Vechi şopron, transformat într-un „muzeu” ţărănesc. Cât de ingenioşi erau românii de la sat în urmă cu un secol

O cămăruţă amenajată într-un vechi şopron din Nepos (Feldru) ne arată cum trăiau românii în urmă cu un secol. Din cămăruţă nu lipsesc războiul de ţesut, pătuţul din lemn pentru copii, oala din lut pentru sarmale sau laviţele cu ladă.

Marina Pop, o femeie simplă de la ţară din comuna Nepos care a ajuns la venerabila vârstă de 84 de ani şi este mai ageră decât mulţi tineri care au un sfert din vârsta ei, ascunde o adevărată comoară în vechiul şopron de lemne.

Acesta a fost transformat într-un muzeu ţărănesc, bazele acestui muzeu fiind tocmai obiectele pe care femeia le-a moştenit de la mama sa. Obiectele au fost completate cu altele primite de la rude şi prieteni. Ideea a aparţinut fiului femeii, care a petrecut aproape doi ani de zile să amenajeze această cameră şi să adune toate obiectele împreună.

Practic cămăruţa din şopron nu face altceva decât să redea atmosfera de acum un secol din casele ţărăneşti din zonă. Gadget-urile şi obiectele sofisticate menite să ne facă viaţa mai uşoară sunt înlocuite cu unelte ce par ciudate la prima vedere, mai ales dacă vizitatorii, în special din rândul familiei şi a prietenilor, sunt puşi să ghicească la ce foloseau acestea.

Oala din lut pentru sarmale

Din camera nu lipseşte mobilierul din lemn utilizat acum un secol, precum laviţa, acea bancă din lemn cu ladă, folosită şi pe post de dulap pentru depozitarea diverselor lucruri. De asemenea, una dintre piesele de rezistenţă este un pătuţ din lemn, folosit la ţară în urmă cu decenii pentru legănarea şi liniştirea copiilor mici.

Aici au fost „liniştite” mai multe generaţii, inclusiv Tanti Marina, care mai apoi şi-a legănat în pătuţul din lemn copiii şi chiar şi nepoţii. Acum mai aduce aminte de întrebuinţarea sa doar o păpuşă. 

Trei generaţii au fost legănate în acest pătuţ

„A fost ideea fiului meu, care a adunat toate „vechiturile” de prin sat de pe unde o găsit. Nepoatele toate îmi spun că asta e camera lor preferată din casă şi de îi plină de vechituri”, ne spune Tanti Marina.

Tanti Marina este o enciclopedie ambulantă, reuşind să explice întrebuinţarea tuturor obiectelor din odaie. Asta pentru că pe cele mai multe ori le-a folosit chiar ea în urmă cu mai bine de 50 de ani.

Până şi războiul de ţesut, pe care l-a folosit până în urmă cu 4-5 ani a fost adăugat „muzeului”, care încă nu este inclus în niciun circuit turistic, rămânând la stadiul de pasiune nebună pentru folclor şi tradiţii.

Războiul de ţesut al femeii este acum parte din muzeu

Întrebată dacă s-a gândit vreodată că obiectele pe care le folosea când era copil vor devein piese de muzeu, Tanti Marina ne spune senin: „Da` de unde! Nici gând de aşa ceva! Şi amu` mă minunez cât de mult se bucură lumea când vede vechiturile astea. N-am ştiut ce e ăla muzeu, credeam că muzeu e doar la oraş, auzeam că se duc copiii la muzeu, dar nu m-am gândit c-oi ave şi io muzeu aci”.

Un alt obiect care bate secolul de viaţă este o oală din lut, pe care Tanti Marina îşi aminteşte că a moştenit-o de la mama sa, care la rândul său o are de la părinţi.

Nici curtea nu a scăpat „nedecorată”. Aceasta adăposteşte uneltele folosite acum zeci de ani, care nu fac altceva decât să ne amintească cât obişnuiau să trudească la muncile câmpului bunicii şi străbunicii noştri. Printre cele mai inedite obiecte se numără „antiderapante” pentru încălţăminte care au şi ele câteva decenii. Acestea au fost donate de un pădurar din zonă.

Antiderapante de acum un secol

Vă mai recomandăm:
 

FOTO Floarea Cosmi, ultimul opincar din Bistriţa-Năsăud, vorbeşte despre meşteşugul care i-a ocupat jumătate de secol

De mai bine de 50 de ani, Floarea Cosmi îşi câştigă existenţa din confecţionarea opincilor. Acestea ajung în vitrinele românilor plecaţi peste hotare, care le preţuiesc ca pe bijuterii sau în picioarele dansatorilor ansamblurilor populare. Deşi are deja 76 de ani, tanti Floarea nu vrea să abandoneze meşteşugul, mai ales că este singurul meşter popular care mai confecţionează opinci.

Meşterul care deţine secretele clopului cu pană de păun: „Nu vine nimeni să înveţe să aşeze penele pe clop. Io îi îmbiu pe tineri, da` n-am cu cine!“

Bistriţeanul Leon Jora (68 de ani) confecţionează de peste o jumătate de veac celebrele podoabe ale costumului tradiţional din zona Năsăudului. El este supărat că niciun tânăr nu doreşte să-i devină ucenic, cu toate că pentru o roată de pene bine confecţionată se plăteşte chiar şi 2.000 de lei.

Cum s-au întors hainele contemporane cu câteva secole în urmă cu ajutorul motivelor tradiţionale de pe Valea Someşului

Virginia Linul, una dintre cele mai cunoscute creatoare de costume populare din ţară a reuşit să aducă pe hainele moderne motivele tradiţionale de pe costumele pe care le purtau acum câteva secole strămoşii noştri. Cele mai deosebite ţinute de inspiraţie tradiţională au putut fi admirate vineri, în cadrul primei expoziţii personale a artistei.