Foto Ce l-a atras pe regele Charles în Maramureș. Locurile unicat din regiunea unde se agață harta României în cui
0Autostrăzile nu au ajuns în ținuturile Maramureșului din nordul României, însă de-a lungul timpului aici au găsit găzduire personalități, ca regele Charles al Marii Britanii, încântate de arhitectura tradițională și de frumusețile locurilor „unde se agață harta României în cui”.
În Maramureș, călătorii descoperă câteva atracții turistice unicat în România: cimitirul vesel de la Săpânța, fista închisoare de la Sighet, se pot plimba cu mocănița de pe valea Vaserului, pot admira gospodăriile din satele tradiționale și bisericile vechi de lemn, cu turle înalte de zeci de metri.
Adevărul prezintă câteva dintre cele mai atractive locuri de văzut în Maramureș.
Satul regelui Charles
Satul Breb din comuna ocna Șugatag se numără printre cele mai populare destinații rurale din nordul României.
Până la începutul secolului XX, avea statutul de stațiune climaterică, fiind vizitată pentru izvoarele sale sulfuroase, și pentru băile sale termale. În ultimele decenii, satul a devenit mai cunoscut datorită arhitecturii sale și a tradițiilor păstrate de localnici, iar la popularizarea sa a contribuit și regele Charles al treilea, al Marii Britanii.
În 2004, acesta a vizitat satul Breb, a cinat cu localnicii, iar de atunci o casă tradițională din centrul așezări a fost cunoscută ca fiind casa prințului Charles. Ea a fost recondiționată de o fundație patronată, în trecut, de britanic. În satul Breb, cu mai puțin de 1.000 de locuitori, călătorii găsesc numeroase case tradiționale vechi de aproape un secol, dar și una dintre cele mai vechi biserici de lemn din România, păstrată din secolul al XVI-lea.
Satul olarilor de la porțile Maramureșului
Aflat pe valea Izei, în Munții Rodnei, satul Săcel a fost atestat din secolul al XV-lea, iar de-a lungul timpului a fost cunoscut ca un centru important al olăritului. Meșteșugul realizării obiectelor de ceramică roșie, nesmălțuită, lustruite în piatră s-a păstrat până în prezent.
„O caracteristică a ceramicii de Săcel constă în faptul că lustruirea vaselor se face cu piatra de cremene (după uscare) pe întreaga suprafață. Vasele au forme deosebite, cele mai multe semănând cu piesele de ceramică preistorică – în special La-Tene-ul dacic – unde oalele erau arse la roșu într-un cuptor de tip roman primitiv. Vechimea acestui meșteșug din Săcel nu este încă cunoscută dar fondul străvechi este dovedit prin forma vaselor, prin tehnica lustruirii cu piatra după ardere și cuptorul primitiv de ardere”, arată Primăria comunei Săcel.
Morile de apă, meșteșugurile tradiționale - inclusiv realizarea măștilor -, dar și casele cu arhitectură tradițională au făcut din locul aflat la intrarea în Maramureș pe drumul Bistriței, un at apreciat de turiști.
Muzeul Satului Maramureșean
Numeroase sate din Maramureș au păstrat gospodării cu arhitectura tradițională, unele vechi de mai multe secole.
O parte însemnată din zestrea culturală a regiunii poate fi vizitată la Muzeul Satului Maramureșean, din Sighetul Marmației. Muzeul satului a fost amenajat în anii ‘70 pe o suprafață de 14 hectare și cuprinde 30 de gospodării și peste 100 de construcții, unele datând încă din secolul al XII-lea. Este considerat o „rezervaţie de monumente de arhitectură ţărănească”.
„Muzeul, aşa cum arată astăzi, creează impresia unui sat cu specific zonal care a evoluat de la cel de tip „răsfirat” şi „risipit” la unul de tip „adunat”. Uliţe drepte (principale) şi întortocheate, poteci şi „prilazuri” alcătuiesc structura intimă a „satului” şi converg spre un promotoriu pe care, ca în toate satele maramureşene, este aşezată biserica.În Muzeul satului maramureșean sunt restaurate şi conservate printre cele mai valoroase monumente de arhitectură populară din România (majoritatea acestora fiind datate cert cu inscripţii gravate sau săpate în lemn pe parcursul secolelor al XVI-lea, XVII-lea, XVIII-lea şi XIX-lea)”, arată reprezentanții muzeului.
Bisericile de lemn de valoare mondială
Maramureșul cuprinde unele dintre cele mai valoroase biserici de lemn din România. Din 1999, opt dintre vechile biserici din regiunea istorică, ridicate în secolele XVI-XVIII, au fost incluse în Patrimoniul cultural mondial UNESCO. Ele se află în localitățile Bârsana, Desești, Ieud deal, Plopiș, Poienile Izei, Rogoz și Surdești.
„Aceste opt biserici sunt exemple remarcabile ale unei game de soluții arhitecturale din diferite perioade și zone. Ele arată varietatea de modele și de măiestrie adoptate în aceste construcții înguste, înalte, din lemn, cu turnurile lor caracteristice înalte și subțiri la capătul vestic al clădirilor, fie cu un singur acoperiși sau cu unul, dublu, de șindrilă. Ca atare, ele sunt o expresie locală deosebită a peisajului cultural al acestei zone muntoase din nordul României”, arată UNESCO, în descrierea bisericilor din patrimoniul mondial.
Una dintre cele mai vizitate biserici din Maramureș se află la Bârsana, la circa 20 de kilometri de Sighetul Marmației. Unii autori au numit mânăstirea veche de trei secole „Muntele Athos al Maramureșului”. Aici se află una dintre cele mai înalte biserici de lemn din România, al cărui turn se ridică la aproape 60 de metri.
