Abuzurile preoţilor români acum 300 de ani. De la amenzi ilegale până la bătăi aplicate ţăranilor care rezistau şantajului

Biserica Trei Ierarhi din Iaşi FOTO PressOne

În documentele rămase de acum 300 de ani, apar numeroase mărturii legate de abuzurile înfăptuite de oamenii Bisericii, cei care de fapt ar fi trebuit să le aducă linişte spirituală mahalagiilor şi ţăranilor. Abuzurile variau de la taxe ilegale şi până la bătăi crunte aplicate celor care refuzau şantajul.

Biserica era strâns legată de comunitate în Evul Mediu. Mai ales în Principatele Române. Toată viaţa românului, fie de rang înalt, fie de rând se petrecea sub tutela Bisericii.

”În secolul al XVIII lea, familia şi individul se află sub protecţia Bisericii. Întreaga existenţă a individului se desfăşoară sub semnul Bisericii. Aceasta participă la introducerea omului în lumea creştină prin taina botezului, apoi îi supraveghează întreaga viaţă, fie prin iniţierea în celelalte taine, fie prin sancţionarea abaterilor de la morala creştină”, preciza Constanţa Vintilă Ghiţulescu în lucrarea sa ”În şalvari şi cu işlic”.

De altfel, Mitropolitul era cel care ţinea scaun de judecată în Principate şi putea pedepsi infracţiunile de diferite tipuri, legate în special de dreptul canonic sau putea da dreptate celor care o căutau. Biserica era reprezentată în teritoriu de protopopi şi preoţi. 

Ultimii erau implicaţi direct în viaţa oamenilor de rând, trăiau alături de ei şi se ridicau din rândul lor. Erau şi numeroşi preoţi cu har iubiţi de comunitate, cele mai bune exemple fiind preotul Florea din Mitreni, preotul Pashalie şi Iordache, apăraţi de oamenii din parohie după o serie de jalbe nedrepte îndreptate împotriva lor. Pe lângă oamenii Bisericii apreciaţi de ţărani sau mahalagii erau însă şi cei care făceau abuzuri cumplite îndreptate împotriva enoriaşilor.

Preoţi şi slujbaşi bisericeşti care luau şi pielea de pe om

În seria de abuzuri se încadrează tot soiul de taxe ilegale pe care preoţii sau mai ales protopopii le încasau de cele mai multe ori cu forţa de la oameni. În principal este vorba despre gloabă. Sau mai precis un soi de amendă aplicată de biserică celor care încălcau dreptul canonic. Erau cazuri în care protopopul făcea abuz şi în loc de suma stabilită prin lege, cerea de la oameni dublul amenzii. Uneori punea gloabă şi atunci când omul nu era vinovat doar ca să-şi rotunjească veniturile. De exemplu în secolul al XVIII lea, Alexandru Ipsilanti constata că mulţi protopopi ajung să ceară mult mai mult decât gloaba cuvenită şi că erau numeroase cazurile în care percep amenzi fără vină reală. ”prepuneri şi năpăşti ca să globească fără dă nu a fi vină dovedită”. 

Un caz concret este prezentat de documentele vremii. În 1793, Barbu şi Petre, doi cuscri din Ialomiţa au ajuns să se plângă mitropolitului, că protopopul lua şi pielea de pe ei. Le-a luat 10 taleri inventând că feciorul unuia nu a dus viaţă curată înainte de căsătorie. Apoi la nuntă, pentru cununie le-a cerut şase taleri în plus, deşi taxa oficială era de doar un taler. La toate acestea se adăugau şi alte numeroase abuzuri ale slujbaşilor Mitropoliei implicaţi în strângerea taxelor, colectarea amenzilor sau împărţirea dreptăţii. 

De multe ori oamenii ”sunt ridicaţi uneori la gros”, băgând la închisorile protopopului sau ale ispravnicului oameni nevinovaţi şi siliţi în schimbul eliberării să plătească amenzi pentru ceea ce nu au făcut. ”Deşi trebuie numai să-l sprijine pe protopop sau pe preot să-şi ducă la bun sfârşit misiunea, aceşti slujbaşi îşi arogă atribuţiile acestora şi contra unor sume de bani dau cărţi de despărţire sau judecă unele pricini care nu sunt de competenţa lor”, spune Contanţa Vintilă Ghiţulescu. 

Oameni bătuţi şi şantajaţi

Totodată sunt cunoscute cazuri din secolul al XVIII lea în care abuzurile oamenilor Bisericii ajungeau de la taxe umflate şi pricini inventate pentru a încasa amenzi ilegale până la bătăi şi şantaj. Există cazuri concrete în care protopopul se transformă în schingiuitor şi îl bate pe un preot fiindcă nu vrea să-i achite o taxă abuzivă. Mai precis în anul 1790, protopopul Ştefan îi cere preotului Dumitru din Urluiani 20 de taleri pentru a-i judeca o pricină. 

Fiindcă bietul preot nu avea suma respectivă a fost umilit şi bătut. Mărturia preotului de ţară arată că de fapt aceste abzurui, inclusiv bătăile erau o regulă a protopopului Ştefan din Teleorman. ” M-au spânzurat cu picioarele în sus şi am şăzut un cias spânzurat şi mi-au dat părintele protopop şi cinsprezece pari pe de baston, făcând părintele protopop multe fapte necuvincioase că cere bani de la preoţi şi dacă va să dea îi bate în falangă”,preciza preotul bătut.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:

Victime ale unor preoţi pedofili din Australia au cerut o întâlnire cu Papa Francisc

Vaticanul surprinde prin toleranţă: aprobă filmul „Spotlight“, care-i critică abuzurile VIDEO