Bunicuţa din Harghita care a dat lovitura în afaceri. O pensionară a cucerit piaţa cu reţete unice de dulceaţă de ceapă şi de ardei iute
0
Pricepere. Margit Balint, o harghiteancă de 67 de ani, bate ţara în lung si-n lat, la târgurile de produse tradiţionale, pentru a-şi promova dulceţurile şi siropurile produse în gospodăria proprie. Ea spune că secretul succesului stă în curajul de a experimenta combinaţii noi care să surprindă consumatorii.
Pe Margit Balint, sau Margareta, cum se prezintă atunci când părăseşte Harghita natală, o găsim la târgurile dedicate produselor tradiţionale din întreaga ţară, deşi preparatele sale numai „tradiţionale“ nu pot fi denumite.
În ciuda faptului că are 67 de ani, femeia bate ţara în lung şi-n lat pentru a face cunoscute dulceţurile sale bio din ceapă, ardei iute, soc şi gogonele. Femeia spune că a crescut într-o casă în care prepararea dulceţurilor era o activitate care nu lipsea în niciun an. De acolo a aflat şi dânsa secretele acestui preparat după care tânjim la micul dejun alături de o ceaşcă aromată cu ceai.
PENSIA, O OPORTUNITATE
Până acum cinci ani, timp de 37 de ani, Margit Balint a lucrat ca gestionară la magazinul sătesc din Lupeni, judeţul Harghita. Odată ieşită la pensie, pricopsindu-se cu mult timp liber, doamna Margit s-a gândit să valorifice fructele şi legumele din grădină tranformându-le în dulceaţă.
Iniţial dulceaţa ajungea exclusiv pe masa familiei, însă, încet, încet, preparatele sale au ajuns să gâdile şi papilele gustative ale altora, iar Margit şi-a transformat pasiunea într-un adevărat business. Alături de familie, formată din soţ, fiu şi noră, Margit a investit toate economiile adunate de-a lungul anilor în noua afacere.
„După ce am ieşit la pensie am lăsat lucrul şi m-am apucat de dulceaţă. M-am gândit că avem fructe şi ar fi chiar păcat să nu profităm. Mă bazez pe ce avem în grădină şi pe munte, aşa mă asigur că sunt naturale şi bio“, explică Margit.
A amenajat un atelier unde iau naştere aceste dulceţuri fantastice, completate de siropuri naturale, dar şi mai multe lăzi frigorifice, unde ţine proaspete legumele şi fructele care încă provin din propria grădină sau din pădurile din apropierea casei sale. Fosta gestionară a început cu clasicele tipuri de dulceaţă precum cea de prune, de mere şi alte fructe care i-au fost la îndemână.
40 DE TIPURI DE DULCEŢURI
În scurt timp însă nu a mai fost mulţumită cu gemurile care se găsesc în mai toate casele din ţară şi a încercat ceva nou. Astfel, femeia a reuşit să realizeze peste 40 de tipuri de dulceţuri din fructe şi legume. Printre cele mai deosebite se numără dulceaţa din boabe de soc, cu scoţişoară şi lămâie, din gogonele şi nucă, din ardei iute, din roşii şi chiar din ceapă. Când vine vorba de gust...ei bine totul este o surpriză plăcută. Legumele la care te aştepţi să fie asezonate cu sare şi piper, primesc o aromă delicioasă, dulce, după ce sunt trecute prin reţeta doamnei Balint.
Primii care au ocazia să testeze reţetele pensionarei sunt tocmai membri familiei sale. Margit Balint spune că totul vine din imaginaţia sa bogată, care a dat naştere, de exemplu, gemului de conuri de brad, pe care nu l-a mai întâlnit niciunde în ţară.
„Toată lumea îmi cere acum gem de ardei iute, care este dulce şi iute în acelaşi timp. Lumea e curioasă şi cumpără să vadă cum e“, explică unguroaica. Ea spune că nu se „odihneşte“ în niciun sezon. Când nu este pe la târguri, femeia lucrează la dulceţuri, iar lăzile frigorifice în care depozitează fructele şi legumele odată culese îi permit să trebăluiască tot parcursul anului.
An de an, în atelierul doamnei Margit iau naştere mii de borcane de dulceţuri şi mii de sticle cu sirop. Aceasta a fost de acord să ne împărtăşească câteva dintre secretele dulceţurilor sale. De exemplu, la gemul de gogonele foloseşte doar gogonele, zahăr şi nucă. Majoritatea nu au nevoie decât de fructe sau legume şi zahăr. În foarte puţine cazuri apelează la salicil pentru a garanta minim unul sau doi ani de viaţă gemului.
