Cea mai mare bătălie de tancuri din istorie. Momentul care a schimbat istoria lumii şi l-a îngropat pe Hitler

Bătălia de la Kursk a rămas în istorie ca una dintre cele mai mari bătălii de tancuri. Totodată, această luptă crâncenă de pe frontul de est a marcat unul dintre punctele de cotitură în istoria omenirii. A însemnat practic sfârşitul definitiv al ofensivei Germaniei Naziste şi începutul unei contraofensive decisive şi devastatoare a URSS.

În anul 1943, frontul de est era deja răvăşit de război, iar Germania Nazistă suferise primul mare şoc. A fost oprită cu mari sacrificii de Armata Roşie, din iureşul său către centrele industriale ale Uniunii Sovietice. Planul lui Hilter de a transforma URSS într-un uriaş ogor şi într-o zonă de extindere a spaţiului vital pentru ”neamul arian” eşuase lamentabil în faţa Stalingradului. Operaţiunea Barbarossa iniţiată în 1941 pentru cucerirea URSS s-a înecat în  noroaiele Rusiei şi a capotat în mijlocul crivăţului. Peste 3 milioane de oameni, 3.000 de tancuri şi peste 2.000 de avioane au fost aruncate asupra URSS. De partea naziştilor luptau românii, finlandezii, italienii, spaniolii, ungurii şi slovacii. Iniţial, a fost un marş al gloriei germane, aşa cum s-a întâmplat şi pe frontul de vest. Armata Roşie, mult mai slab pregătită, a cedat în faţa tăvălugului german, lăsând în urmă în jur de 4 milioane de morţi. Orbit de succes, Hitler ordonă începerea Operaţiunii Thyphoon, adică cucerirea capitalei URSS. Evident, acţiunea trebuia să fie una rapidă.

Peste 2 milioane de soldaţi germani, tancuri şi avioane au fost aruncate asupra Mosocovei. Oraşul era apărat de un milion de soldaţi adăpostiţi într-o reţea de tranşee. Deşi acţiunea a început cu un succes pentru nemţi, ploaia rece şi noroiul au curmat tot elanul armatelor germane. Mai mult decât atât, Stalin şi-a adus trupele speciale siberiene şi a transformat războiul fulger într-unul de uzură, favorabil Armatei Roşii, dar mortal pentru nemţi. Împotmoliţi în noroaie şi prăpădiţi de tancurile T 34, nemţii piereau pe capete în faţa Moscovei. La scurt timp, a venit iarna şi trupele germane au fost efectiv decimate de frig şi atacurile insistente ale sovieticilor. Pe deasupra, din cauza ecartamentului, trenurile nu puteau aproviziona eficient trupele germane pe front, foametea şi lipsa de muniţie adăugând o piatră de moară de gâtul Wermacht-ului. În scurt timp, a urmat o nouă dezamăgire. Blocaţi în faţa Mosovei, în septembrie 1942, într-o nouă ofensivă, armata a VI-a germană ajungea la Stalingrad, un adevărat simbol al URSS. Nemţii au fost trimişi însă la moarte de către Hilter.

De această dată, armata nazistă era cea nepregătită în faţa Armatei Roşii. Luptele de stradă din Stalingrad s-au dovedit feroce. Bătălia se ducea din casă în casă, din gard în gard. Carnagiul a fost îngrozitor, cu pierderi incredibile de o parte şi de cealaltă. La jumătate lui noiembrie, nemţii erau deja în inferioritate numerică, îngheţaţi, fără medicamente şi mâncare. Pe deasupra s-au trezit înconjuraţi de ruşi. Nici în aceste condiţii Hitler nu i-a lăsat să supravieţuiască, ordonându-le rezistenţa până la ultimul cartuş. Distruse de foamete şi frig, trupele germane conduse de von Paulus se vor preda în ciuda opoziţiei lui Hitler. Pe 2 februarie 1943, armata germană pierduse bătălia de la Stalingrad, care a demonstrat că armata lui Hitler nu este invincibilă.

