FOTO Sacrificarea lui Ghiţă, obiceiul „barbar” care reuneşte familiile

Publicat: 16.12.2013 08:39

Ultima actualizare: 11.08.2022 00:05

Nu multe evenimente din cursul anului reuşesc să reunească toţi membrii familiei în acelaşi loc. Unul dintre ele este considerat şi cel mai barbar dintre obiceiurile româneşti: tăiatul porcului, care deşi îşi pierde din autenticitate rămâne un prilej de petrecere a timpului în familie.

Familia Petruţ din comuna Negrileşti păstrează obiceiul tăiatului porcului de când se ştie, implicând în acest eveniment mare parte din rude, munca multă presupusă de sacrificarea lui „Ghiţă” care poate trece de 150 de kilograme, necesitând un efort colectiv.

„Tăiatul porcului nu reprezintă doar o simplă sacrificare a animalului pe care l-ai crescut un an de zile, ci şi un bun prilej de reunire a familiei. În jurul grăsunului tăiat se adună toţi cei dragi, povestindu-şi unii altora ceea ce au mai făcut în anul care este pe sfârşit. Cu alte cuvinte, ritualul tăierii porcului nu presupune doar paharul de horincă băut pentru a te încălzi în gerul de afară sau şoriciul aburind presărat cu sare. E un real motiv de bucurie,” spune Lavinia Petruţ.

Nici anul acesta familia Petruţ nu a ignorat acest obicei, trezindu-se cu noaptea în cap pentru a-l sacrifica pe Ghiţă. În ciuda muncii care se întinde pe o zi întreagă, familia Petruţ nu vrea să renunţe la acest obicei.

,,Într-un singur an am cumpărat carne din carmangerie, pe care am preparat-o după reţete tradiţionale. Dar, vă spun la modul cel mai sincer, nu are nici pe departe gustul cărnii unui porc crescut în gospodăria proprie, mai ales că în zona aceasta porcii sunt crescuţi cu porumb şi tărâţe. Deci...chiar vorbim despre carne ecologică, nu ca aceea din magazin. Şi spun asta pentru că nimeni nu îţi garantează că acel porc a fost hrănit cu mâncare naturală,” precizează Lavinia, care an de an se ocupă de prepararea cărnii, după ce bărbaţii tranşează animalul.

Deşi în zona rurală din Bistriţa-Năsăud încă se mai respectă mare parte din obiceiurile legate de sacrificarea porcului, unele au fost „omorâte” de modernism. Animalul nu se mai sacrifică de Ignat, sărbătoarea „dedicată” animalului, cum se obişnuia, ci când are lumea timp.

De asemenea, pârlitul porcului cu foc de paie a fost înlocuit cu o butelie, la care se leagă un arzător, asta în ciuda faptului că paiele influenţează şi gustul, dând savoare şoricului. Pentru a nu se păstra gustul şoricului, se apelează totuşi la paie, când porcul este aproape pârlit.

După ce unul dintre „măcelarii” satului, care ştie exact cum trebuie pregătit şi tranşat porcul îşi face apariţia, începe munca: porcul este sacrificat, pârlit, curăţat şi tranşat. Pentru ca măcelarul să-i arate proprietarului cât de gros este şoricul lui Ghiţă, acesta trebuie să-l cinstească cu un pahar de ţuică.

De asemenea, proprietarului nu trebuie să îi pară rău după porc şi să îi fie milă pentru că se spune că animalul moare mai greu, iar carnea nu este la fel de gustoasă.

Odată încheiată munca măcelarului, greul se mută în casă, unde carnea este predată femeilor din familie care o impart în funcţie de preparatele pe care doresc să le facă. Se pregăteşte carnea pentru cârnaţ, măruntaiele şi organele pentru caltaboş, iar slănina se taie şi se duce la afumat. Nicio bucăţică din porc nu se pierde, totul îşi găseşte o utilitate.

Când totul e gata sunt duşi la afumat şi cârnaţii şi caltaboşii, care trebuie să stea la fum în jur de trei zile, iar slănina peste o săptămână.

Primul lucru care se face cu carnea proaspăt tăiata nu este însă cârnaţul, ci pomana porcului, prima masă pe care animalul o „oferă” familiei. Şi dacă animalul oferă prima masă, familia terbuie şi ea să fie darnică şi să le dea o parte din acest preparat, de cele mai multe ori compus din carne de porc prăjită cu ceapă şi mămăligă, vecinilor.

Un alt obicei mai puţin obişnuit care încă se mai întâlneşte în satele de pe Valea Bârgăului spune că proprietarul porcului trebuie să bea ţuică din unghia animalului, pentru a se purifica curtea prin care s-a plimbat „Ghiţă” peste an. De asemenea, se mai spune că dacă vezi sânge în ziua de Ignat, când se sacrifică porcii, vei fi ferit de boli, dar şi că dacă inima porcului are mult sânge închegat, proprietarul va avea noroc în anul ce vine de mulţi bani.