Nicolae Feier, părintele pasionat de istorie care slujeşte în cea mai veche biserică din nord-estul Transilvaniei
0
Preotul Nicolae Feier este cu siguranţă unul dintre cei mai căutaţi preoţi din Bistriţa. Deschiderea şi căldura cu care îşi întâmpină enoriaşii sunt puncte forte care au reuşit să-i atragă şi pe cei mai tineri în lăcaşul de cult. Părintele, un pasionat iremediabil de istorie a ajuns să slujească în cea mai veche biserică din nord-estul Transilvaniei, construită în 1200.
Nicolae Feier este preot de 32 de ani, cariera preoţească fiind aleasă împreună cu părinţii săi, care au fost nişte oameni extrem de credincioşi. Relaţia specială cu Dumnezeu s-a conturat devreme şi l-a îndrumat spre calea preoţească.
A avut şansa să înveţe de la mai marii bisericii ortodoxe româneşti, printre mentorii săi numărându-se Simion Felecan, profesor universitar cu studii doctorale la Roma sau în Grecia sau Mircea Păcurariu, specialist în istoria bisericii ortodoxe române.
„De la „teologia bunicii” am reuşit să ajung la cea de vârf după ce am făcut Facultatea de Teologie de la Sibiu. Acolo l-am întâlnit pe Mircea Păcurariu care avea să-mi devină mentor şi care m-a luat pe lângă dânsul de la început. Împreuna cu acesta am făcut cercetare istorică, profesorul având de gând chiar să mă ţină la catedră lângă sine, dar Dumnezeu a vrut să ajung preot, acolo de unde plecam, la Gledin, Monor,” povesteşte părintele Feier.
Pasiunea pentru istorie l-a determinat să cerceteze, ocupându-se printre altele şi de viaţa episcopului Pahomie de la Gledin, care se născuse acolo, însă despre care se ştiau extrem de puţine lucruri. Alături de Înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu, părintele a reuşit să pună bazele unei cărţi, care a devenit document pentru canonizarea sa.
„La proclamarea canonizării Sfântului Sinod, Gledinul, un sătuc de 600 de locuitori, a devenit pentru o zi centrul ortodoxiei. Au fost toţi membtrii Sfântului Sinod la Gledin, inclusiv preşedintele României şi şeful Guvernului,” precizează preotul.
După revoluţie, Înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu l-a îndemnat să se ocupe de religie în şcolile bistriţene, fiind inspector de specialitate mai bine de 10 ani. Fiind imediat după `90, părintele Feier practic a introdus religia în toate şcolile bistriţene.
Mai apoi, de la Inspectoratul Şcolar a ajuns la lăcaşul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, cea mai veche biserică din Nord-Vestul Transilvaniei.
„Am venit la această biserică străveche pe care am încercat să o înfrumuseţez în două feluri: sub aspectul fizic, în sensul că arată ca o mireasă şi cine intră nu are impresia că este construită la începutul celui de-al doilea mileniu şi spiritual, pentru că biserica noastră este ahriplină în fiecare duminică şi la fiecare sărbătoare,” precizează părintele Feier.
Întrebat ce anume crede că îi atrage pe enoriaşi în număr mare spre dumnealui, părintele Feier spune că faptul că le stă la dispoziţie mai ales atunci când au necazuri.
„Din cauza disponibilităţii mele la dialog şi din cauză că Dumnezeu împlineşte dorinţele celor care se roagă cu toată inima. Capacitatea de a sta împreună cu credincioşii mai ales la necazuri şi neputinţe şi la nefericiri. Biserica trebuie să-l sprijine pe om atunci când are neputinţe,” crede preotul Nicolae Feier.
Acesta mai spune că oamenii înţeleg greşit de cele mai multe ori rolul său şi vin şi-i mulţumesc lui pentru ajutor, deşi ar trebui să îi mulţumească lui Dumnezeu. Dumnezeu şi mai ales relaţia corectă cu El este cea care îi ajută pe credincioşi. Părintele îi sfătuieşte să creadă în Dumnezeu, în propria persoană, dar şi în semeni.
„Trebuie socotit că Dumnezeu este cel care se face lucrător prin fiecare preot. Diferenţele se pot crea în ceea ce priveşte disponibilitatea la dialog şi disponibilitatea de a vedea în celălalt un interlocutor şi a-l privi cu seninătate şi a pleca cu încredere mai mare,” explică preotul.
Dacă duminică cei mai mulţi dintre cei prezenţi sunt de vârsta a doua şi a treia, în timpul săptămânii, lăcaşul de cult este plin de tineri. Aceştia vin pentru că sunt grăbiţi şi au nevoie să comunice cu cineva în care au încredere, crede Nicolae Feier.
„Este foarte greu să câştigi încrederea tinerilor şi este foarte uşor să o pierzi. Din acest motiv se crede că sunt o preot mai deosbit, dar nu sunt. M-am străduit, printr-o muncă asiduă şi constantă să nu înşel aşteptările nimănui. Cred că acesta este secretul.”
Cei mai mulţi dintre cei care îi calcă pragul se condruntă cu probleme socio-economice, care creează disfuncţionalităţi sub aspect sufletesc. Refuză să ne spună mai multe despre acest subiect, pentru că păstrarea secretului spovedaniei este foarte importantă, făcând ca preotul să îşi păstreze un anumit statut în parohia sa şi în societate.
„Încercăm să curăţăm omul, să-l facem mai bun, mai potrivit pentru societatea în care trăieşte şi să-l acomodăm cu această societatea, care este de o modernitate debordantă şi care câteodată s-ar putea să-l atragă spre tot felul de miraje ale unei lumi post-moderne, care numai spre creştinătate nu trage, dar care poate fi încreştinată,” ne povesteşte părintele despre activitatea sa.
Părintele are doi copii, unul dintre ei manifestându-şi dorinţa de a urma calea părintelui său, cale pe care Nicolae Feier nu a sprijinit-o tocmai din cauza vieţii grele pe care o au tinerii preoţi nevoiţi să stea ani buni în parohiile din mediul rural.
Cel mai mare sprijin pe care l-a primit de-a lungul carierei sale a venit tocmai de la soţia sa, de la care spune că a avut de învăţat enorm de mult.
„Soţia mea este dăscăliţă, a fost omul puternic din spatele întregii mele activităţi. Un om la care nu i-au plăcut niciodată concesiile. Dascălii au ceva extraordinar în ei, iar eu îi privesc pe danscăli ca pe nişte preoţi care slujesc la catedră ca la un altar,” precizează Nicolae Feier.
Cea mai mare pasiune a preotului rămân cărţile şi mai ales cele de istorie şi teologie. Îi place, de asemenea, să scrie despre istoria ortodoxă locală, având deja publicate în jur de 10 cărţi în acest domeniu.
Se încarcă comentariile...
