lotul naţional şi va reprezenta România la  Campionatele Europene organizate în perioada 31 mai-7 iunie la Bucureşti. Pentru această competiţie, tânăra se antrenează acum alături de lotul  naţional la complexul „Lia Manoliu“ din  Capitală şi speră să urce din nou  pe prima treaptă  a podiumului. Ea spune că secretul ei ca sportiv constă în muncă şi în calitatea antrenamentelor. „Cu urechea la antrenor şi cu muncă  multă, aşa reuşesc să câştig în ring“, susţine campioana.

„RĂZBOINICELE“ BOTOŞANIULUI

Ancuţa Atomei nu este singura pugilistă de la Botoşani care face  performanţă. Nea Vicky antrenează aproape 30 de tinere care şi-au câştigat  primele locuri în competiţiile cu alte fete de la alte cluburi din ţară. Sunt fete dornice să facă performanţă găsite de antrenor fie pe  uliţele satelor, fie în cartierele botoşănene. De multe ori, adversarele cele mai dificile pentru fetele din Botoşani erau chiar propriile colege de  antrenament.

Din „lotul“ lui nea Vicky s-au remarcat, de-a lungul timpului, Ana-Maria Pârnău – la categoria 48 de kilograme, obţinând medalii de bronz şi de  argint la campionatele naţionale – Vasilica Huţanu şi Mihaela Cozma – ambele  obţinând medalii de argint şi de bronz la competiţiile naţionale.

„Sunt mândria lumii sportive din Botoşani performerele noastre, războinicele judeţului“, le caracterizează cu mândrie Vicky Apetrei. De fapt, în ultimii  10 ani, Botoşaniul şi-a câştigat faima unei adevărate fabrici de campioane în lumea boxului. Aproape că nu a fost an în care fetele să nu urce pe  podium la campionatele naţionale şi chiar la competiţiile internaţionale. În  opt ani din nouă, titlul naţional a venit în braţele pugilistelor din  Botoşani, Şase titluri la categoria de peste 60 de kilograme şi două, la  categoria de peste 80 de kilograme.

„FACTORUL X“

Faima botoşănencelor s-a răspândit rapid în lumea boxului. Sunt temute şi respectate. De foarte multe ori, adversarele nu au terminat meciul în  picioare după o încleştare cu una dintre fetele lui nea Vicky de la  Botoşani. „Sunt iuţi în ring şi când dau cu pumnul, se cunoaşte. Impresionează prin forţă şi determinare. Nu se lasă până nu câştigă, până nu  îşi trimit la podea adeversarul“, spune cu mândrie antrenorul fetelor, nea  Vicky.

Palmaresul impresionant al pugilistelor de la clubul din Botoşani i-a făcut  pe mulţi oameni din sport să se întrebe care este secretul succesului. Victor Apetrei explică, oarecum reţinut, că este vorba despre constituţia acestor fete, cele mai multe cu origini în localităţile de pe malul  Prutului: Dersca, Rădăuţi-Prut sau Ripiceni. „Au o forţă nativă, mai ales în  pumn. Eu nu vreau să mă dau om de ştiinţă, dar este vorba despre un determinant genetic în cazul lor. Sunt foarte puternice şi rapide. Din  această cauză, se pregătesc mai uşor. Forţa o capătă mai repede. Au vână, au fibră, nativ vorbind. Mai ales cele din mediul rural“, arată Apetrei.

ASCULTĂTOARE ŞI RESPECTUOASE

Pe de altă parte, antrenorul spune că genetica s-ar duce pe apa sâmbetei  dacă nu ar fi completată de alte două calităţi ale femeilor boxer din  Botoşani: munca şi seriozitatea. „Sunt foarte muncitoare fetele astea. Sunt  cuminţi, nu ştiu ce sunt alea fiţe. Ce le spui să  facă, fac! Sunt  respectuoase şi le este ruşine să le cerţi, aşa că muncesc şi iar muncesc.  Sunt mult, mult mai muncitoare şi mai serioase decât băieţii. Dacă le spui  să facă un lucru, îl fac fără să întrebe de ce şi mai fac şi în plus. Iar  când intră în ring, e prăpăd!“, explică Apetrei.

Singura recompensă a boxeriţelor lui nea Vicky este victoria în ring, acea  senzaţie nebănuită în faţa trofeului câştigat. Despre bani, nici nu poate fi vorba. Clubul Sportiv se străduieşte să adune bani pentru a le trimite la competiţii. Pe cele de la ţară le hrăneşte la cantina clubului, dar nu mai
mult. Pentru utimele victorii în ring, fetele de la Botoşani nu au primit decât cupe, medalii şi diplome. Nicio  recompensă bănească. Chiar şi aşa, fetele se întorc la sală. Muncesc ca şi cum ar fi motivate substanţial. Iar explicaţia este simplă: luptă din pasiune pentru box, pentru victorie şi mai
ales pentru sentimentul acela pe care-l trăiesc după ce sună gongul şi se află faţă în faţă cu adversarul.

