Botoşani: PORTRET/ Dumitru Brânză este pasionat de arbitraj

Tânărul suportă orice ca să ajungă un cavaler al fluierului de prima ligă. A luat chiar şi bătaie pe teren de la jucători, dar acest lucru nu l-a descurajat. Dumitru Brânză provine dintr-o familie plină de arbitri.  Tatăl său, doi unchi şi verişorii săi, toţi sunt cavaleri ai fluierului, iar această îndeletnicire a prins-o de mic copil.

„În 2002, un unchi de al meu m-a luat la un meci pentru că lipsea un tuşier. Era primul meu meci, dar nu am arbitrat pentru că echipa oaspete nu s-a prezentat. M-am dus la Asociaţia Judeţeană de Fotbal, unde m-am înscris. Mi s-au dat meciuri să debutez oficial, dar primele cinci partide au fost doar cu neprezentări“, îşi aminteşte Dumitru Brânză.

A căzut des în teren

Tânărul a avut peripeţii încă de la primul meci pe care l-a arbitrat. A fost delegat la un meci de juniori, meci la care a căzut de mai multe ori din cauza încălţărilor. „Am fost pus tuşier. Era ud şi eu aveam doar nişte adidaşi în picioare şi când încercam să sprintez, mă duceam cu roţile în sus. S-a întâmplat şi la case mai mari, aşa că nu e o ruşine. De aceste momente îţi aduci aminte, nu de meciurile fără greşeală“, spune zâmbind Dumitru.

Bărbatul este în prezent central la liga a treia şi speră ca în viitorul apropiat să ajungă la liga secundă. „Când a fost vorba să promovez la liga a treia am început să mă pregătesc mai bine. Am cerut şi sprijinul lui Bogdan Zamfirescu, care a tras de mine. La examen am ieşit cam al zecelea sub linie. Trebuiau să promoveze zece din cei 300 de candidaţi. Am avut noroc de un meci derby şi am promovat“, a povestit Dumitru Brânză.

A luat bătaie de la jucători şi viceprimar

Meciurile unde a fost delegat Dumitru Brânză nu au fost lipsite de peripeţii. Anul trecut, cavalerul fluierului a ajuns pe prima pagină a ziarelor după ce a fost bătut la un meci oficial de către viceprimarul din comuna unde se desfăşura meciul şi de câţiva jucători ai echipei gazdă.

„Am ajuns vedetă. Am fost bătăuş încasator. Eu eram şi accidentat cu genunchiul, ei erau hotărâţi. A fost şi o confuzie de nume, au crezut că tatăl meu este observator. Au crezut că am venit să îi fur. Au mai fost meciuri în care am fost bruscat, dar niciunul ca la cel de la Rogojeşti“, a povestit arbitrul divizionar C. Pasiunea pentru fotbal a fost decisivă şi în alegerea facultăţii pe care Dumitru Brânză a urmat-o.

„Am decis să urmez cursurile de kinetoterapie. Aşa pot să rămân lângă o echipă de fotbal sau alt sport“, a specificat Dumitru Brânză. Tânărul arbitru este decis să facă tot ce îi stă în putinţă ca să fie mereu în contact cu sportul.

Profil
Născut: 27 septembrie 1987, Botoşani.
Studii: Licenţiat în kinetoterapie la Bacău.
Familie: Este necăsătorit.

Întrebări şi răspunsuri
Dacă ar fi să alegi între kinetoterapie şi arbitraj, care ar fi opţiunea ta?
Nu trebuie să aleg. Kinetoterapia este o meserie, pe când arbitrajul este la nivel de pasiune pentru mine. E greu să ajungi sus ca să spui că arbitrajul e meserie.
Te-au ajutat sfaturile tatălui tău?
Niciodată nu m-a lăudat. Tot timpul mă ceartă, dar constructiv. Nu mă demoralizează total. Am promovat prin forţele mele pentru că nu se ştie la Bucureşti de „Brânză din Botoşani“.
Cum îţi petreci timpul liber?
Tot prin sport. Ori joc fotbal cu prietenii şi colegii arbitri, ori mă antrenez pentru arbitraj, pentru că trebuie să mă menţin în formă.

Ce-i place
Echipamentul sportiv. Dumitru Brânză preferă să fie îmbrăcat cât mai lejer posibil de fiecare dată când are ocazia. La activităţile care nu-i impun o anumită ţinută, preferă treningul şi pantofii de sport.

Ce nu-i place
Nu-i place ceasul deşteptător. Urăşte să se trezească dis de dimineaţă la ore fixe. Preferă să se trezească atunci când se simte odihnit şi din această cauză, ceasul deşteptător este duşmanul său cel mai mare.