Cum s-a născut Mişcarea Legionară. Studenţii antisemiţi şi icoana din puşcărie
0
Mişcarea legionară s-a născut în creuzetul naţionalist românesc al perioadei interbelice, din mişcările studenţeşti anti-semite ale anilor 20 dar şi din problemele nerezolvate ale societăţii româneşti. Simbolul noii mişcări a fost inspirat de o icoană din puşcărie.
Marea Unire din 1918, pe lângă o nouă realitate politică, demografică, socială şi economică a adus şi o exacerbare a naţionalismului românesc din secolul al XIX lea.
Problemele nerezolvate ale României antebelice, noile provocări ale României Mari dar şi trendul european de la aceea vreme au dus la apariţia unei organizaţii de extremă dreaptă care va face istorie în perioada interbelică şi care totodată va influenţa gândirea românească şi după.
Este vorba despre Mişcarea Legionară, care a debutat sub titulatura de Legiunea Arhanghelului Mihail, o organizaţie de extremă dreapta cu o mistică ortodox-naţionalistă aparte care o diferenţia de mişcările de extremă dreapta europene. Originile sale pot fi urmărite în special în mişcările studenţeşti anti-semite din anii 20.
Antisemitismul studenţesc şi frustrările care cereau un vinovat
După Primul Război Mondial, România devenea una dintre marile puteri Balcanice iar victoriile diplomatice din anul 1918 şi 1919 au exacerbat naţionalismul românesc. În noua Europă, în care Imperiile se prăbuşeau România îşi căuta calea.
Existau însă, încă de la începuturile drumului către modernitate a României, probleme nerezolvate. Una dintre acestea era lipsa unei pături numeroase urbane româneşti, de investitori, specialişti şi meseriaşi. Majoritatea covârşitoare a populaţiei României Mari era formată din ţărani.
Mulţi erau săraci, practicau o agricultură puţin performantă, mai mult de subzistenţă. Se confruntau cu lipsa serviciilor medicale, cu o educaţie insuficientă şi pe alocuri cu alcoolismul. Marii moşieri români erau puţini. Monopolul în sfera comerţului, a băncilor şi chiar a marilor terenuri exploatate în arendă era deţinut mai ales de evrei. Acumulând capital aceştia şi-au putut trimite copiii la şcoli bune, le puteau plăti profesori buni şi au devenit o elită de specialişti, mai ales în domeniul finanţelor şi al medicinei.
Etnicilor români le era greu să concureze, fără o tradiţie asemănătoare, în aceaste domenii. Evreii au devenit rapid ţapul ispăşitor, fiind acuzaţi în special arendaşii, cămătarii şi cârciumarii că profită de pe urma poporului român şi că vor să distrugă poporul român. Cel puţin acesta era mesajul intelectualilor anti-semiţi români de la începutul secolului XX.
Acutizarea problemelor a apărut în mediul universitar acolo unde studenţii evrei mai bine pregătiţi şi întreţinuţi financiar corespunzător de părinţi aveau mult mai multe şanse de reuşită. Frustrările studenţilor români, majoritatea cu mari probleme financiare, unii fiind nevoiţi să renunţe la studii s-au concretizat în mişcări anti-semite de amploare.
În anul 1910. A.C. Cuza profesor şi intelectual român naţionalist a început să propovăduiască public antisemitismul şi instiga împotriva evreilor. În acel an apare Partidul Naţional Democrat iar mai apoi în 1923 LANC (Liga Apărării Naţionale Creştine) din care vor face parte toţi membrii de seamă ai Mişcării Legionare din anii 20 şi anii 30. Programul lui A.C. Cuza susţinut de mulţi studenţi români cerea: expulzarea evreilor din armată, oferirea de cămine doar studenţilor creştini, şcoli doar pentru ortdocşi, limitarea numărului de locuri în universităţi pentru evrei şi multe altele.
Mişcările anti-semite din Universităţi s-au intesificat, cu acţiuni brutale printre altele. Corneliu Zelea Codreanu, un student la drept din Iaşi era unul dintre cei mai importanţi şi vocali lideri ai studenţimii anti-semite. Totul a culminat cu revoltele studenţeşti din 1922, atunci când, la Cluj, studenţii evrei de la medicină sunt alungaţi de la cursuri.