Larisa Roşu, primul succes al lui nea Vicky

Victor Apetrei (66 de ani) este un antrenor legendar la Clubul Sportiv Botoşani, unul dintre oamenii care au lansat boxul feminin în anii ’90. Apogeul şcolii de box feminin de aici a fost însă anul 2003. Atunci când pe uşa sălii intra, şi ea adusă de un prieten boxer, Larisa Roşu (29 de ani), acum antrenoare în sala Clubului Sportiv.

ŞASE TITLURI NAŢIONALE

Nea Vicky a simţit ceva în legătură cu această fată care a spus hotărâtă că vrea să încerce boxul. A băgat-o în ring, iar adversara a bătut-o măr. Larisa Roşu încasa, dar nu voia să cadă. În acele clipe din ring, Larisa a decis că vrea să facă box profesionist. „Am zis că vin să învăţ şi nu mă mai bate nimeni. Chiar dacă mama nu a vrut să audă de aşa ceva, am mers cu orice preţ la box. Nea Vicky m-a primit şi a scos untul din mine.  Pregătire fizică, forţă multă şi dat la saci până nu mai puteam. Mi-a prins  bine“, spune Larisa Roşu. Într-adevăr, i-a prins bine. Şase ani, începând  din 2005, Larisa Roşu a câştigat şase titluri naţionale, a participat la  Mondialele din China şi la Campionatul European din  Anglia, unde a luat medalia de bronz.

RETRAGERE ÎN GLORIE

De-a lungul timpului, a venit de multe ori cu ochii vineţi şi cu nasul spart  acasă. Părinţii aproape că au retras-o de la box. „Mama nu mai voia deloc. Am venit în 2003 cu un ochi vânăt şi mi-a zis că gata cu boxul. Nici nu am  vrut să aud. Numai la antrenamente şi în ring îmi era gândul“, spune Larisa  Roşu.

Fosta campioană a întrerupt timp de un an competiţiile de seniori, când se  afla în ultimul an la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport a Universităţii  „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi. S-a reîntors în 2012 pentru a mai câştiga un titlu naţional la box. Apoi, Larisa a pus definitiv mănuşile în cui.

SINGURA FEMEIE ANTRENOR DE LA BOTOŞANI

La sfârşitul anului 2013, a devenit prima antrenoare de box de la Botoşani.  Antrenează chiar şi băieţi alături de fostul ei antrenor, nea Vicky, şi îi  ceartă când nu îşi fac treaba. Toţi pugiliştii ascultă de ea. După ore de  muncă alături de bărbaţi la sală şi după meciurile în care a arătat ce
poate, le-a câştigat definitiv aprecierea.

„Este o fată modestă, dar toată lumea o respectă. Băieţii nu îndrăznesc să  facă nicio remarcă. Este campioana noastră“, declară cu mândrie nea Vicky. Ca antrenor, Larisa spune şi ea că în box nu există succes fără muncă şi  ambiţie. „Cum să vii la sală fără să munceşti? Mai bine nu vii!“ Dă şi un  exemplu din cariera ei, o păţanie de la Campionatele Europene: „Cu o seară înainte de cântarul oficial în Anglia, aveam cu 2,5 kilograme în plus. Am crezut că înnebunesc. Am mers la sală şi m-am antrenat. Am dat un kilogram jos, dar de celălalt nu puteam să scap. Toată noaptea m-am antrenat numai să scap de el“.

Lăudate de Leonard Doroftei

Şefii Federaţiei Române de Box confirmă că fetele de la Botoşani sunt într-adevăr un fenomen în peisajul boxului românesc. Mai mult decât atât, aceştia sunt de părere că şi datorită performanţelor obţinute de-a lungul timpului de pugilistele botoşănence, Campionatul European de Box va fi
organizat anul acesta în România.

„Fetele de la Botoşani au multă forţă, multă amibiţie. Respectă boxul, respectă ceea ce fac, pentru ele a devenit un stil de viaţă. Ele sunt şi modele de sportivi în această ramură. Ar mai trebui lucrat ceva la tehnică, dar şi performanţele lor sunt un motiv în plus pentru organizarea la noi în ţară a Campionatului European de Box“, a precizat Leonard Doroftei, preşedintele Federaţiei Române de Box.