Catastrofele care au distrus viaţa pe Pământ. Ce le-a cauzat şi cât de aproape suntem de o nouă „apocalipsă“
0De-a lungul istoriei Pământului au avut loc mai multe „Apocalipse“ sau, mai precis, extincţii în masă. De cinci ori în ultimii 400 de milioane de ani viaţa a fost aproape ştearsă de pe faţa Pământului, reuşind să renască de fiecare dată. Nu este exclusă o nouă extincţie în masă.
De-a lungul istoriei Pământului, mai mult de 99% dintre organismele vii care l-au populat au dispărut. La anumite intervale, fauna şi flora s-au primenit cu noi specii care au evoluat şi s-au adaptat schimbărilor ecologice. Acest fenomen firesc a avut însă şi momente de oscilaţie aproape catastrofale. Pe scurt, au fost evenimente în istoria Pământului care au fost la un pas de a distruge complet viaţa pe ”Planeta Albastră”. Este vorba despre cinci ”apocalipse” care au dus la extincţie în masă, catastrofe care au avut loc în ultimii 500 de milioane de ani.
Genocidul din oceane
Primul eveniment catastrofal cunoscut, care a produs o extincţie în masă, a avut loc acum 444 milioane de ani şi a rămas cunoscut drept ”apocalipsa” din Ordovician-Silurian. Această perioadă cuprinsă între 485 şi 444 milioane de ani în urmă a fost o perioadă de schimbări dramatice pentru viaţa de pe Pământ. Într-un interval de 30 de milioane de ani, diversitatea speciiilor a înflorit pe Pământ, în special în oceanul planetar, acolo unde puteau fi întâlniţi corali, brahipode, graptoliţi,conodonţi şi trilobiţi. La un moment dat, însă, s-a produs dezastrul. O glaciaţiune masivă a creat o crustă de gheaţă care a reuşit să acopere mari părţi din ocean şi să distrugă aproape toată viaţa de pe Pământ. Această glaciaţiune ar fi fost provocată de ridicarea Munţilor Apalaşi în America de Nord, fenomen care ar fi absorbit dioxidul de carbon din atmosferă, ducând la o răcire a planetei. Oamenii de ştiinţă spun că această extincţie în masă a ucis 85% din speciile existente în acel moment pe Pământ, fiind a doua cea mai dezastruoasă apocalipsă a Pământului.
Ploi acide şi bombardament cu meteoriţi
La 100 de milioane de ani de la prima ”apocalipsă” documentată a Terrei a venit şi cea de-a doua. Şi de această dată aproape toate fiinţele de pe Pământ au dispărut, doar un sfert din acestea reuşind să supravieţuiască. Şi de această dată vorbim despre o viaţă marină a Pământului, afectată îngrozitor acum 383 de milioane de ani, de o scădere bruscă a nivelului de oxigen din oceane. Au dispărut strămoşi ai caracatiţelor şi sepiilor, dar şi strămoşi ai bureţilor de mare şi alte numeroase creaturi marine. Oamenii de ştiinţă cred că ”apocalipsa” din Devonian, aşa cum se numea acea perioadă, a avut loc din cauza vulcanismului accentuat, dar şi a ploilor de meteoriţi. Ambele cauze au dus la dezechilibre grave în atmosferă. Se presupune că un vulcan din Siberia de astăzi ar fi erupt aruncând gaze toxice şi sulfuri care au provocat ploi acide. De asemenea, asterozi ar fi lovit Pământul, aşa cum arată un crater din Suedia, având o vechime de peste 377 de milioane de ani.
