Cum l-au umilit grănicerii din Năsăud pe Napoleon, în bătălia de la Arcole. Ardelenii, la un pas de a schimba istoria: au fost aproape să-l ucidă pe Bonaparte
0Deşi pare greu de crezut, cei care l-au oprit pe Napoleon în timpul bătăliei de la Arcole, între 15 şi 17 noiembrie 1796, au fost români, mai exact grăniceri năsăudeni care luptau pentru armata austriacă. Napoleon, pe atunci comandant, a fost la un pas să fie capturat şi omorât de către români.
Regimentul II Valah de infanterie grănicerească, format din grăniceri năsăudeni, o categorie de ţărani liberi care aveau şi obligaţii militare, a fost înfiinţat în 1762. Acesta se supunea armatei austriece, alături de care a şi luptat împotriva francezilor. Bătălia despre care vorbim, de la Arcole, s-a desfăşurat în timpul războiului napoleonian între Austria şi Franţa, între anii 1796 şi 1797. La finalul anului 1795 singurii adversari ai Franţei au rămas Anglia şi Austria.
Austria stăpânea nordul Italiei, cu excepţia unei porţiuni dintre Munţii Apenini şi Coasta Ligurică, dominate de francezi. Una dintre acţiunile pregătite de Franţa viza Italia şi era condusă de Napoleon Bonaparte, care pe atunci nu avea nici 30 de ani.
Potrivit istoricului Ioan Pop, care a scris mai multe lucrări despre regimentul II de graniţă românesc de la Năsăud, singurul obstacol care stătea în calea celei mai mari victorii a lui Napoleon era podul de la Arcole, apărat de Batalionul II din Regimentul 2 de grăniceri năsăudeni. Străpungerea frontului în acest sector ar fi permis francezilor să atace armata austriacă din spate şi s-o încercuiască.
„Generalii francezi asaltează podul în fruntea semibrigăzilor, dar toate eforturile lor eşuează din cauza rezistenţei dârze a grănicerilor români. (...) Un rol important în aceste lupte l-au avut trăgătorii de elită din cadrul batalionului (n.r. grăniceresc român) care prin tragerile lor precise au provocat mari pierderi inamicului.(...) După o luptă de o violenţă neobişnuită, francezii au fost respinşi, acoperind în grămezi cu trupurile lor podul şi numai puţini reuşiseră să scape din această ploaie de gloanţe”, explică Ioan Pop în Revista Bistriţei.
Între timp soseşte Napoleon Bonaparte, pe atunci comandantul armatei franceze din Italia, care ordonă un nou atac pentru cucerirea podului, însă atacul său este respins de năsăudeni. Uimit de îndârjirea românilor, Napoleon descalecă de pe cal şi conduce chiar el grenadierii la asalt asupra podului.
Ardelenii au fost cât pe ce să schimbe istoria şi să-l omoare pe Napoleon Bonaparte
Potrivit lui Gustav Amon Treuenfest, alt istoric ce a surprins istoria regimentului II românesc de graniţă, Napoleon ar fi pornit personal cu drapelul în mână pe pod pentru a-i înflăcăra pe grenadieri. Grănicerii năsăudeni însă nu s-au clintit din loc şi au creat panică printre inamici, care au căzut de pe pod în mlaştină. Napoleon ar fi fost tras de soldaţii săi în acea învălmăşeală, căzând şi el în mlaştină.
„Prin norul gros de fum al armelor de foc, batalionul (n.r. românesc) n-a putut observa pătrunderea pe pod a lui Bonaparte cu drapelul, căci altfel ar fi fost jerfta sigură a unui glonţ tras de un trăgător de elită”, relatează Treuenfest.
Generalul Napoleon Bonaparte a fost cât pe ce să fie luat prizonier de către ardeleni, dacă un ostaş francez nu îl lua în spate şi-l trăgea afară din mlaştină. Trei zile în şir, batalionul românesc de grăniceri a respins atacurile francezilor, luând în jur de 350 de prizonieri. Apărarea podului de la Arcole a fost însă plătită cu jerfa a aproape 400 de oameni, adică aproape jumătate din efectiv.
„Vitejia şi eroismul acestui batalion în luptele de la Arcole au fost relevate chiar de către Napoleon în informarea pe care o face către Directoratul Republicii, cu privire la desfăşurarea luptelor din aceste zile. În această informare, Napoleon menţionează faptul că numai rezistenţa acestui batalion l-a împiedicat de a încercui şi nimici armata austriacă. Desigur, el nu avea de unde să ştie că acest batalion era alcătuit din români, având doar un comandant german, pe maiorul Woestenradt”, povesteşte Ioan Pop.
Napoleon şi-a revenit imediat şi i-a ordonat generalului Guyenau să vină de la Ronco la Arcole cu brigada de rezervă. Până când ajunge brigada de rezervă, podul este liber, iar localitatea Arcole evacuată. Conducătorul austriecilor, Alvinzi, şi-a dat seama de manevra lui Napoleon şi a evacuat localitatea şi podul.
În ciuda unor victorii avute de trupele autriece, sosirea lui Napoleon face ca victoria să fie de partea francezilor. „Pierderile pe care grănicerii români le-au avut în acest război, ca şi în cele ce vor urma până în 1815, sunt greu de stabilit. În orice caz, tributul de sânge pe care grănicerii năsăudeni l-au dat trebuie să fi fost însemnat”, explică Ioan Pop. Istoricul mai spune că la aceste pierderi de vieţi omeneşti se adaugă şi decăderea economiei grănicerilor, ca urmare a lipsei forţei de muncă.
Grănicerii năsăudeni - războinici vrednici şi periculoşi pentru duşmani
Devotamentul şi curajul grănicerilor năsăudeni a fost observat şi de J.H. Benigni, unul dintre cei mai buni cunoscători ai graniţei militare austriece, care spune: „Ca soldat, la fel ca şi secuiul, grănicerul român se evidenţiază. Corpul său călit, cerinţele reduse îl fac să suporte cu uşurinţă privaţiunile războiului. Curajul personal, însoţit de o forţă fizică călită prin muncă aspră, îl fac un războinic vrednic şi periculos pentru duşmani”.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