„La Cluj, în noiembrie 1922, studenţii creştini ai facultăţii de Medicină au bătut şi alungat de la cursuri pe colegii evrei, agresiunile lor extinzându-se în oraş în strigătele de ”jos jidanii!”, ”jidanii la Palestina”, ei au distrus şi prădat prăvăliile evreieşti, au spart ferestrele locuinţelor evreieşti şi au molestat pe locuitorii israeliţi”, scria Carol Iancu, în lucrarea ”Antisemitismul universitar în România (1919-1939): mărturii documentare”, editată de Lucian Nastasă.
După înfiinţarea LANC şi mai ales după modificarea Constituţiei prin intermediul căreia evreii de pe teritoriul ţării primeau cetăţenia română, Codreanu organizează manifestări şi mişcări de protest în mediul unviersitar. Multe dintre acestea se lasă cu ciocniri violente între manifestanţi şi autorităţi. Codreanu intră din nou în vizorul Poliţiei şi este arestat. Nu stă mai mult de o săptămână în arest şi este eliberat.
Complotul şi icoana din puşcărie
Codreanu nu a rămas prea mult în libertate. În octombrie 1923 împreună cu Ion Moţa, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici, Ilie Gârneaţă şi alţi doi studenţi naţionalişti pun la cale o acţiune teroristă cunoscută sub numele de „Complotul din Dealul Spirii”.
Prin intermediul acestui complot, studenţii anti-semiţi doreau să-i ucidă pe toţi miniştii pe care-i considerau ”vânduţi evreilor” şi totodată pe marile personalităţi evreieşti, mai ales din domeniul economic. Nu au timp să treacă la fapte şi sunt arestaţi imediat. Unul dintre studenţi, Vernichescu, speriat de amploarea acţiunii şi probabil de consecinţe se predă şi spune totul autorităţilor.
Toţi membrii grupului sunt închişi la închisoarea Văcăreşti. În timpul petrecut la Văcăreşti, Corneliu Zelea Codreanu ar fi fost impresionat de o icoană cu Arhanghelul Mihail şi mai târziu în 1927 o va alege ca simbol al Mişcării Legionare, numită Legiunea Arhanghelului Mihail.
Deşi bazele Mişcării Legionare, ca idee şi concept sunt puse în puşcăria de la Văcăreşti, Legiunea Arhanghelului Mihail este înfiinţată oficial în 1927, după ce Liga Apărării Naţional Creştine este scindată iar Codreanu şi camarazii săi nu vor să ţină partea niciunei facţiuni şi se hotărăsc să meargă pe drumul lor.
Pe 27 iunie 1927, Corneliu Zelea Codreanu împreună cu foştii săi colegi de detenţie de la Văcăreşti,Ion Moţa, Ilie Gârneaţă, Radu Mironovici şi Corneliu Georgescu pun bazele Legiunii.
„Astăzi, vineri 24 iunie 1927 (Sf. Ion Botezătorul), ora zece seara, se înfiinţează Legiunea Arhanghelul Mihail, sub conducerea mea. Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat. Să rămână în afară cel ce are îndoieli. Fixez ca şef al gărzii de la Icoană pe Radu Mironovici”, scria Corneliu Zelea Codreanu.
Tot el mărturisea de ce a ales această denumire şi de ce acest protector. ”În mijlocul acestor frământări şi ceasuri de răscruce ne-am adus aminte de icoana care ne-a ocrotit în închisoarea Văcăreşti. Ne-am hotărât să strângem rândurile şi să continuăm lupta sub protecţia aceleiaţi Sfinte Icoane. În acest scop, ea a fost adusă la căminul nostru din Iaşi, din altarul bisericii Sfântul Spiridon, unde o lăsasem cu trei ani în urmă.”, scria Corneliu Zelea Codreanu în „Din luptele tineretului român, 1919–1939. Culegere de texte“. Înfiinţarea Legiunii Arhanghelului Mihail a avut loc într-o casă din Iaşi, pe strada Florilor nr. 20.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
