De ce se folosea teiul odinioară pentru construirea bisericilor. „Este lemnul sfânt, iubit de Dumnezeu“
0
Lemnul a avut dintodeauna un loc aparte în cultura ţăranului român, fiind folosit de la construirea caselor, a porţilor, a mobilierului şi a obiectelor de uz casnic până la tacâmurile pe care le foloseau ori la încălzit. Lemnul de tei, însă, a ocupat un loc aparte în această cultură, fiind considerat „lemn sfânt”.
Etnograful Janeta Ciocan, muzeograf la Muzeul Judeţean de Etnografie şi Artă Popuară din Baia Mare, explică de ce era atât de important lemnul de tei în cultura ţăranului român şi de ce era considerat „lemn sfânt”.
„Este considerat copac sfânt, iubit de Dumnezeu, pentru că se ştie că acolo unde este tei nu trăsneşte. Teiul poate fi doborât de furtună, dar nu este lovit de trăznet. Probabil de la această observaţie nu a fost mult până la a-l considera un lemn special, astfel că ţăranul l-a folosit la construcţia bisericilor, unde se puneau cel puţin un corn din lemn de tei, iar în interior, pentru că e şi un lemn care îmbătrâneşte frumos - primeşte o patină plăcută - mobileirul din interior, iconostasele, erau făcute tot din tei. Şi era, de asemenea, preferat de pictorii de icoane pe lemn”, explică muzeograful.
Janeta Ciocan a publicat, alături de Mirela Coman, volumul „Lemnul în cultura populară din zonele etnografice ale judeţului Maramureş”, în care sunt oferite informaţii cu privire la importanţa lemnului în cultura ţăranului român.
De asemenea, tot acolo arată şi explicaţia specialiştilor privind această calitate a lemnului de tei, şi anume de a fi ferit de fulgere. „Specialiştii explică asta prin magnetismul diferit al copacului. Se pare că are un magnetism aparte, care îl face să fie ocolit de fulgere”, explică ea.
În acelaşi volum, ea arată că teiul face poarte din arborii multiseculari, chiar milenari. În Maramureş, la Băseşti, există un tei cu vârsta de peste 320 de ani, despre care, legenda locală spune că sub acest copac, fruntaşii naţiei, conduşi de George Pop de Băseşti au pus la punct strategia desăvârşirii visului românesc, Marea Unire de la 1 decembrie 1918. Teiul de la Băseşti are o înălţime de circa 30 de metri şi o circumferinţă de aproape patru metri.
Tot datorită credinţei că este „lemn sfânt”, la Rusaluii se sfinţesc crengi de tei, care apoi sunt puse la poartă şi prin case, pentru ca duhurile rele să se îndepărteze.
Despre proprietăţile terapeutice ale teiului există cunoştinţe încă din vechime, florile acestui copac sunt adesea folosite în tratarea răcelilor, a tusei, a bronşitelor, dar şi a stărilor nervoase, fiind un bun calmant.
Până la începutul secolului XX, România era acoperită în proporţie de 70 la sută de păduri, mai arată în volumul lor, Janeta Ciocan şi Mirela Coman.
Se încarcă comentariile...