Ca dimensiuni, biserica este întrecută de cea din Mănăstirea Săpânța-Peri, ridicată în 1997, în imediata vecinătate a localității Săpânța.
Cu înălțimea de 78 de metri, biserica Mănăstirii de la Săpânța-Peri este una dintre cele mai înalte biserici de lemn din lume. Turla bisericii este vizibil de la cinci kilometri, fiind un reper pentru credincioșii de pe ambele maluri ale Tisei. Impresionantă este scara care duce la paraclis, sculptată dintr-un singur lemn vechi de 300 de ani.
Cimitirul vesel din Săpânța
Nu doar bisericile, dar și cimitirele Maramureșului sunt atractive pentru turiști. Cel mai faimos dintre ele, aflat la Săpânța, a fost numit „Cimitirul Vesel”.
Este locul unde peste 700 de monumentele funerare au fost împodobite după tradiția locală, cărora le-au fost adăugate ilustrații și epitafuri în versuri, care spun într-un mod deosebit, adesea cu umor, povestea celor îngropați aici.
Cele mai vechi epitafuri datează din anul 1935 și au fost opera meșterului Stan Ioan Pătraș. Tradiția cimitirului vesel a fost păstrată și după moartea acestuia, de Dumitru Pop, un alt artist local.
În apropiere de cimitirul cu cruci pictate și împodobite, călătorii găsesc mânăstirea cu cea mai înaltă biserică de lemn din lume. Și tot la Săpânța, pot vedea vechile vâltori ale satului încă folosite de localnici, dar și monumente ale naturii, ca mlaștina din Poiana Brazilor.
La drum cu mocănița prinmunții Maramureșului
Un alt reper al Maramureșului este Vișeu de Sus, o localitate înființată în Evul Mediu de familiile de pădurari, care a păstrat o tradiție îndelungată în exploatarea forestieră.
Vișeu de Sus a devenit în ultimii ani un oraș - stațiune. De aici turiștii își pot începe călătoriile prin rezervațiile naturii de pe valea Vișeului, valea Vaserului, valea Izei, spre Cascada cailor și Borșa, în munții Rodnei și munții Maramureșului.
Din Vișeu de Sus, ținuturile Maramureșului pot fi explorate la pas, cu mașina, dar și cu mocănița, pe una dintre ultimele căi ferate forestiere rămase în România. Calea ferată cu ecartament îngust a funcționat aproape neîntrerupt de la inaugurarea sa în 1932 pe traseul ei de circa 30 de kilometri de pe valea Vaserului.
Ea este încă folosită pentru transportul lemnelor, dar și al turiștilor, pe 22 de kilometri ai acesteia, între stațiile Vișeu de Sus și Paltin.
„Mocănița de la Vişeu de Sus este ultima cale ferată forestieră cu abur din lume. În prezent, suntpatru locomotive cu aburi care funcţionează pe această rută, numele lor fiind: Elveţia, Cozia, Măriuţa, Krauss. Durata totală a călătoriei pe traseul Vișeu de Sus – Stația Paltin este de două ore”, anunță primăria orașului Vișeu de Sus.
Orașul Cavnic de la poalele Munților Gutâi a fost un vechi centru minier al Maramureșului, însă de la începutul anilor 2000 a devenit tot mai popular ca stațiune turistică, datorită pârtiilor sale de schi.
Orașul Baia Sprie, și el fost centru minier, înfățișează vizitatorilor un loc unicat: lacul albastru, despre care localnicii spun că își schimbă culorile în funcție de anotimp.
Cel mai important oraș al Maramureșului, fostul centru minier Baia Mare, oferă mai multe atracții turistice, cele mai populare fiind planetariumul, bastionul medieval și Casa lui Iancu de Hunedoara, veche din secolul al XV-lea.
Închisoarea Sighet - memorialul victimelor comunismului
Despre Sighetul Marmației se spune că este locul „unde se agață harta în cui”, însă dincolo de această legendă - ilustrată și prin monumentul „Cuiul” din centrul său, orașul din nordul României are semnificații mult mai profunde. Aici se află închisoarea - muzeu de la Sighet, locul care dezvăluie atrocitățile suferite de români în temnițele comuniste.
Închisoarea de la Sighet a fost construită în 1897, iar din 1948 temniţa din nordul ţării a devenit loc de detenţie al opozanţilor regimului comunist. În mai 1950 au fost aduşi aici peste o sută de demnitari români: foşti miniştri, academicieni, economişti, militari, istorici, ziarişti, politicieni, unii dintre ei condamnaţi la pedepse grele, alţii nici măcar judecaţi. Au urmat alte loturi de „duşmani ai poporului”, printre care s-au numărat zeci de episcopi şi preoţi greco-catolici şi romano-catolici.
Între victimele închisorii Sighet au fost mari personalităţi ale României interbelice: Iuliu Maniu, Sebastian Bornemisa, Radu Portocală, Constantin Argetoianu, Constantin I.C. Brătianu, Dimitrie Burilleanu (fost guvernator al Băncii Naţionale) şi Aurel Vlad. Între anii 1950 şi 1955 nu s-au întocmit acte de deces, pentru cei peste 50 de condamnaţi care au decedat (un sfert din numărul deţinuţilor politici de la Sighet) iar familiile lor nu au fost înştiinţate.
Ar fi fost înhumați pe ascuns, în „cimitirul săracilor” de la marginea orașului. Potrivit unor mărturii, deţinuţii erau privaţi chiar şi de privilegiul de a privi pe fereastră, iar carcerele în care erau aruncaţi, cu nume de „neagra” şi „sura” nu aveau ferestre. În 1977 închisoarea a fost dezafectată, iar acum clădirea ei a devenit muzeu memorial.
Se încarcă comentariile...