În iarna lui 1943, Germania şi Rusia au ajuns la un impas, de o parte şi de alta a unui front care se întindea de la Leningrad la Marea Neagră. În mijlocul acestei linii se afla oraşul Kursk, un important centru industrial. Pentru Hitler, era răzbunarea perfectă pentru Stalingrad. Deşi trupele sale erau vlăguite şi tocmai au fost împinse înapoi, dictatorul nazist şi-a aruncat pentru ultima oară câinii războiului într-o ultimă ofensivă fulger. Avea să fie ultimul act al unui scenariu care va schimba total soarta războiului şi omenirii. A rămas în istorie sub numele de bătălia de la Kursk sau una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie. 

Şovăiala lui Hitler

La Kursk, Hitler dorea să dovedească lumii întregi că maşina de război germană era încă cea mai bună din lume. Cu toate că pierduse pe frontul de est, până în 1943, 2 milioane de soldaţi, Hitler era decis să joace şi pe această carte. În martie 1943, soarta părea să-i fie din nou favorabilă lui Hitler. Trupele Feldmareşalului Erich von Manstein au distrus rezistenţa sovietică la Belgorod şi Harkov, în zona de sud a frontului de la Kursk. Von Manstein a vrut să profite de avantaj şi să atace în continuare până la cucerirea Kursk-ului. Cu toate acestea, decizia cartierului general a fost ca Manstein să mai aştepte. A fost primul moment de şovăială care va duce la dezastrul Germaniei Naziste. Practic, oprirea lui von Manstein a fost curmarea războiului fulger. Ruşii deja ştiau unde vor ataca nemţii, astfel că Armata Roşie a comasat la Kursk un arsenal uluitor. Peste 1.3 milioane de soldaţi, 20.000 de tunuri şi mortiere, 3.600 de tancuri, 2.650 de avioane de luptă şi cinci armate de rezervă, adică 700.000 de oameni şi 1.500 de tancuri. De cealaltă parte, nemţii au comasat 500.000 de soldaţi, 10.000 de tunuri, 2.700 de tancuri şi 2.500 de avioane de luptă. Hitler a denumit această operaţiune Citadela.

La rândul său, Hitler avea să şovăie. A fost al doilea moment cheie, o ezitare care avea să coste scump Germania Nazistă. Iniţial, Hitler stabilise ca data atacului să fie 3 mai, însă s-a răzgândit, dorind să aibă cât mai multe tancuri Panther pe front, care, culmea, încă nu fuseseră testate pe câmpul de luptă. Au mai urmat alte câteva amânări până în luna iunie, iar în tot acest timp, ruşii s-au ocupat nestingheriţi de pregătirea defensivei. Hitler pierduse avantajul vitezei şi intrase în jocul ruşilor. Mai mult decât atât, spionii britanici, infiltraţi, au reuşit să ofere informaţii preţioase sovieticilor. Generalul sovietic Georgy Zhukov a ordonat mobilizarea în masă a populaţiei şi s-a ocupat de un sistem elaborat de apărare a Kursk-ului. Practic erau cercuri defensive concentrive, care comunicau între ele prin intermediul tunelurilor şi tranşeelor. Totul era înconjurat de sârmă ghimpată, buncăre bine înarmate, şanţuri antitanc. Mai mult, generalul sovietic a minat câmpul din faţa Kurskul-ui, peste un milion de mine fiind amplasate şi conectate între ele. A fost aplicată şi tehnica maskirovka, adică inducerea în eroare a adversarului, pentru a masca adevăratele deplasări ale corpurilor de armată. 

Măcelul de la Kursk

La primele ore ale zilei de 5 iulie 1943, nemţii erau gata de atac. Operaţiunea Citadela era pe cale să înceapă. Cu toate acestea, ruşii au fost cei care, de fapt, au deschis ostilităţile. Un baraj violent de artilerie a fost lansat de sovietici asupra liniilor germane, sperând să-i întârzie, însă i-a ţinut în loc numai o oră şi jumătate. A urmat atacul german. Artileria nemţilor, dar mai ales atacul ucigător al avioanelor Stuka a făcut prăpăd în liniile sovietice. În acelaşi timp, a fost dezlănţuit asaltul infanteriei şi al tancurilor. Sovieticii au încercat, la rândul lor, să scoată din folosinţă aerodromurile germane. Fără succes însă, iar avioanele Stuka au făcut o breşă de peste 3 kilometri. Două linii defensive sovietice au căzut în faţa atacului puternic al armatei germane. În zona de nord, tancurile germane şi întreaga armată a 9-a germană au fost însă oprite cu mari sacrificii de către ruşi. În partea de sud, armata lui Hitler a fost la un pas de a sparge defensiva sovietică. Mai precis, infateria şi diviziile de tancuri au ajuns la doar 80 de kilometri de Kursk. Armata germană a încercat să ocupe satul Prokhorovka, apărat de Armata a 5-a tancuri a URSS. Avea să urmeze cea mai faimoasă bătălie de tancuri din istorie. 

