Ce facem când bebeluşul se îneacă cu alimente. Cum intervenim pentru eliberarea de urgenţă a căilor aeriene
0Aspirarea alimentelor de către copil, lucru ce duce la obstrucţia căilor aeriene, este una din situaţiile care dă coşmaruri oricărei mame. Dacă ne referim la bebeluşi, situaţiile de genul acesta se gestionează diferit faţă de cele în care avem de-a face cu adulţi sau copii mai mari.
Dacă un bebeluş aspiră un corp străin, care poate fi orice, o jucărie, aliment sau bol alimentar, primul lucru pe care îl va face copilul este acela că va începe să tuşească. Dacă tusea este eficientă, el trebuie încurajat să tuşească, pentru că cel mai probabil, prin tuse va elimina corpul străin. Dar dacă totuşi obstrucţia persistă şi tusea devine ineficientă, atunci este necear să intervenim. Orice părinte trebuie să cunoască ce are de făcut într-o situaţie de acest fel, pentru a putea interveni prompt.
În primul rând, ceea ce este foarte important atunci când ne lovim de astfel de situaţii este să recunoaştem simptomele. Dacă ne referim la nou născuţi sau la sugari, pentru aceştia, manevra se face diferit faţă de adulţi. ”În cazul sugarului şi a nou-născutului, manevra se face pe antebraţ. Practic, copilul este aşezat cu faţa în jos, cu capul mai jos puţin decât corpul, pe antebraţ, susţinându-i mandibula, fără să-i acoperim gura şi nasul, fără să-i atingem gâtul şi aşa i se aplică cinci lovituri, între omoplaţi. Este importantă şi direcţia pe care noi o aplicăm în lovitură, pentru că în acea direcţie se va îndrepta obiectul aspirat, deci vom orienta loviturile spre gură”, explică Cristina Vlaşin.
Dacă loviturile nu sunt eficiente şi căile sugarului sunt în continuare obstrucţionate, atunci se trece la pasul al doilea în salvarea bebeluşului. ”Copilul trebuie întors cu faţa în sus, pe celălalt antebraţ, cu capul mai jos decât restul corpului şi se aplică cinci compresiuni toracice”. La sugar, compresiunile se fac cu două degete şi sunt similare cu compresiunile care se fac la resuscitare, dar mai ferme şi mai bruşte, ca să se creeze o presiune care să permită eliminarea corpului străin.
Când începem manevrele de resuscitare
Dacă nu sunt eficente nici aceste manevre şi copilul nu respiră, atunci trebuie începute manevrele de resuscitare, pentru că în această fază, copilul face stop respirator. ”În momentul în care ai constatat că nu mai respiră copilul, nu mai ai timp şi nu-ţi poţi permite să aştepti şapte sau 10 minute până când vine personalul specializat, pentru că în câteva de minute încep să se instaleze leziunile cerebrale care sunt ireversibile. Aici fiecare secundă contează. Nu ai timp la dispoziţie”, mai spune Cristina Vlaşin.
La sugari şi nou-născuţi nu se aplică acele compresiuni abdominale (cunoscute ca metoda Heimlich), acest lucru ar putea fi mai degrabă dăunător celui mic decât să-l ajute pentru că organele lui interne sunt încă fragile şi pot fi uşor lezate la o astfel de presiune. ”Trebuie să fim foarte siguri că bebeluşul nu respiră, înainte de a începe manevrele de resuscitare. Pentru a fi siguri, vom aşeza copilul într-o poziţie neutră, adică să nu aibă capul nici în flexie, nici în hiperextensie. El trebuie aşezat pe spate, pe o suprafaţă tare. Abia în această poziţie putem verifica respiraţia, prin metoda pas, adică privim expansiunea toracelui, ascultăm respriaţia sau o simţim pe obraz”, mai arată Cristina Vlaşin. Dacă nu respiră, atunci înainte de a începe compresiunile toracice, la sugari li se fac întâi cinci ventilaţii salvatoare, sub formă de ”pufuri”. ”Sugarul are o anumită capacitate pulmonară, iar cu cât inspir eu o dată, este suficient să-i fac toate cele cinci pufuri salvatoare. Dacă tot nu dă semne că şi-a revenit, abia atunci încep manevrele de resuscitare. În cazul sugarului se fac 15 compresiuni cu două ventilaţii. Compresiunile se fac cu două degete, şi câte două ventilaţii. E foarte important ca manevrele să fie făcute cu copilul poziţionat pe spate, pe un plan drept şi dur. Nu vom resuscita niciodată o persoană pe un pat sau cu ceva sub cap”, mai arată ea.
De ce e important să facem manevrele de resuscitare
Manevrele de resuscitare se fac încontinuu şi nu se opresc decât dacă dă semne de viaţa, sau după sosirea echipajului specializat. ”Acestea practic întârzie instalarea leziunile cerebrale”, mai spune Cristina Vlaşin.
Prin ventilaţia artificială, se substituie activitatea respiratorie a pacientului, iar prin compresiuni tatracice, se substituie activitatea mecanic a inimii, este preluat rolul de pompă a inimii. Prin apăsare, sângele este împins către creier, care este cel mai sensibil şi suferă cel mai mult din cauza lipsei de oxigen. În momentul în pieptul revine la forma iniţială, inima se umple de sânge, iar la apăsarea următoare, este împins din nou către creier.
Ceea ce nu trebuie făcut sub nico formă este să scuturăm copilul cu capul în jos. De asemenea, în niciun caz la bebeluşi nu se aplică manevra Heimlich.
Cristina Vlaşin este o tânără băimăreancă ce a pornit o adevărată campanie de informare cu privire la metodele de salvare a bebeluşilor aflaţi în această situaţie, după ce a trecut printr-o experienţă personală traumatizantă. Copilaşul ei de doar doi ani s-a stins din viaţă după ce s-a înecat cu bol alimentar. Astăzi, ea încearcă să conştientizeze alţi părinţi în legătură cu acest pericol şi cu ajutorul Asociaţiei Părinţi Salvatori, alături de soţul ei, prezintă aceste măsuri de prim ajutor oricărui părinte sau tânăr interesat. În plus, ea s-a calificat ca şi paramedic SMURD, unde face voluntariat. Despre prezentările pe care le face, Cristina Vlaşin spune că sunt gratuite şi le face în amintirea fiului ei, Luca. ”Am datoria morală să împart cu cu cei din jur ceea ce am învăţat din tragedia mea. Cred că aşa îi voi menţine vie amintirea şi lumea va şti că eroul este el şi că datortă lui, alţii vor învăţa să se salveze”, a mărturisit ea.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