Cel mai cumplit cataclism de pe planetă
Acum 252 de milioane de ani a avut loc ”The Great Dying” aşa cum au numit-o specialiştii americani. Pe scurt, cea mai cumplită extincţie în masă cunoscută de Terra. Viaţa aproape a dispărut în acel moment de pe faţa Pământului. A avut loc în perioada Permian-Triassic şi a dus la dispariţia a peste 96% dintre fiinţele vii de pe Pământ. Au mai supravieţuit doar 4% dintre acestea, fiind nevoie de 8 milioane de ani pentru refacerea echilibrului şi a faunei. În Permian şi Triassic, fauna terestră, dar şi cea oceanică cunoscuseră o nouă înflorire cu o diversificare uluitoare de specii de la animale marine şi până la insecte. Dar în urma unui cataclism natural, erupţia aceluiaşi vulcan ucigător din Siberia cunoscut drept ”Siberian Traps”, pe parcursul a 60.000 de ani, Pământul a fost aproape lăsat pustiu. În urma erupţiei au fost aruncate 720.000 de mile cubice de lavă, iar în atmosferă au fost degajate peste 14.5 trilioane de tone de carbon, metan şi gaze otrăvitoare. A rezultat o încălzire globală catastrofală, temperatura crescând până la 34 de grade Fahrenheit. Aproape toate speciile de insecte au dispărut, iar viaţa marină a fost efectiv decimată. Timp de 10 milioane de ani, aproape niciun peşte nu a mai trăit în zona Ecuatorului.
Moartea din zorii epocii dinozaurilor
După catastrofa din Permian, fauna a avut nevoie de 10 milioane de ani pentru a-şi reveni. Pe uriaşul continent Pangeea, singurul de pe Pământ la acea vreme, în Triassic, vegetaţia a devenit luxuriantă, iar speciile de animale au început să prospere şi să se diversifice. Uscatul era dominat de un grup de reptile numit arhosauri, înaintaşi ai păsărilor, crocodilienilor, pterosaurilor şi a dinosaurilor non-avieni. La finalul Triasicului, o nouă castastrofă avea să lovească Pământul. S-a petrecut acum 201 milioane de ani şi a ucis aproape 80% dintre speciile de pe Pământ. Cauzele noii catastrofe au fost găsite în zona Central Atlantică a super-continentului Pangeea. Acolo, un strat magmatic, vulcanic a eliberat în atmosferă gaze toxice care au dus la încălzirea globală. Propriu-zis, cantitatea de dioxid de carbon din atmosferă a crescut de cinci ori. Cantitatea de lavă care a început să se reverse din această regiune era uriaşă, fiind capabilă, de exemplu, astăzi să acopere America de Sud, partea de est a Americii de Nord şi Vestul Africii. Dioxidul de cardbon a reuşit să acidifieze oceanele triasice ducând la o adevărată catastrofă. Creaturile au început să dispară de pe uscat, dar şi din ape. Au supravieţuit doar primii dinozauri, mici, simpli, aflaţi la periferia ecologică a perioadei.
”Apocalipsa” dinozaurilor
Ultima extinciţie în masă a avut loc în Cretacic-Paleogen, acum 66 de milioane de ani, altfel spus, în epoca dinozaurilor. Acum 66 de milioane de ani, Pământul era acoperit de numeroase specii de dinozauri non-avieni, păsări, crocodilieni şi creaturi marine. O uriaşă bio-diversitate, care s-a dezvoltat după ultima ”apocalipsă” din Triasic. Oamenii de ştiinţă spun că ”domnia” dinozaurilor s-a terminat brusc acum 66 de milioane de ani, când un asteroid uriaş ar fi lovit Pământul, în zona Peninsulei Yucatan, în Mexicul de astăzi. Impactul a fost devastator, degajând un volum uriaş de praf, sulfuri şi gaze toxice ducând la o răcire globală severă. Totodată, impactul asteroidului cu Pământul a provocat incendii uriaşe, dar şi un mega-tsunami care a măturat regiuni întregi. Ecosistemul a început să se prăbuşească. În acelaşi timp, ar fi izbucnit şi erupţii vulcanice devastatoare în Podişul Deccan, India de astăzi. Mai bine de 70% dintre specii au dispărut din nou. Oamenii de ştiinţă spun că şi astăzi sunt în faţa unei extincţii în masă. Acest proces este accelerat de o sută de ori mai mult decât în mod natural. Schimbările climatice complică şi mai mult situaţia, iar dacă se menţine acelaşi ritm, spun specialiştii, vom ajunge la o nouă extincţie în masă după aproximativ 500 de ani.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Apocalipsa din retail despre care vorbesc economiştii. Mii de magazine au tras obloanele în acest an
Se încarcă comentariile...