Panther V vs T34

Panzer II Corps s-a lansat asupra Armatei a 5-a tancuri a URSS. Bătălia a avut loc în zona satului Prokhorovka. Propriu-zis Panzer II Corps, în dimineaţa zilei de 12 iulie, s-a îndreptat către Prokhorovka. Ciocnirea cu tancurile sovietice a avut loc în zona de vest a satului. Panzer II Corps avea în dotare temutele tancuri Panther V, o realizare militară de excepţie a armatei germane. Panther V erau mult mai rapide şi uşoare decât cele Tiger, mai vechi.  Totodată aveau manevrabilitate sporită pe teren accidentat dar şi un tun de 88 mm. La toate acestea se adăugau blindajul deosebit de puternic în partea din faţă, vulnerabilă la lovituri. Erau mult mai puternice şi mai grele decât tancurile T 34 ale sovieticilor. Totodată, Panzer II Corps avea numeroase tancuri Tiger, deja renumite pe câmpul de luptă. De partea cealaltă sovieticii aruncau în luptă clasicele T-34. Aceste tancuri erau deja renumite pentru viteză, manverabilitate şi mai ales pentru puterea de foc. În plus, aveau un blindaj greu de penetrat. Cu toate acestea, erau inferioare tancurilor Panther V. Tocmai de aceea, sovieticii au aruncat în luptă un număr dublu de tancuri. Pe deasupra, Panther V avea câteva hibe.

Nu era testat pe câmpul de luptă şi a suferit câteva erori mecanice, transformându-le în ţinte fixe pentru tancurile ruseşti. Totodată erau costisitoare. Erau greu de reparat, iar piesele erau scumpe. În aceste condiţii, un Panther avariat era greu să se întoarcă pe front, în timp ce un T-34 avariat putea fi reparat uşor de echipele tehnice, uneori şi la faţa locului. În orice caz, se spune că a fost una dintre cele mai mari lupte de tancuri din istorie, un adevărat măcel. Aproximativ 800 de tancuri au rămas pe câmpul de luptă, distruse. Şi asta în condiţiile în care au fost folosite şi de o parte şi de alta numeroase distrugătoare de tancuri. Nemţii se bazau pe Ferdinand sau ”Elefantul”, în timp ce ruşii dispuneau de SU-152 Kursk. Din punct de vedere al pierderilor motorizate, ruşii ar fi pierdut bătălia. La nivel general, a fost însă un succes sovietic. Nemţii au fost opriţi, nu au putut străpunge cel de-al treilea inel defensiv sovietic.

Debarcarea aliaţilor în Sicillia, pe 10 iulie, l-a făcut pe Hitler să-şi retragă trupele de la Kursk. A fost punctul decisiv. Ruşii au iniţiat contraofensiva, numită Planul Kutuzov. Au străpuns liniile germane la Orel şi i-au împins decisiv pe nemţi înapoi. De acum încolo, nemţii vor fi cei care se vor apăra în faţa tăvălugului sovietic. Istoria lumii avea să fie schimbată. Peste 800.000 de soldaţi ruşi au murit la Kursk. De cealaltă parte, 200.000 de nemţi au pierit în aceeaşi bătălie. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele  ştiri:

Val de ironii după episodul întunecat la propriu din Game of Thrones: Am înţeles că se luptă noaptea, dar chiar nu puteaţi să măriţi un pic luminozitatea?

„Spionocraţia“ de la Kremlin: Putin cultivă legături periculoase cu serviciile secrete