Trucuri care ne învaţă cum să reacţionăm atunci când copilul face o criză de nervi

Deseori am văzut copii de doar câţiva anişori în magazine sau în locuri publice făcând crize de nervi, adevărate istericale, pentru a-şi convinge părinţii sau bunicii să le cumpere un anume obiect.

Fără să realizeze, acest comportament se dezvoltă la copil atunci când părinţii cedează în faţa crizelor lui, încurajându-l, astfel. Psihologii arată că, deşi nu e uşor, prin autocontrol şi multă răbdare, dar şi cu algerea unor cuvinte şi expresii potrivite, micuţii pot fi calmaţi.

”Conform stadiilor dezvoltării psihice, există etape în psihologia vârstelor, copilul aflat la vârsta preşcolară, între 3 şi 5-6 ani se află într-o fază nouă a competenţei sale: initiaţivă versus sentiment de vină. Relaţia cu familia de origine devine foarte importantă, explorarea posibilităţilor sau restrângerea lor este importantă”, explică Dana Crişan, psiholog clinician. Potrivit acesteia, copilul, la această vârstăs se află în stadiul de trecerea de la emoţii sau stări afective confuze la emoţii mai profunde. ”El sesizează o autonomie nou câştigată, imită adultul, chiar şi în atitudini”, mai explică ea. ”Când îşi pierd controlul în situaţii de tensiune resimţită în funcţie de cum interpretează contextul de viaţă, se ajunge la crize de isterie, nervi, ca reacţie la frustrare. Este dezirabil a se privi la cauze, nu la efecte”, mai recomandă psihologul.

Dacă, totuşi, se ajunge la o stare conflictuală, psihologul spune că e important să aflăm cauza care a dus la această stare, pentru a putea fi gestionată favorabil. ”Ei interpretează situaţia negativ, au nevoie de control, însă fiind mici, nu conştientizează ce fac şi ce impact va avea asupra celorlalţi comportamentul lor. Copiii furioşi, într-o primă fază, pot fi calmaţi prin distragerea atenţiei spre o activitate preferată, pe moment, apoi, prin răbdare şi calm, de căutat împreună soluţii, cu accent pe rezolvarea problemei, nu pe problema în sine”, explică ea.

1.    Rămânem calmi

Primul sfat pe care îl dă este să nu ne pierdem răbdarea. ”Se rămâne calm şi răbdător. O reacţie nervoasă a părintelui nu va face decât să întreţină starea, în plus, cel mic va imita reacţia isterică a adultului“.

2.    Stăm lângă el

Unele păreri susţin că ar trebui luat în braţe în momentul de criză, pentru că îmbrăţişările i-ar putea calma. Alţi psihologi spun că e suficient să îi stăm alături, dar sunt cu toţii de acord că nu trebuie lăsat singur. ”Poate fi luat în braţe sau nu, în funcţie de personalitatea lui, spre a nu se simţi abandonat. Oricum, e de dorit să se rămână în raza lui vizuală”, explică psihologul.

3.    Rămânem fermi pe poziţie

”Este recomandată rămânerea fermă pe poziţie, pentru a nu încuraja comporamentul acesta în situaţi similare”, completează Dana Crişan. Cedarea părintelui în astfel de momente va transmite mesajul că ”funcţionează” şi-l va încuraja să repete astfel de manifestări.

4.    Îl ducem într-un loc sigur şi rămânem acolo până se calmează

”Dacă în timpul unei furtuni emoţionale loveşte sau se manifestă agresiv, poate fi luat deoparte, într-un loc sigur, unde i se explică de ce e acolo (pentru că a lovit) şi i se spune că se va sta cu el acolo până când încetează să se mai poarte aşa, chiar şi dacă se întâmplă într-un loc public. Se evită cu orice preţ lovirea lui sau alte violenţe”, mai arată psihologul.

5.    Discutăm cu el după ce se calmează

Nu se poate discuta raţional cu un copil de 3, 4 sau 5 ani, într-un moment de criză. ”După ce criza s-a potolit, luaţi copilul aproape şi discutaţi despre ceea ce s-a întâmplat. Empatizaţi cu el, manifestând înţelegere faţă de frustrarea lui şi ajutaţi-l să exprime în cuvinte, să verbalizeze: ai fost furios pentru că... etc.”, mai precizează psihologul. De asemenea, mai arată ea, anticiparea situaţiilor care duc la accese de furie şi luarea unor măsuri din timp sunt foarte utile.

Totodată, mai spune Dana Crişan, e de urmărit cât de frecvente sunt aceste crize de furie sau isterie şi ridicarea unor semne de întrebare dacă climatul familial este adecvat, dacă mediul în care trăieşte copilul este echilibrat, dacă există sau nu tensiuni între membrii familiei sau în grupul de apartenenţă precum grădiniţă, cercuri, cluburi vocaţionale etc.

Mai puteţi citi:

Atenţie: planta care reduce efectul anticoncepţionalelor şi îl amplifică pe cel al antidepresivelor