„La dulceaţa de conuri de brad folosesc conurile adunate de familia mea. Acestea sunt spălate bine şi puse la fiert în apă cât să le acopere. După ce le-am fiert bine, le luăm de pe foc să se răcească, după care le tocăm. După aceea vin iar puse la fiert, iar la fiecare kilogram de conuri pun 600 de grame de zahăr“, dezvăluie doamna Margit.
BORCANUL TREBUIE BINE STERILIZAT
Femeia spune că secretul pentru o viaţă îndelungată este chiar borcanul, care trebuie foarte bine sterilizat. Metoda folosită, spune doamna Margit, este una originală. Aceasta ia borcanele, le spală şi le bagă în cuptor la 180 de grade, după care le scoate, le umple cu gem, pune capacul şi le întoarce cu fundul în sus. Le lasă aşa cinci minute. Dulceţurile care iau naştere în ograda doamnei Margit trebuie ţinute de preferabil la răcoare, în cămară.
La cele peste 40 de tipuri de dulceţuri, se adaugă alte 200 de tipuri de siropuri naturale. Printre cele mai deosebite tipuri întâlnim siropuri extrase din salcâm, vişine, căpşuni, cătină, păpădie, con, soc, zmeură sau trandafiri.
Spre deosebire de alţii care le „îndoaie“ cu apă, doamna Margit spune că la siropuri nu foloseşte nimic altceva decât zeama fructelor. Practic fructele se amestecă cu zahăr şi lămâie şi se pun într-un tifon. Acesta se strânge şi se agaţă undeva sus. Sub tifonul plin cu fructe se aşează un vas, unde se scurge zeama ce va fi transformată în sirop. Fructele din tifon sunt mai apoi folosite la gemuri. Siropurile sunt puse neapărat în recipiente din sticlă şi nu plastic sau altceva, deoarece acestea scurtează durata de viaţă a licorilor.
Preţurile dulceţurilor variază între 10 lei cele mai comune, cum sunt cele de măr sau prune şi 25 de lei cele mai deosebite care necesită mai multă muncă, cum e cea de soc sau de coacăze. Siropurile costă şi ele între 20 şi 25 de lei, în funcţie de fructul din care sunt făcute şi munca depusă.
REŢETELE SUNT DEPOZITATE ÎN CAP
Întrebată dacă are o agendă cu toate aceste reţete folosite la dulceţuri şi siropuri, doamna Margit arată spre cap. Nimic nu este notat pe hârtie, totul este înmagazinat în creier, de unde şi izvorăsc aceste reţete originale. Fără falsă modestie, bunicuţa devenită expertă în dulceţuri, recunoaşte că a făcut nenumărate experimente până când preparatele au ieşit aşa cum trebuie.
Combinaţiile care nu i-au ieşit din prima nu au descurajat-o, pentru că doamna Margit crede că „cine nu munceşte nu greşeşte“. Doamna Margit are încredere că odată ce ea nu va mai fi, fiul şi nora îi vor duce mai departe pasiunea descoperită la bătrâneţe şi transformată într-un business.
Vă mai recomandăm:
Anul acesta, la Bistriţa a luat naştere o colecţie de eşarfe de lux, inspirată din pasiunea pentru desen a fiicei adolescente a Gabrielei Montoiu, protagonista acestui proiect de nişă. Pe eşarfele de mătase sunt printate atât desenele adolescentei, cât şi motive tradiţionale pe care le mai regăsim doar pe năframele vechi purtate de bunicile noastre.
Are 45 de ani şi de câţiva ani buni prepară săpunuri naturale. Povestea Corneliei pe tărâmul săpunurilor naturale a început în timp ce se lupta cu o alergie ce-i afecta pielea. Săpunurile care s-au dovedit a fi răspunsul la problemele sale s-au transformat cu multă muncă şi dăruire într-o afacere „bio”.
Asociaţia A.F.I. ProFamilia a găsit o metodă inedită şi productivă de a ajuta femeile din mediul rural să facă afaceri. Cu ajutorul fondurilor europene, dar şi a unor reţete vechi de sute de ani ale locului, acestea oferă o şansă în plus la independenţă financiară femeilor de pe Valea Bârgăului.
Se încarcă comentariile...
